Intr-o zi banala de luni, ce urma dupa o duminica petrecuta in concediul insorit de vara, asistam impasibila la o discutie intre colegele de birou despre cat de departe am putea ajunge in incercarea de a fi fericite. Se vechiculau orase de provincie mioritice, locuri exotice, schimbari de joburi si alte sacrificii fictive pe care participantele la si le-ar fi asumat ipotetic pentru a o lua de la capat.
Apoi telefoane, chat, mesaje…Un weekend la Bucuresti, o escapada la Tirana. O tara de care nu mai auzisem decat la stiri, pentru majoritatea ultimul loc unde si ar dori sa fie, pentru mine cea mai romantica destinatie de pe fata pamantului.
Nu ne-am facut vise, traiam aici si acum, fara a face un sudiu de caz pe seama legaturii noastre. Am tinut secreta fata de toata lumea noua mea pasiune si poate doar ochii mereu stralucitori, tradau euforia ce ma cuprinsese. Il gasisem pe el si ma gasisem pe mine, de fiecare data cand ma priveam reflectata in privirea aceea ametitor de verde.
Nu stiu daca la inceput a fost doar atractie, dar acum este mult mai mult. 6 luni, mii de mesaje, ore intregi petrecute la telefon, 27 de zile memorabile impreuna. Mi-a spus ca ma iubeste si m-a intrebat daca simt la fel. Nu i-am raspuns, am simtit ca ametesc, am tacut, desi imi venea sa strig ca il ador pe doctorul pediatru inalt, saten sexy si al meu de la Tirana.
Nu am stat pe ganduri in weekendul acela impreuna cand a venit la Bucuresti si m-am aruncat cu ochii inchisi in bratele lui, tanjind dupa afectiunea pe care speram sa o primesc dupa atata timp. Si acum trei saptamani mi-a spus ca ma iubeste. Nu i-am raspus nimic, i-am inchis gura cu un sarut si a doua zi, in biroul sefului meu, ceream transfer la Tirana. Din toate cele 21 de sedii, eu am ales Tirana. In timp ce ma privea siret, i-am explicat ca sunt in puncul vietii mele cand simt ca pot face diferenta. Nu la Londra, nu nu la Bruxelles, nici macar la Moscova. Ii solicitam ajutorul pentru a ma trimite acolo unde nimeni nu ar pleca de buna voie, de unde fug toti inspre civilizatie. Dupa ce a inteles ca eram constienta de toate aceste lucruri, a vorbit la biroul central si a treia zi am avut unda verde penru Albania. Cu instiintarea ca postul meu actual nu va sta mlta vreme neocupat.