Nu merit sa fiu fericita

Ma gandeam ca ar fi imposibil ca el, cel mai frumos si sexi barbat pe care il vazusem in viata mea, sa se uite la mine, sa-mi dea macar atentie....insa m-am inselat, pentru ca seara mi-a sunat telefonul. Primisem un mesaj de la el in care imi spunea ca e de acord cu invitatia mea si ca sunt foarte dulcica. Nu-mi venea sa cred si i-am raspuns ca astept detalii de genul cand si unde.

Aici se incheie primul episod. Din acea zi de ianuarie nu am mai auzit nimic de el timp de jumatate de an. Intr-o zi de iulie, am primit un nou mesaj de la el. Isi amintise de mine, ma anunta ca a promovat la o alta instanta si incepand de atunci am continuat sa vorbim prin mesaje. Astfel, dupa cateva saptamani de corespondenta, a venit momentul intalnirii. Probabil cea mai frumoasa amintire pe care o am din viata mea. Seara aceea magica, a fost o seara care m-a schimbat, o seara in care am inteles cine sunt, ce fel de femeie sunt, ce potential am, ce pot sa daruiesc, ce pot sa cer.

Era noapte, ajunsesem in fata blocului in care locuia, eram in masina si asteptam sa coboare si sa ma ia la el in casa. Era o lumina obisnuita in scara, l-am vazut coborand treptele si, in acel moment am inlemnit. Nu stiu cum sa va explic. Probabil ca el mai coborase de o mie de ori acele trepte, iar lumina in scara era la fel, temperatura de afara era aceeasi, dar atunci am inteles pentru prima data in viata mea ce inseamna "nimic nu e perfect, trebuie doar sa vezi lucrurile ca si cum ar fi". In mintea mea, in sufletul meu, in fata unui strain, am reusit sa transform un moment banal intr-unul perfect. Toata noaptea aceea cu el a fost magica, tot ce am trait pe urma in acesti 2 ani a fost frumos, insa niciodata nu m-am mai intalnit cu acea imprejurare perfecta.

Nu am facut sex atunci. Am constatat cu stupoare ca nu e un macho, asa cum credeam, ca e constient de farmecul si irezistibilitatea lui, dar nu se folosea de asta. Am povestit ore in sir, ne-am uitat la un film si ne-am sarutat pana dimineata ca doi adolescenti.

---