Rece, rece, rece! Natura inghetata. Copaci goi si tristi. Pamant negru amortit. Un palc de zapada ici-colo, innegrit de pasii grabiti ai trecatorilor. Un planset de copil, glasul mamei care incearca sa-l potoleasca si huruitul rotilor de tren - singurele lucruri ce tulbura aceasta liniste apasatoare.

Mituri despre iubire pe care sa nu le mai crezi

Un fir de lumina galbuie abia patrunde printre norii gri, coboara lin catre fereste, le lumineaza doar un colt si ti se asaza pe chip, reusind sa-ti smulga un zambet si sa-ti picure un strop de speranta in suflet.

Foto interior si prima pagina: Aleshyn_Andrei / Shutterstock.com

Te indepartezi de fereastra si parca manata de o forta nevazuta, te indrepti cu repeziciune spre dulapul din dormitor. Privesti cateva secunde ultimul sertar si... il deschizi. Nu l-ai mai deschis de atata vreme! Dar a sosit momentul!

Cutia rosie de catifea e inca aici, te asteapta neclintita, ticsita cu zeci de amintiri. Cu mana tremuranda, desfaci funda neagra. Inauntru: un trandafir alb. Cat timp sa fi trecut? Luni bune. Cat de frumos era si ce parfum imbatator avea! Si ce poveste de iubire anunta! Acum: uscat, fara stralucire si fara parfum... si in afara povestii de iubire. Ciudat! Te asteptai sa te cuprinda o emotie aparte, un dor,dar...nu! Nimic dintre toate astea!

Dedesubt: o serie de fotografii. Momente unice, clipe minunate, in care dragostea plutea in aer, iar fericirea se citea pe chip.

Mai jos, ingalbenite de vreme, stau frumos impaturite cateva scrisori. Stii ce contin randurile, ce umplu paginile, stii si ce-ai simtit cand le-ai citit prima data, dar oare ce vei simti acum recitindu-le?

Privesti cu atentie scrisul. Literele "desenate" doar pe jumatate, parca se grabesc sa compuna cuvinte de iubire, adresate tie, doar tie; tu, cea care la acel moment reprezentai pentru el centrul universului sau!

Frazele insiruite de-a lungul paginii iti zugravesc tabloul, imaginea ta vazuta prin ochii celui care te iubea - o imagine perfecta: tu, femeia cea mai frumoasa si cea mai blanda; tu, femeia langa care el ar fi vrut sa-si petreaca toata viata.

Visuri, sperante, promisiuni, ce nu s-au concretizat vreodata...

Ai suferit, ai cazut, te-ai ridicat, ai sperat, ai luptat si ai pierdut din nou. Oricat ai incercat sa readuci iubirea, ea n-a mai revenit.

Te-ai inchis in tine si ai fugit de tot ce insemna amintirea lui. Ai evitat sa mai vorbesti despre el si ti-ai impus sa nu te mai gandesti la el - orice gand legat de el iti sfredelea sufletul si orice cuvant parca te ingenunchia. Ai hotarat sa-l "inchizi" cu totul in cutia de catifea rosie si sa n-o mai deschizi decat atunci cand vei fi cu adevarat pregatita, cand timpul va vindeca toate aceste rani adanci, cand iubirea va inceta sa mai doara.

Si azi... n-a mai durut! Azi ai zambit din nou. Ai realizat ca de fapt iubirea nu doare, ci lipsa ei; si ca odata ce ea nu mai exista, e mai bine s-o lasi sa plece, sa nu cauti s-o intorci; sa pastrezi doar ce-a ramas frumos in urma ei si sa-ti vezi de drum.

Si au ramas atatea lucruri frumoase! Dovada stau toate aceste amintiri. Asa ca: fara regrete si fara resentimente! "Cum a fost?" si "Cat a fost?" : asa a trebuit sa fie si atat a trebuit sa fie!

Citeste continuarea pe Garbo.ro

Adrian Berinde: In esenta, iubirea nu are nicio legatura cu suferinta
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: