Am fost victima unui incest

Am fost victima unui incest
Kudika
18 Martie 2009

Zilele trecute am asistat la o cearta pe unul dintre forumurile revistei. Tema era dureroasa, oribila chiar: o fata se culca cu propriul ei frate. Am intervenit in discutie, crezand ca este o gluma, insa am aflat ca, de fapt, era adevarat si ca, mai mult, fetei i se parea ceva normal.

De toate aceste agresiuni, violuri si de umilintele la care eram supusa am scapat in momentul in care si-a facut prima prietena, asta fiind pe la doisprezece ani ai mei, cu aproximatie. Dar si atunci, urla dupa mine sa am grija ce fac, era gelos daca ma vedea vorbind cu un coleg de clasa, ma ameninta cu tot felul de cuvinte, ma lovea din senin si imi spunea: “Te urasc fiindca esti prea frumoasa! Nu trebuia sa fii sora mea!”

Eram frumoasa, eram desteapta insa, in sufletul meu era desertaciune, uscaciune, ura impotriva tuturor barbatilor, dorinta de razbunare, abia asteptam sa mai cresc si sa-mi bat joc de ei...Eram o batausa, ii bateam pe toti baietii de varste apropiate mie. Chiar si in ultima zi din clasa a douasprezecea mi-am batut colegul de banca fiindca s-a prefacut ca a scapat creionul si s-a uitat la picioarele mele.

Mi-e rusine sa recunosc faptul ca, uneori, ma credeam eu vinovata pentru tot ceea ce indurasem din partea fratelui meu.

Dupa ce am intrat la facultate, in acea vara, a dat Dumnezeu sa ma indragostesc de un profesor din orasul meu, cu cinci ani mai mare decat mine. Am zis, in sinea mea, ca totul o sa fie frumos, ca e bine sa am si eu un prieten. A fost o perioada, de un an si zece luni, deosebit de frumoasa, insa fara sa avem relatii intime. Aici a fost durerea cea mai mare: uram sa ma culc cu cineva, fie el cel mai bun barbat, cel mai frumos si destept; nu puteam nici macar sa ma gandesc la asta! Si-a venit ziua cand prietenul meu mi-a cerut mana, oficial, de la parintii mei, am stabilit data nuntii, iar eu am intrat in panica: nu-mi imaginam cum o sa fie atunci cand o sa-mi faca acele monstruozitati pe care mi le facea fratele meu . Si fiindca veni vorba, fratele meu se casatorise cu prima lui prietena si astepta primul copil. Nu prea venea in vizita decat rareori, iar reactia lui, cand a auzit ca urmeaza sa ma casatoresc, a fost una de om nebun. A urlat ca o fiara ranita, asadar, inca era obsedat de mine. Mi-a zis: “Mai bine te omoram cand erai mica, sa nu vad cum mi te ia alt barbat!”

Atunci, cu toata ura si din toate puterile mele, l-am lovit cu pumnii si picioarele, fara a fi in stare sa-i spun o vorba. Furia ma amutea... La nunta mea, la un restaurant de lux din vremea aceea (era in epoca ceausista), a venit bestia cu chip uman, fratele meu, l-a fixat cu o privire plina de ura pe sotul meu, apoi mi-a zis ca sunt cea mai frumoasa printesa. Mi-a dat un buchet de flori superb, de trandafiri albi si iar m-a facut sa cred ca va deveni un frate bun, asa cum isi doreste orice fata. Eram in stare sa-l iert pentru toate necazurile pe care mi le facuse, desi ma gandeam cu groaza la noaptea nuntii, din cauza lui. Mi-era frica de actul in sine, ma gandeam, totusi, c-o sa trec peste asta, il iubeam pe sotul meu si as fi facut orice pentru el...

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri