Pacat Pascal, pacat capital?

James Joyce a scos odata o perla care si-a facut culcus la mine-n creier: “Satan, really, is the romantic youth of Jesus re-appearing for a moment” – adica Diavolul e, de fapt, tineretea romantica a lui Iisus facandu-si aparitia din nou pret de o clipa. Hai sa il luam ad litteram, caci cu greu rezist tentatiei de a-L compara pe Fiul cu Lucifer, cel mai iubit dintre ingeri – pana la cadere desigur. Chiar fara sa pretindem ca am sti ceva despre acea perioada din viata Mantuitorului, trecuta sub tacere in mod convenabil de Scripturi, cat de cuminte poate fi natura umana, in care ne complacem cu totii si de care si Iisus a avut parte pana sa-L cheme Dumnezeu la datorie?

Imaginati-va ce trista tinerete trebuie sa fi avut Iisus, petrecuta intr-o perpetua bipolaritate uman-dumnezeiesc... Ferice de cei care sunt binecuvantati cu o singura fata, cea de muritor de rand, cu un liber arbitru care fenteaza destinul la orice pas, si cu un set de asteptari parentale rezonabile. Iar daca ne cerem dreptul la fericire – da, este un drept, inscris ca atare chiar si in Constitutia Americana! – sa o apucam cu ambele maini, strans si absolut si mereu, indiferent de perioada anului. Indiferent de mohoratele constrangeri ale unei institutii care, de pe podiumul ei celest, are mai putine in clin si-n maneca cu “plebea” din congregatia ei decat are un nene in camasa de forta cu realitatea.

Dar ca sa fim cu adevarat fericiti, si iubiti, cred ca trebuie sa ne deschidem mintile mai larg – cand am vazut stirea ca majoritatea romanilor ar vota “pedepsirea penala a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe”, am inteles ca stam cam prost la capitolul indoiala justificata, intrebari existentiale, personale sau universale. Mi-ar placea totusi sa nu imi pierd credinta... in omenire. Sa va conving ca traditia luata de-a gata si nu la bani marunti indobitoceste. Si sa sper ca va cultivati cu totii, prin logica si analiza a tot ce va-nconjoara, un firicel de nisip instigator in scoica craniana, care, la un moment dat, va deveni o frumoasa si unica perla a propriei voastre minti. Doar asa, privind critic prin prisma sistemului nostru de valori, putem fi intr-adevar liberi sa ne traim viata dupa cum ne taie capul. Si sa ne iubim, chiar si in Postul Pastelui.

Realizat de Ioanina

---