Sunt urata. Nu ma mint singura asa cum nici oglinda nu ma minte si nici foarte multi dintre cei pe care ii intalnesc nu o fac. Chiar daca incearca uneori, reactiile lor ii dau de gol. Am invatat sa citesc dezgustul pe fata oamenilor si treptat am invatat sa citesc totul pe fata lor.
Am fost intotdeauna un fel de paria, mi-a fost greu sa imi fac prieteni si in plus parintii mei m-au izolat si mi-au creat dependenta de ei, limitandu-mi activitatile de teama sa nu fiu ranita de ceilalti. M-am refugiat in schimb in lectura si in muzica. In scoala generala am descoperit chiar o lectura care m-a marcat profund: nuvela “Slutele” a lui Zola. Nu stiu exact cati dintre voi cunosc aceasta nuvela si nu am de gand sa v-o povestesc, insa va spun ideea principala: un om dornic de inavutire se gandeste sa faca ceva inedit- comert cu fete urate. Ideea a fost geniala, nu stiu daca a existat cu adevarat asa ceva insa surprinde foarte bine complexele femeilor urate. El hotaraste sa gaseasca femei cat mai urate pe care sa le inchirieze unor doamne foarte bogate insa nici ele prea iubite de natura. Iesind cele doua impreuna la plimbare, prin contrast, doamna cu bani dar nu foarte draguta, fada, ar fi parut chiar interesanta comparativ cu sluta pe care o tinea de brat. Dureros! M-a durut foarte tare! Zola spunea insa ca negustorul, in momentul in care a publicat anuntul si-a dat seama ca nicio urata nu va recunoaste ca este urata si atunci a pornit o recrutare agresiva. Eu insa recunosc ca sunt urata. E adevarat ca nu as accepta sa imi vand uratenia asa cum frumoasele isi vand trupul, indiferent daca numai in poze sau daruire cu totul. Am invatat sa ma accept asa cum sunt. Ma plictisesc replicile celor care cred ca sunt maturi si repeta ca frumusetea vine din interior. Sunt de acord cu asta, este un alt fel de frumusete, insa nu multi au rabdarea necesara pentru a o descoperi si nici macar nu vor sa o descopere la o urata. Aleg tot o persoana draguta pentru a-i descoperi frumusetea interioara. Si va spun sincer ca prefer oamenii care imi spun deschis ca sunt urata, nu pe cei care spun ca de fapt asta nu conteza. Conteaza! Si de obicei marii sustinatori ai frumusetii interioare sunt la randul lor complexati fizic, chiar daca nu au motive. Pentru ca asta ma surprinde cel mai tare: am cunoscut fete foarte dragute complexate de aspectul lor. Asta pentru ca au potential si isi doresc sa si-l dezvolte, adica sa fie si mai frumoase. Eu insa m-am resemnat si am marele avantaj ca, indiferent daca poate fortata de “imprejurari”, am invatat sa ma accept asa cum sunt si sa ma axez pe alte aspecte ale realitatii. eu cel putin pot sa afirm ca am preocupari care chiar imi fac placere, cati dintre voi pot sa spuna asta?
Spune-ti parerea!