Iubirea mea s-a transformat in chin si batai

“Fericirea” a durat doar cateva saptamani, dupa care, nu stiu de unde, i-a venit ideea ca am un amant si de-asta ma port asa frumos cu el, ca sa-l pacalesc si el sa nu-si dea seama ca il insel. In acea seara, eram mai aberant ca niciodata, iar eu nu mai stiam cum sa-i vorbesc ca sa fie bine, ce sa fac, iar el, cand a vazut ca incerc sa ma apar, s-a enervat si mai tare si m-a amenintat ca mai bine ma omoara decat sa-i pun coarne. Aceea a fost cea mai crunta bataie din viata mea. Nu imi mai controlam corpul, zaceam pur si simplu pe jos, iar el dadea cu picioarele in mine; ma gandeam ca o sa mor, el o sa ajunga la puscarie, iar Daria la orfelinat. Cred ca singurul lucru care m-a tinut in viata a fost faptul ca nu vroiam ca Daria sa creasca printre straini sau pe strazi. Orice femeie normala n-ar fi supravietuit, insa eu, cu gandul la fetita mea de trei luni, am trait, ca prin miracol.

A doua zi, dupa ce a plecat la serviciu, vroiam sa merg la spital si s-o iau si pe Daria cu mine, insa nu ma puteam misca. Am chemat ambulanta si le-am spus ca nu accept sa fiu dusa la spital fara fiica mea; am avut inspiratia sa le spun ca sotul meu a spus ca pleaca din oras, dupa ce m-a batut, si ca nu avea cine sa aiba grija de fetita, pentru ca nu aveam nici o ruda in oras. Ne-au luat pe amandoua. De Daria a avut grija o asistenta in varsta, un om extraordinar, cat am stat in spital; aveam traumatisme multiple, doua coaste rupte, fractura la genunchi si capul spart. Dupa ce am fost in stare sa merg singura, medicii mi-au recomandat un adapost temporar pentru mine si fetita. Au spus ca putem sta acolo 6 luni, timp in care eu puteam sa imi gasesc un serviciu si sa intentez divort si sa il dau in judecata pe baza documentelor de la IML, care aratau ca fusesem agresata. Bineinteles ca am acceptat, pentru ca altundeva nu aveam unde sa ne ducem. Cand am ajuns la adapost, am aflat ca voi primi sfaturi de la un avocat, plus mancare pentru mine si fetita si protectie fata de el (Robert nu avea voie sa intre in adapost), totul fiind gratuit. Procesul n-a durat foarte mult, si am simtit cum creste inima in mine cand l-am vazut pe asa-zisul meu sot drag in tribunal, in fata judecatorului, iar cand s-a dat sentinta, am simtit ca mi s-a facut dreptate: el a fost condamnat la 5 ani de inchisoare, iar eu ramaneam divortata, dar cu fetita in custodie, plus apartamentul, care avea sa treaca pe numele meu.

---