Setari Cookie-uri

Cum mi-am regasit spiritul Craciunului in Berlin

In acest an, Decembrie nu si-a facut aparitia spectaculos. Ba dimpotriva. M-am ferit, intocmai ca Grinch, de beculetele insirate pe Magheru din pricina aglomeratiei, am evitat magazinele din cauza cozilor interminabile de la case si mi-am impartit timpul intre birou si rezolvat problemele de acasa.

Urmatoarea oprire: Christmas Market Gendarmenmarkt, situate la o aruncatura mai zdravana de bat de poarta Brandenburg. Aflu cum arata un targ de Craciun: este un soi de balci unde poti cumpara cam orice de la decoratiuni de brad pana la genti. In centrul sau, o scena mare unde diferite coruri fredonau colinde. In jurul scenei, cabanute mici unde se vindeau carnati si vin fiert. Mi-am calculat caloriile din ziua respectiv: depasisem de vreo suta de ori limita permisa. Prin urmare, am mancat si-un carnat si, trebuie sa spun, ce carnat a fost! Nu-s o mare fana a mancarurilor de acest gen, dar numai cand imi amintesc de el imi lasa gura apa si-mi vine sa ma urc in avion numai de dragul carnaciorului meu.

Seara s-a incheiat cu o sesiune de shopping si masa in El Dorado , un restaurant recomandat tot de Marini, situat la maxim 200 m de hotelul nostru.

Am batut, vreme de doua ore, toata strada Kurfurstendamm. Este fara indoiala THE PLACE to shop. Are cinci miliarde de magazine, care mai de care mai interesante. Preturile sunt rezonabile (sigur, am prins reducerile de Craciun si n-am intrat la Prada, dar oricum…) iar oferta este imensa. Gasesti cate un H&M la fiecare colt de strada (va jur, numai pe strada noastra am numarat 4), COS – fratele ceva mai scump dar si mai elegant al H&M-ului-, Zara, Mango, United Colors of Benetton si asta e numai pentru inceput. Am zabovit ceva mai mult in Buttlers, un magazin de decoratiuni interioare plin de cadouri haioase si deosebite.

La masa m-am simtit ca intr-un film care promoveaza feminismul. Ne-am asezat, una langa cealalta, numai fete puse pe distractie. Sigur ca nu faceam altceva decat sa radem si sa glumim. Am mancat iarasi pana am simtit ca o sa pocnim si ne-am infruptat din cea mai buna turta dulce din lume. Dar deliciul a fost vinul al carui nume nu mi-l mai amintesc (probabil ca tocmai din cauza continutului sticlei) dar al carui gust il voi recunoaste dintr-o mie.

Am ajuns in camera de hotel tarziu si am renuntat la orice tentativa de somn. M-am lipit de wirelessul restaurantului alaturat si am stat de vorba cu Aly pana spre dimineata. Mai apoi am impachetat si am plecat, cu parere de rau, spre casa, promitandu-mi ca am sa ma intorc cat de curand.







Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
22 Decembrie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.