Iubirea mea s-a transformat in chin si batai

In clipa in care l-am anuntat ca sunt insarcinata, adica la trei luni de la casatorie, totul parea schimbat. Devenise grijuliu si tandru si mi-a spus ca este cazul sa imi dau demisia si sa raman acasa o perioada, pentru a nu avea complicatii (sora lui pierduse o sarcina, asa ca nu vroia sa patesc si eu la fel). Eram bucuroasa ca era atat de grijuliu si mi-am depus demisia cu zambetul pe buze, nestiind ce ma astepta.

Robert al meu a inceput sa vina acasa din ce in ce mai suparat si mai nervos si se iscau scandaluri din te miri ce: ba ca nu am spalat bine nu stiu ce pahar, ba ca mancarea e prea sarata, ba ca nu are sare, ba ca arat ciudat si m-am ingrasat si ca nu-i mai vine sa se uite la mine… Burtica mea crestea pe zi ce trece, iar el devenea din ce in ce mai dezgustat de sarcina mea si ajunsesem sa traim aproape ca frate si sora. Intr-o seara, a ajuns acasa ceva mai tarziu si s-a enervat ca m-a gasit dormind. M-a trezit si a inceput sa urle ca asa ceva nu se intampla intr-o familie normala, ca trebuia sa-l astept, ca el e barbatul, iar eu doar o muiere proasta… Nu stiam ce sa ii raspund, am inceput sa plang si sa tremur, moment in care el s-a inrosit la fata si a sarit la mine. M-a lovit cu pumnii in cap pana cand mi-am pierdut cunostinta. Nu-mi venea sa cred ca mi se intamplase tocmai mie, insa acesta a fost doar inceputul.

---