Cu totii cautam sa stim ca suntem tinuti in mintea si inima cuiva. - Dr. Diana Fosha

Dar exact in aceeasi maniera avem nevoie de autonomie, adica sentimentul independentei si sentimentul ca avem un control asupra comportamentului nostru. Intuitia ne spune ca aceste nevoi ar fi distincte si chiar in opozitie, dar in mod paradoxal, lucrurile nu stau deloc asa. Dr. Brooke Feeney vorbeste despre „paradoxul dependentei”.

Eveniment Garbo.ro: Kent Hoffman, cunoscut psihoterapeut american, va susține la București un seminar mindfulness

Conform teoriei atasamentului (John Bowlby), indivizii care se bucura de cel mai mult suport si acceptare din partea parintilor, fiindu-le recunoscuta dependenta, ajung sa experimenteze si autonomia in grad mult mai ridicat decat aceia care nu s-au simtit iubiti, sustinuti, apreciati si vazuti atat in momentele bune cat si in cele rele. Sigur, aceasta ar parea o contradictie in ochi neantrenati sa observe astfel de subtilitati.

Foto: Flickr/ operabug

Foto homepage: Flickr/ Daniel Gregory

Totusi, in ultimele decade, cercetatori din domeniul psihologiei fac o munca extraordinara de a intelege si a clarifica pentru noi toti care este adevarul emotional al oricarui om: Avem nevoie sa ne simtim iubiti si acceptati exact asa cum suntem. Iar indeplinirea acestei dependente duce la o incredere mai mare in noi insine, in viata, in ceilalti si implicit, duce la AUTONOMIE, curaj, independenta, echilibru emotional si incredere in fortele proprii.

In cazul in care in anii copilariei am experimentat un deficit foarte mare de atentie, ajungem sa ne confruntam toata viata cu ceea ce Kent Hoffman numeste „rani ale faptului de a conta”. (n.r. wounds of mattering)

John Bowlby, fondatorul Teoriei atasamentului explica:

In mod paradoxal, personalitatea unui om sanatos, vazut din aceasta perspectiva, il arata pe acesta ca fiind un om independent, exact asa cum presupune stereotipul cultural. Ingredientele esentiale ale acestei independete sunt capacitatea de a se putea baza pe altii, atunci cand este nevoie si capacitatea de a selecta pe cine este bine sa se bazeze.

Practic, din perspectiva teoriei atasamentului, personalitatea unui om independent se formeaza in timpul copilariei, atunci cand copilului i-a fost recunoscuta nevoia de a se conecta, de a conta si de a fi dependent de cei care il ingrijeau. Cand esti copil, esti neajutorat si nu ai alta alegere decat sa fii dependent de ceilalti. Ai nevoie de parintii tai (si alte ori alte persoane din imediata apropiere) care sa te ajute sa inveti, sa cresti si sa te dezvolti intr-o persoana pe deplin functionala. Bebelusii si copiii care sunt increzatori ca parintii lor sunt disponibili pentru ei si ii asista in cresterea lor (n.r. conform Circle of Security, un parinte trebuie sa fie "mai mare, mai puternic, mai intelept si mai bland", in relatie cu cei mici, astfel incat sa creeze un atasament sigur), se dezvolta ca adulti functionali din punct de vedere emotional, social si sunt mai performanti in domeniile lor. De aceea, atasamentul sigur mai este denumit si "autonom" de catre cercetatori.

Acelasi proces se intampla pe parcursul intregii vieti. Oamenii au nevoie de conexiune si sa se simta in siguranta alaturi de persoane apropiate care ii accepta exact asa cum sunt, care ii trateaza cu respect, care sunt atenti la nevoile lor si care pot fi alaturi, in caz de nevoie.

Citeste mai departe despre teoria atasamentului si PARADOXUL DEPENDENTEI.

Mituri despre iubire pe care sa nu le mai crezi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: