Setari Cookie-uri

Pacat Pascal, pacat capital?

Azi e Vinerea Mare, adica vine Pastele, care surprinzator, stiu! nu inseamna iepurasi de ciocolata la discretie, gurmandelor, ci, mai mult decat orice, si in Romania mai mult decat in multe alte tari, vesteste Invierea lui Mesia. Foarte multe litere mari in fraza asta de-nceput, recunosc... dar va promit ca nu asa va arata restul articolului, firul rosu nefiind unul religios ci pragmatic, ironic, probabil damnabil in ochii piosilor. Am placerea sa perorez in continuare despre una din interdictiile aferente Postului premergator acestei sarbatori sexul.

Dar, oricat de trendy ar fi Papa in redefinirea “ghidului” crestin, asta nu dovedeste decat ca intoleranta Lui, ca si a BOR, e rapace – deci “pacatuirea carnala” pe timp de Post, al Pastelui ca sa ne referim la cazul de fata, intampina cam aceeasi pozitie, a la Gica Contra, in mai toate confesiunile care-l preaslavesc pe Hristos. Credinciosii nu mananca de dulce si nu se dedau la activitati care ar putea induce placere, si totul pentru a-l onora pe Iisus, recreand empatic lipsurile indurate de El in cele 40 de zile de ratacire prin desert.

Putem presupune cu destula siguranta – desi, in vremurile astea post-“Codul lui DaVinci” indoiala a cam prins radacini pana si-n suflete de credinciosi – ca Iisus n-a schimbat o vorbulita. decat cu Satana, pe parcursul acelor 40 de zile fatidice, si ca natura schimbului a fost strict profesionala, ca-ntre dusmani de moarte care se respecta, de la distanta. Asadar ii dedicam si noi an de an o perioada comparabila de abstinenta. Si cand folosesc persoana intai plural, nu ma refer la mine, la voi si nici chiar la preoti (vezi scandalurile sexuale din Biserica Catolica) – de fapt, cine mai reuseste azi sa respecte cu strictete litera legii morale stabilite prin Testamente sau liturghii? Cine se mai confeseaza cuminte la duhovnic dupa ce si-a pangarit constiinta si cearceafurile cu ibovnicul?

Si iata inca o intrebare pertinenta: daca de Paste avem voie sa dam iama in cozonaci, Pasca si miel – ca sa nu mai pomenim de ciocolata – oare si privatiunea sexuala auto-impusa poate expira, si cu aceeasi rabufnire pofticioasa? Pana la urma, daca ne documentam un pic, aflam ca sarbatoarea Pastelui dateaza dinainte de Hristos, avand un specific pagan: pierdut in negura timpului – sau dat pierdut de catre Sfintii Parinti – evenimentul era unul inchinat primaverii si zeilor fertilitatii (zeita Ostara se pare ca a si fost la originea denumirii engleze a Pastelui, “Easter”). Iar festivitatile implicau sau culminau prin sex – chiar si in grup, ceea ce ar fi azi considerat profan, dar pe atunci era un act omagial, sacru, intreprins intru multumirea zeilor. Mutatis mutandis...!
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
2 Aprilie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.