Am renuntat la tot ce aveam din cauza lui

El a fost primul meu barbat. Si singurul, pana in momentul de fata, chiar daca acum nu-l mai iubesc. Nu-l mai iubesc pentru ca simt ca el mi-a distrus viata, mi-a alungat prietenele, mi-a umbrit chiar si cele mai importante realizari ale mele.

Cand l-am cunoscut, aveam idealuri, visuri, sperante. Provin dintr-o familie de profesori, oameni de moda veche, educati si pretentiosi, asa ca m-au indemnat dintotdeauna sa imi construiesc o cariera si sa traiesc echilibrat. Nu mi-a placut niciodata sa merg in discoteci sau baruri, ci tot timpul am ales sa invat si sa cer mai mult de la mine insami.

Intrasem la facultate cu bursa, dupa ce m-am pregatit timp de 3 ani pentru admitere, pentru ca se stia ca examenul era extrem de dificil. Inca din primul an de facultate, am reusit sa-mi gasesc un serviciu placut, intr-o banca. Salariul de inceput, trebuie sa recunosc, nu era cine stie ce, dar stiam ca dupa terminarea facultatii acea experienta avea sa-mi prinda foarte bine. Eram entuziasmata si simteam ca merg pe drumul cel bun in viata.

Dupa cateva luni, l-am cunoscut pe Cristian. Inca din prima clipa in care l-am vazut, am simtit cum mi se inmoaie picioarele si nu mai eram in stare sa judec normal. Era exact genul de barbat bine din filme, inalt, brunet, sarmant si dezinvolt, ce ar fi cucerit dintr-o singura bataie din degete orice femeie. Am inceput, in secret, sa visez la el, insa nici nu indrazneam sa-mi inchipui ca va fi vreodata ceva real intre noi. Iata insa ca lucrurile nu se intampla mereu asa cum ne asteptam noi!

Prietenele mele s-au rugat saptamani in sir de mine sa merg la petrecerea unui coleg de facultate, renumit pentru chefurile monstru pe care le dadea si la care venea toata crema studentimii si, cum noi eram toate singure, ele sperau sa cunoastem baieti draguti acolo. Pana la urma, am acceptat, dar le-am spus din start ca nu am de gand sa stau decat doua ore, dupa care aveam sa plec, indiferent de ce spuneau ele. Eu tot cred si acum ca la mijloc a fost mana destinului, pentru ca acolo l-am reintalnit pe Cristi. Am inceput sa ne adresam cateva cuvinte… am baut… am dansat… am baut din nou. Pentru mine, care nu aveam deloc experienta si era prima petrecere “de adult” la care mergeam, combinatia a fost fatala… si n-am mai fost in stare sa-mi tin capul pe umeri. M-am culcat cu el pe la 4 dimineata intr-o alta camera de camin, cu capul vajaind si fara sa-mi dau seama cu adevarat ce fac. Cand ne-am trezit, paream sa ne stim de o viata. Eram ingrozitor de rusinata si imi venea sa-o iau la goana, dar el a inceput sa ma sarute si sa-mi spuna ca intre noi s-a creat o legatura speciala si ca nu va uita niciodata faptul ca a fost primul barbat din viata mea. S-a oferit apoi sa ma conduca acasa si mi-a spus ca vine sa ma ia la o plimbare, in acea seara.

---