O etapa greu de trecut… bataile de la tata

Credeam mult in sintagma « iubirea parintilor este neconditionata » si toata lumea o sustinea in jurul meu. Ei bine…astazi am descoperit ca nu e asa…si ca egoismul si rautatea pot face usor trecerea si aici… alaturi de cel pe care-l iubeam cel mai mult.

Il iubesc, da… inca il iubesc ; in ciuda tuturor rautatilor, e tatal meu si nu am cum sa schimb asta. Uneori ma gandesc ca poate ar fi fost mai bine sa stau si prima oara sa ma loveasca, il linistea poate…si-n fond, ce sunt eu in fata lui in afara de o bucata de carne ? E doar carne… durerea trece… imi vorbea cu nonsalanta despre instincte animalice… O, Doamne ! Sunt toate ale lui. Nu are relatii bune cu nimeni din cauza acestora si acum inteleg asta. Incep sa nu ma mai tem si sa las totul sa treaca prin mine… poate asa am sa ma linistesc… ma simt obosita… Admit ca am gresit, si-mi cer iertare in genunchi, ii spun ca-i iert vorbele urate si false la adresa mea si… imi raspunde ca merit sa sufar, iar daca eu il iert el… ma pedepseste… Da… e tatal meu ! Ma tot intreaba constiinta despre cine vorbesc si i-am raspuns.

Tot ceea ce a creat frumos in mine s-a stins. Nu mai am nici cheful sa ii impartasesc, nici dorinta sa-l stiu aproape, nici langa mine nu-l vreau. Pentru ca doare si pentru ca… mi-e frica. S-a dovedit a fi de nenumarate ori tiran si nu intelegeam asta atunci cand era violent cu toata familia… astazi o inteleg. Mi-e frica de creatorul meu, de cel care vroia sa stiu mereu cat de mult ma iubeste, cumparandu-ma cu bani. Stiu. Apreciez. Tin… la tot ce am de la el, dar in acelasi timp imi simt sufletul vandut unei iubiri de-ale sale… ca toate celelalte, cum spune el. Nu ma doare nimic din ce am si-as putea pierde… pentru ca astazi am dobandit o invatatura : Totul a fost fals ! Am langa mine « un pachet de iubire neconditionata…gol ».

---