Blog Kudic: Bacri si eXena

Pepeeeni, hai la pepeeeeni, se aude o voce de femeie de pe strada, vestind ca e miezul verii si ca pe unii oameni tehnologia moderna ii ajuta tocmai ca sa le imbunatateasca obiceiurile de sute de ani si nu sa le dea o tenta de modernizare stilului de viata, dat fiind ca telefonul agatat de gatul femeii ma gandesc ca nu e chiar de decor.

Inevitabil, o data cu strigatul femeii care strabate si mama lui de termopan, prin fata ochilor inchisi iti apare imaginea unei carute lenese, trase de-un cal cu aparatori rosii la ochi, de care te tot minunai cand erai copil si despre care mereu intrebai la ce folosesc, spre disperarea celor care stiau ca stii si doar intrebi fiindca iti place raspunsul.

Cand stai la curte si-ai tot stat in ultimii 20 de ani inevitabil unul din vecinii de pe strazile din apropiere trebuie sa fi fost tigan si tot inevitabil de cate ori vezi cai si carute iti amintesti de datile cand Vijai, baiatul cel mare al tiganilor care stateau la doua strazi de tine alerga nebuneste un cal negru pe strazi, speriindu-l prin tipete si sunete de bici pentru ca mai apoi sa oboseasca si sa il mangaie pe calutul rebel pe care il tot injurase intr-o limba pe care pana si calul o cunostea, spre deosebire de tine si de toti copiii care stateau lipiti temator de garduri.

Vijai avea doua surori mai mici si efectiv nebune, cu nume prea aiurea ca sa le tii minte, dar in schimb pe fratiorul lui mai mic, pe Florin nu ai cum sa nu-l tii minte, cu tot cu porecla al carui inteles nu l-ai stiut niciodata.

Bacri, fiindca asa i se spunea in familie, era tiganusul cu care jocurile din copilarie deveneau mai colorate si mai intense, mai ales fiindca nu erau prea dese si intotdeauna se terminau definitiv si trist cand il strigau fratii lui acasa.

Bacri e copilul atat de diferit de tine pe care il invidiai ca nu se duce la scoala din toamna si are toata viata inainte ca sa se joace, copilul care a fugit de-acasa inainte ca tu sa-ti dai seama ca asa ceva e posibil si acelasi copil care a facut sa se rupa ceva in tine cand te-a facut sa realizezi, de la o varsta cu mult prea frageda, ca unii oameni se bucura luni intregi de lucruri pe care tu le iei de-a gata.

N-am sa uit niciodata sclipirea din ochii acelui copil, cu care imparteam frateste visine si caise furate din pomul vecinei lui de vis-a-vis, din care avea grija sa nu rupa nici macar o frunzulita (sa nu se supere coana Marioara) intr-o zi cand, extrem de mandru si crezand ca detine adevarul suprem din viata lui, ne-a spus, mie si fratiorului geaman, ca a aflat in sfarsit cum o cheama pe fata aia frumoasa care se bate atat de misto in filmele alea pe care nu le intelegea, dar de la care nu lipsea in nicio zi.

---