Setari Cookie-uri

Din adolescenta turmentata in femeie maritata

Am 23 de ani, lucrez intr-un birou de avocatura din Constanta si duc o viata linistita alaturi de sotul meu, insa din timpul adolescentei am inceput sa am probleme in dragoste si nu numai. Mi-au placut dintotdeauna baietii rai, rebeli, care nu tin cont de regulile societatii, care au curajul sa sfideze pe oricine, oricand, oricum. Am avut numai de pierdut din cauza ca am fost atrasa de cine nu trebuia si m-am implicat in relatii care mi-au adus doar intamplari nefericite si suferinta, insa acum nu regret, pentru ca mi-am dat seama ca eram doar o copila naiva, fascinata de nou si crezand ca tot ce zboara se mananca. Vreau doar sa-mi descarc sufletul si sa va spun povestea vietii mele, care m-a invatat care este diferenta intre baietii rai si cei buni.

Peste vreo doua saptamani m-a lasat balta, n-a mai dat nici un semn de viata, a disparut complet din viata mea; bineinteles ca am incercat sa-l sun, dar nu mi-a raspuns. Nici acum nu inteleg ce s-a intamplat, insa, cum eram ranita si cautam consolare, m-am intors la primul meu prieten, Bogdan. Stia deja de tot ce se intamplase intre mine si Misu, insa nu parea sa fie deranjat de acest lucru, iar eu nu mi-am pus prea multe intrebari. Vroiam doar sa fiu iubita, consolata si in acelasi timp sa fac in continuare parte din acel mediu de oameni puternici, care stiu sa se distreze si sa-si traiasca viata cu adevarat, asa cum credeam eu pe atunci. Imi imaginam ca trebuie sa fie niste tipi extraordinari, daca la 23-24 de ani nu aveau nevoie de joburi rutinate pentru a se intretine, aveau atat de multi prieteni si se distrau atat de bine, in fiecare seara a saptamanii.

Bineinteles ca greseam, insa pe atunci nu aveam de unde sa stiu care este adevarul, ce inseamna cuvantul dragoste, nu aveam langa mine o persoana matura si intelegatoare cu care sa ma sfatuiesc, pentru ca eram sigura ca parintii mei m-ar fi judecat si mi-ar fi interzis cu vehementa sa mai ies cu noii mei prieteni. Singurele persoane cu care vorbeam erau prietenele mele, de aceeasi varsta cu mine, care ma invidiau din tot sufletul si se rugau de mine sa le iau si pe ele macar o data sa se plimbe cu motocicleta. La liceu, colegii incepusera sa observe ca plecam deseori cu un tip imbracat in piele, pe motor, pentru ca Bogdan se oferea uneori sa ma astepte de la ore, in fata liceului. Eram extrem de mandra de tot ceea ce faceam. Devenisem mai populara ca niciodata in liceu, pentru ca toti colegii stiau ca am prieteni mult mai mari decat mine si ca mergeam intr-o multime de locuri “interzise”.

Chiuleam uneori de la ore pentru a merge acasa la Bogdan, unde am cunoscut alti si alti prieteni. Stateam de vorba, radeam, ascultam muzica, bautura fiind si ea la ordinea zilei, insa eu nu prea ma atingeam de ea, pentru ca nu vroiam sa ajung acasa si sa las in urma o duhoare de alcool. Intr-o dupa-amiaza, eram cu Bogdan si trei prieteni de-al lui, cand m-au convins sa beau whiskey. Dupa al doilea pahar de whiskey diluat cu putin suc, nu am mai fost constienta de ceea ce se intampla. Nu imi mai aduc aminte absolut nimic din ce s-a intamplat, decat ca m-am trezit a doua zi la pranz, intr-o joi in care trebuia sa fiu la scoala, in alta casa decat cea in care fusesem cu o seara in urma.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
18 Noiembrie 2008
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.