A iubi, a ierta, a nu ierta

Ne-am contrazis indelung, aducandu-ne argumente, povestind istorii din trecut si apeland la tot felul de exemple moralizatoare. “A iubi inseamna a ierta”, mi-a spus ea. Si i-am dat dreptate. Pentru ca stiu si eu ca dragostea inseamna iertare neconditionata. Inseamna generozitate, mila, bunatate. Dragostea inseamna sa il accepti pe cel de langa tine asa cum este, fara sa incerci sa il schimbi.

Numai ca eu cred si ca, atunci cand inseli, incalci cea dintai si cea mai insemnata regula a dragostei. Daca simti nevoia sa iti daruiesti inima si trupul unei alte fiinte si, mai mult, treci de la fantezie la fapta, anulezi, astfel, vechea ta relatie. Chiar daca nu ai curajul sa ii marturisesti - inca - partenerului si nici nu te incumeti sa faci drumul pana la tribunal, dincolo de tradarea cu gandul si cu trupul divortul isi cere, de la sine, drepturile. Si mai cred ca cineva care iubeste cu adevarat nu poate ierta tradarea, pentru simplul si clarul motiv ca, atunci cand esti indragostit, gandul ca acela pentru care traiesti si respiri isi imparte sufletul, trupul, atingerile, clipele de tandrete cu altcineva, nu poate fi decat de nesuportat.

Nu stiu cine are dreptate. Nu sunt in stare sa gasesc raspunsul adevarat la o intrebare care doare atat de tare incat raspunsurile se abat singure de la drumul cel drept. Eu stiu ca nu as putea ierta tradarea, nici macar propria mea tradare n-as putea-o intelege si accepta. Desi stiu si ca, uneori, a iubi inseamna a ierta. Alteori, a nu ierta. Doar inima poate sa aleaga…