Pana la capatul lumii

Pentru majoritatea sunt o nebuna, careia i s-a urat cu binele si pleca in cautarea de probleme existentiale palpabile si grave. Apropiatii cred ca este o perioada trecatoare in care caut prin aceasta avenura peste hotare sa imi satisfac nevoia de adrenalia. Dar eu stiu mai bine.

Privesc pamantul ce se indeparteaza din ce in ce mai mult si astept cu nerabdare sa aterizez acolo unde ma asteapta iubitul meu. Simt cu bataile inimii incep sa se domoleasca pe masura ce realiez ca am facut asta cu adevarat. Nici macar el nu stie ca adevaratul motiv al venirii mele, imi este imposibil deocamdata sa scap de armura de arici si sa ma expun in totalitate, vulnerabila, in fata unei foarte posibile dezamagiri. I-am spus ca mi s-au oferit 6 luni pentru acest proiect la Tirana si am acceptat.

Stiu ca este foarte posibil ca iubirea noastra sa fie doar un foc de paie, stiu ca este posibil sa fiu parasita, sa nu mearga…Dar stiu ca nu vreau sa mai pierd a doua sansa la fericire si sunt hotarata in a merge pana la capat .

Da, m-am mutat aparent definitiv intr-o tara fara perspective, vin sa lucrez pe un salariu mai mic decat in Romania, voi locui la hotel pana ce firma imi va inchiria probabil o garsoniera, nu cunosc pe nimeni…Nu am facut-o din ratiuni marete, ci pentru barbatul de care m-am indragostit iremediabil la prima vedere. Nu stiu daca el ar face vreodata ceva asemanator pentru mine, dar am timp sa aflu. Nu am avut curaj pana acum sa ma deschid in fata lui dar o voi face. Nu am mai pus niciodata pasiunea inaintea ratiunii, dar tocmai am facut-o. Risc, plec si seper sa gasesc fericirea. La capatul lumii.

Eliza

---