Pacat Pascal, pacat capital?

Azi e Vinerea Mare, adica vine Pastele, care – surprinzator, stiu! – nu inseamna iepurasi de ciocolata la discretie, gurmandelor, ci, mai mult decat orice, si in Romania mai mult decat in multe alte tari, vesteste Invierea lui Mesia. Foarte multe litere mari in fraza asta de-nceput, recunosc... dar va promit ca nu asa va arata restul articolului, firul rosu nefiind unul religios ci pragmatic, ironic, probabil damnabil in ochii piosilor. Am placerea sa perorez in continuare despre una din interdictiile aferente Postului premergator acestei sarbatori – sexul. Considerati-va, deci, avertizati si continuati lectura pe propria raspundere...

Religia crestina are o sumedenie de reminiscente din vremuri indepartate, care in mileniul al treilea par mai ponosite si rizibile ca trusoul bunicii – cele sapte pacate capitale, de exemplu. Desigur, excluzand criminialii in serie psihopati (si, apropo, fictivi, vezi John Doe in clasicul thriller “Se7en”), societatea nu le mai pedepseste atat de aspru precum ar dori fetele bisericesti. Preceptele lor morale s-au devaluat si amenintarile Gheenei cam fasaie neconvingator in surdina de cand cu descoperirile logice si irefutabile ale Stiintei.

Mandria e deja un mecanism de auto-conservare cand alternativa la a da din coate pana-n varf e sa te-neci in existentialism; regretam actele facute la manie, poate, dar mai rar o sa-ti vezi aproapele alergand la preot sa-i fie iertata mania; lacom n-ai cum sa nu fii in capitalism si pizma n-ai cum sa nu simti fata de macar unul din cele 6 miliarde de suflete cate duce-n carca planeta acum. Si asa mai departe, continuand rational pana la sapte, nu trebuie sa recurgem la artificii mentale ca sa ajungem la concluzia ca notiunea de “pacat” nu mai e de actualitate.

Si, in afara de ocazionalul talkshow radiofonic crestin care-mi mai bruiaza, uneori in cate-un taxi, gandurile pacatoase, cu povesti despre conspiratii masonice anti-crestinatate prin cipuri implantate in cartile de indentitate, nu prea ies ai nostri arhierei la rampa cu ceva nou. Se pare ca cer prea mult daca pretind ca teoriile ortodoxiei romane sa fie cat de cat adaptate la realitatile contemporaneitatii – si daca sper la putina noima de bun simt, deja intind coarda. Vaticanul, in schimb, (Papa)mobil si mereu hip, face tot posibilul sa-si puna la punct invatatura, deschizand lista pacatelor pentru a mai grebla-ntr-ansa cateva mai relevante pentru lumea moderna: in 2008, la cele sapte au fost adaugate manipularea genetica, poluarea si nedreptatea sociala.

---