Am fost victima unui incest

Acum sase ani am avut o discutie urata cu mama, intre patru ochi si am intrebat-o unde era ea atunci cand fratele meu ma molesta? Si i-am povestit tot ce mi se intamplase. Stiti ce a facut? S-a dus la fratele meu, i-a spus ce i-am reprosat dupa atatia ani, el a negat cu vehementa si, drept urmare, ca am avut curajul sa divulg secretul, mi-a trimis acasa salvarea, iar pe salvare era, nimeni altul, decat prietenul lui din copilarie, insotit de o masina de politie... Eram singura acasa, m-au luat cu forta si m-au internat intr-un ospiciu. Mi-am dat seama imediat ca era lucratura fratelui meu. Sotul meu a venit sa vada ce se intampla, mama a zis ca am facut o criza de nebunie si ca de aceea am fost internata la nebuni. A incercat, bietul de el, sa ma scoata de acolo, insa nu a reusit decat dupa doua saptamani. Am uitat sa va spun ca fratele meu e un om foarte influent, e angrenat politic si orice isi propune poate realiza cu usurinta. Timp de doua saptamani am fost legata de pat, batuta, injectata cu nu stiu ce substante care imi spalau creierul, ajunsesem o leguma. Dupa aceea, venind la serviciu, la scoala unde eram profesoara, cu certificat medical semnat de psihiatru, mi-am pierdut locul de munca. Asa ca, sa ma credeti cand va spun ca si acum cand scriu, mi-e frica sa nu afle fratele meu. A ramas aceeasi bruta, acelasi animal cu chip uman, insa unul cu o putere mult mai mare.

Acum sunt bine, familia mea e bine, fiica mea termina facultatea de Psihologie (s-a hotarat sa devina psiholog cand a vazut ca eu am necazuri), e in ultimul an si are numai si numai note de zece, are diploma de excelenta si bursa de excelenta...Imi e de mare ajutor. Sotul meu a ramas acelasi om bun, pe care poti conta in orice situatie, insa adevarul despre ce s-a intamplat acum sase ani nu-l stie. Si nici n-o sa-l afle vreodata. Cam asta e o parte din viata mea tumultuoasa care, pana la urma, n-as fi asternut-o pe hartie, daca nu vedeam la televizor ce sunt pe cale sa faca parlamentarii nostri. Brute ca fratele meu isi vor face de cap in voie, cu acordul legilor romanesti. Daca ne unim si vom lua atitudine, poate nu se va intampla acest lucru. Vom vedea. Speranta moare ultima.

Ioana

---