Am renuntat la tot ce aveam din cauza lui

Treburile in casa au inceput, nici acum nu-mi dau seama exact cum, sa cada numai pe mine. Nu stiu cum se facea, dar eu ajungeam intotdeauna sa gatesc, sa spal si sa fac curat pentru intreaga lui familie. Ma simteam mereu obosita si nu mai eram in stare sa merg la facultate. Cu banii o duceam prost, pentru ca mi-era rusine sa-i cer, iar el nu-mi dadea decat foarte rar si putin. Ieseam din casa cel mult de doua ori pe saptamana si ma simteam mereu foarte rau. Rupsesem orice legatura cu parintii sau prietenele si singurele persoane care ma mai vedeau erau Cristi si familia lui, iar cand il intrebam daca li se pare ca sunt palida, radea si imi spunea ca sunt paranoica. Mi se parea ca am slabit, dar el zicea ca arat mai bine asa si ca mi-ar sta si mai bine daca as mai da jos vreo 5 kilograme. Intr-o zi, m-am dus la farmacie, iar acolo era un cantar… cand m-am urcat pe el, am vazut ca ajunsesem la 47 de kg, la o inaltime de 1,70 m. Atunci mi-am dat seama ca nu-mi era deloc bine alaturi de Cristi si ca slabirea extrema era doar unul dintre lucrurile groaznice care mi s-au intamplat de cand eram cu el.

Problema e ca acum n-am unde sa ma duc. Ma simt din ce in ce mai rau, nu mai am putere sa fac nimic si nu stiu incotro s-o apuc. Nu am curaj sa-l confrunt, sa-i spun ca ma simt umilita si ca vreau sa-mi iau viata de la capat, sa nu mai stau singura cuc toata ziua, sa renunt la toate placerile mele, la tot ce a fost, candva, viata mea, pentru el. Vreau doar un sfat, o portita… De unde sa incep? Viata mea e acum o epava, nu ma mai regasesc in nimic din ceea ce fac. Ma simt lipsita de putere, de vointa, simt cum energia mea dispare pe zi ce trece…

Un articol trimis de Simona

---