Jurnal de calatorie: Hai-hui prin Monte Carlo

M-am plimbat atat de mult – si cizmele mele negre erau tot negre!

M-am trezit dis de dimineata (nu sunt o persoana matinala), inainte de a suna ceasul, am luat micul dejun si direct la plimbare. Cu telefonul intr-o mana si camera in cealalta mana, faceam poze pe banda rulanta in timp ce incercam sa nu ratez nicio "minunatie". Degetul aratator aproape ca a facut febra de la cat de mult am butonat aparatul foto.

Parca eram intr-o jungla populata de oameni. Si cand zic “jungla” ma refer strict la toata verdeata care ma inconjura: palmieri, cactusi, gazon, portocali, mandarini. Iar oameni mai civilizati ca acolo nu am vazut niciodata (sa va amintesc ca in Monaco locuiesc doar oameni bogati?)

Curat – adjectivul care defineste statul.

Am ramas uimita cand am vazut un adolescent care culegea firele minuscule de iarba crescute intre pavelele de pe trotuar. Asta era treaba lui! Din pacate nu i-am facut poza de teama ca as fi inteleasa gresit si ar considera-o jignire.

Prietenie – “scrie” pe localnici

Oameni mai prietenosi ca acolo nu am vazut niciodata. Am reusit sa ma ratacesc (strazile sunt chiar ciudate – doar acolo se tine campionatul de F1) si de fiecare data cand intrebam mi se raspundea cu zambete. Chiar si atunci cand nu stiau sa ma indrume, reuseau cumva sa ma ajute, cerand parerea altora.