Sarbatori reci intr-o lume fara suflet

Sarbatori ... iar. Pentru minte nu mai insemna decat singuratate si tristete. Regret vremurile cand se sarbatorile se limitau doar la a fi o mare plictiseala.

Tristete insemnau de mai de mult, pentru ca nu vedeam nici scop nici rost in multe dintre ele. Si nu din motive religioase.

Ma gandeam acum ceva vreme, cum pot sarbatorii americanii ziua recunostiintei atata timp cat peste un miliard de oameni de pe planeta traiesc cu sub 3 lei pe zi? Vai ce recunoscatori sunt aia cu miliarde in cont. Dar de distrugerile si suferinta cauzate de ei pentru a ajunge asa, nu vorbeste nimeni.
Asta ar trebui sa dea de gandit. Doar ca pe majoritatea nu-i intereseaza de ce-i la mai mult de un metru de ei. O fi asta gresit din puct de vedere moral, o fi aroganta? Eu zic da, dar e ceva discutabil.

Avem capacitatea pentru a face mult bine sau mult rau asadar calea catre viitorul nostru o decidem singuri. Mai dificil este cand facem bine si suntem rasplatiti cu rau. Se pare ca au si vechile noastre proverbe partea lor de dreptate. Si aici ne vom pune problema daca sa mai continuam sau nu pe calea urmata, daca pana la urma se merita ceea ce facem. Daca totul e actiune si reactiune si se respecta legea atractiei polilor opusi, oare mai exista vreo sansa sa facem ceva care sa sfideze aceasta lege, oare mai putem obtine bine facand bine, sau asta a ajuns un ideal si o iluzie pentru fraieri?

Cert este ca eu acum sunt singur pentru ca mi-a pasat prea mult de altii si prea putin de mine. Asta e. Acum, chiar daca nu regret nimic din urma, traiesc cu consecintele.


Este foarte greu si nimicitor sa oferi totul la cel mai profund nivel al emotiilor si sentimentelor umane si la sfarsit sa nu primesti nimic inapoi. Din toate darurile oferite omului de Creator nici unul nu este mai pretios decat abilitatea de a iubi pe altcineva. Iar daca ai ajuns sa realizezi asta si cand acel cineva nu exista, parca nu mai exista nici scop al vietii.


O cicatrice, un semn, o alta dovada a durerii fizice sunt rani care de mult s-au vindecat. Dar ce facem cu ranile pe care nu le putem vedea? Ce ramane in urma unei traume care a actionat asupra sufletului ?

---