Kudika
24 Decembrie 2013

Craciunul din inima

Am avut norocul si ghinionul in acelasi timp sa fiu un copil foarte precoce. Am invatat sa merg la 9 luni, am invata limba engleza la 3 ani si la 4 ani m-am prins ca Mos Craciun nu vine sa lase cadourile sub brad sau in ghetute. Le lasau mama si tata, atunci cand aveau de unde. Eu am fost copil de tranzitie, probabil ultima generatie de decretei.

Targuri de Craciun fermecate desprinse din basmele copilariei

Atunci cand eu am inceput sa fac ochi pe lume si sa ma dezmeticesc, Craciunul era inca sarac. Magazinele erau doldora cu sucuri acidulate, ciocolata si jucarii din import insa rata somajului era mare si resursele materiale erau putine.

Asa ca am invatat sa fiu recunoascatoare pentru tot ce primeam, orice gest, cat de mic. Si noi, copiii tranzitiei, ne bucuram de portocale chiar daca stiam ca nu cresc in brad. Si eram fericiti.

Plecam la colindat cum trecea de miezul noptii si se facea 24 decembrie si nu simteam frigul. Aveam obrajii muscati de ger dar inaintam curajosi prin zapezile care adeseori, mici fiind, ne treceau de genunchi. Mergeam din usa-n usa sau bateam in ferestre si le spuneam oamenilor ca s-a nascut Iisus.

Cine nu voia sa primeasca vestea cea mare, platea cu poarta sau cu carnatii pusi la uscat in ger. Aveam de gat traistute care atarnau greu pe masura ce se umpleau de covrigi si nuci, iar uneori cate un om mai avut ne mai scapa printre degetelele inghetate cate ceva dulce sau niste bani.

Aveam putine lucrusoare si cand primeam cate ceva nou de imbracat era sarbatoare in toata regula, cu atat mai mult de Craciun cand primeam uneori si oua cu surprize, ravnitul ou cu surprize care mi se parea atunci culmea rasfatului si a delectarii. In ciuda lipsurilor mari, eram insa fericiti. Eram fericiti pentru ca eram toti impreuna, eram sanatosi si uniti.

Am avut norocul sa-mi cunosc chiar si doua strabunice, amandoua pe linie materna. De la una dintre ele, in fiecare Craciun primeam cipici impletiti de mainile ei. Erau urati si ii facea in cele mai traznite combinatii de culori iar talpi le punea din fustele ei vechi si basmale mai groase. Dar ii purtam cu drag pentru ca erau de la mamaia si niciun copil de pe scara blocului nu mai avea cipici.

Cand eram mica, nu credeam in Mos Craciun. Dar acum, asa cum mi-a spus de curand un om frumos, exista doua feluri de Mos Craciun: e Mosul care lasa bomboane sub brad si mai e Mosul care implineste dorinte.

Prin urmare, de Craciun nu va doresc multe cadouri sub brad. Cadourile materiale vi le puteti face singure, in fiecare zi,doar pentru simplul motiv ca puteti.

Va doresc in schimb, sa treaca pe la voi Mosul care implineste dorinte si sa va transforme visele in realitate. Va doresc sa primiti multa iubire si sa pretuiti oamenii din vietile voastre. Si va mai doresc atunci cand sunteti alaturi de familie sa va uitati bine in jur, sa fiti recunoscatori pentru tot ce aveti si sa va aduceti aminte de cei mai putin norocosi decat voi.

Daca se poate, tratati fiecare zi ca pe o minune de Craciun si nu faceti fapte bune cu portia, pentru ca v-a curpins spiritul sarbatorilor. Faceti bine de cate ori va sta in putere, fara sa asteptati nimic inapoi.
Nimeni nu este niciodata singur cu adevarat.

Inchideti ochii, strans, strans de tot si soptiti-va cu mana pe inima: Mos Craciun exista!

Cu drag,

Carmen Olteanu

Redactor Kudika.ro

foto prima pagina shutterstock Mos Craciun

Fetita mea a crezut ca acest batranel este Mos Craciun

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: