Confesiuni despre casatorie

Ma simteam vinovata si daca as fi putut sa primesc de la el intelegerea si iertarea de care aveam atata nevoie, poate m-as fi simtit mai linistita sufleteste. A venit in orasul in care ocuiam cu sotul meu, m-a sunat si ne-am intalnit la un mall la o cafea. Am stat 2 ore de vorba, timp in care eu am vorbit, dar el se uita la mine. Imi sorbea fiecare gest, fiecare vorba, fiecare miscare. Eu ma simteam flatata si simteam din felul in care ma privea ca inca ma mai iubeste. Ciudat, dar stiam deja lucrul asta de mult. In tot acest timp cat am stat departe unul de celalalt, fiecare cu viata lui, am stiut ca se gandeste la mine si ca ma iubeste. Intalnirea cu el doar mi-a confirmat ceva ce stiam deja.

Nu am putut dormi toata noaptea. M-am certat cu sotul meu, m-am retras, imi pierdusem tot controlul. Parca nu mai eram eu fiinta rationala, rece, calculata de alta data. Ma surprindeam pe mine insami de reactiile pe care le aveam. Ma gadeam mereu la el, ma uitam la un film de dragoste de o suta de ori, ma rugam sa ne mai intalnim macar o data.

Nu credeam ca intalnirea noastra va ma bulversa atat de mult, eu credeam ca doar o sa-mi rezolv niste probleme mai vechi din trecut si gata, o sa pot sa-mi continui viata linistita alaturi de sotul meu. Dumnezeu avea insa sa ne rezerve noi surprize, a facut in asa fel incat eu sa pot pleca singura cu masina in orasul in care locuia el. Ne-am intalnit, am iesit la o cafea, am stat de vorba, de data asta, a vorbit si el, mi-a povestit ce a facut in toti acesti ani, eu il ascultam si desi imi spunea ca a avut mai multe prietene, nu ma incerca nici un sentiment de gelozie. Stiam ca toate femeile din viata lui au fost simple instrumente de consolare si trecere a timpului, chiar el a recunoscut ca nu a pus suflet si nu s-a daruit. Apoi am iesit la o plimbare cu masina si trebuia sa-l las la el acasa, insa nu stiu de ce,dar m-am abatut de al drum, iesind din oras. Conduceam masina catre nicaieri, nu stiam unde mergem, el nu spunea nimic, iar eu vroiam sa fim doar noi doi, departe de toti si de toate. La un moment dat am oprit masina si am incercat sa reiau discutia de la bar. In timp ce eu vorbeam, el s-a apropiat de mine si m-a sarutat cu o dorinta si cu pasiune greu de exprimat in cuvinte. Am raspuns sarutului sau si am ramas mult timp unul in bratele celuilalt. Nu imi venea sa cred ca se schimbase atat de mult, in sensul ca facea si el primul pas, desi in sinea mea stiam ca in ce ma priveste nu se schimbase deloc.

---