Am fost victima unui incest

Ajunsesem slaba ca o scandura, nu mai comunicam cu nimeni, ma izolasem de colegii mei, nu ma preocupa decat invatatura. Eram curtata, invitata la serile studentesti, insa eu ma afundam tot mai mult intr-o depresie neagra. Astfel, am ajuns sa fiu internata intr-un spital din Bucuresti, nu vroiam sa-i spun doctoritei nimic, spuneam doar ca nu am pofta de mancare, ca nu dorm bine si ca am o stare generala proasta. Doctorita, o femeie deosebita, mi-a prescris un tratament si mi-a adus in rezerva o doamna psiholog care, usor-usor, a reusit sa afle ce mi se intampla, cu ajutorul sedintelor de hipnoza. Un an incheiat am mers, de buna voie, la sedintele doamnei psiholog si, multumita terapiei, am reusit sa merg mai departe, sa-mi termin facultatea, sa merg la repartitie, la catedra, sa incep sa traiesc pe propriile mele picioare, fara ajutorul nimanui. Acum aveam un loc de munca. Despre fratele meu stiam ca e bine, avea un baietel foarte reusit pe care il vedeam uneori, cand il aduceau la parintii mei. Pe el, pe fratele meu, am evitat sa-l mai intalnesc.

La 24 de ani, la mine la serviciu, a venit, prin concurs, un barbat dragut, foarte fin, despre care se spunea ca e divortat si ca are 36 de ani. Parea mult mai tanar si avea niste ochi albastri ca marea. Eram atrasi unul de celalalt, fara sa indraznim sa facem vreun pas inainte. Si el trecuse printr-o experienta trista, avea si o fetita cu fosta sotie si cred ca avea multe temeri in a mai incepe o relatie. Cu toate acestea, dupa un timp relativ scurt, am inceput sa mergem impreuna la cinematograf, la teatru, la diverse spectacole si am observat cat de mult ne potrivim. Intr-adevar, sotia lui il chinuise destul de mult, avea relatii cu diversi barbati, unul mai golan ca altul, fetita o dusese la maica-sa, iar ea nu avea nici o grija. Acest barbat a avut o infinita rabdare cu mine, mi-a ghicit frica de barbati fara sa ma intrebe nimic, era un bun psiholog. I-am spus, dupa un timp, sa nu incerce sa se culce cu mine fiindca mi-e frica de actul in sine, iar el a crezut ca e din cauza fostului meu sot. Bineinteles ca l-am lasat sa creada ce vroia. Dupa un an de plimbari romantice ne-am casatorit, dupa inca un an am avut impreuna o fetita minunata, iar eu i-am spus ca nu mai vreau sa avem un alt copil. El mai vroia si un baietel, insa eu stiam ce inseamna sa ai un frate, in nici un caz nu doream ca fiica mea sa aiba necazurile pe care le avusesem eu. Fiindca veni vorba, fratele meu a mai avut si o fetita, mai mica decat baietel cu noua ani. Din cate am aflat, istoria s-a repetat intre copiii lui, cert e ca acum, la momentul acesta, fiul lui sta singur intr-un apartament, iar fetita sta impreuna cu fratele si cumnata mea.

---