În vremuri tulburi, protejează-ți mintea cu înțelepciunea cărților: Vorbe de suflet de la Constantin Noica

Pe vremea în care eram la liceu, era cool să citești Noica și Cioran. Toți cei care se considerau deasupra precupărilor mărunte ale adolescenței erau văzuți cu un volum al acestor autori sub braț. Am descoperit mai târziu filosofia lui Noica dar în special puterea spiritului său și capacitatea de a fi liber chiar și după zăbrele. Te invit să îl (re)descoperi pe filosof prin intermediul propriilor sale cuvinte menite să îți reamintească de ceea ce este esențial în viață.

1. În viaţă trebuie să alergi şi după mingiile pe care nu eşti sigur că le prinzi.

2. Nu am nevoie, nu am ce face cu lumea care este. Mă apasă, mă înăbuşă, mă acoperă. E o lume fără scăpare. Nu se poate trăi decât cu lumea care ar putea fi. Şi atunci trăieşti ca şi cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca şi cum ai iubi o şi ai fi iubit de ea, ca şi cum s-ar întâmpla ceva în ea.

3. Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens.

4. Ne jucăm. Nu trebuie să se întâmple nimic cu adevărat. Să ne jucăm numai. Cine nu ştie să se joace, acela nu-şi trăieşte omenia.

5. În excepţionalul omenescului (dar care ar trebui să fie regula lui), un om care nu a sfârşit prin a avea un drum de geniu, prin a fi "un element" pentru ceilalţi, adică un sens de viaţă, o valoare specifică, o tonalitate umană, un prototip uman, nu a trăit cu adevărat. Căci spiritul se defineşte, nu atât prin obiectivările lui în produse, cât prin puterea sa de iradiere şi modelare, adică prin elementul pe care-l suscită la viaţă; astfel încât oamenii adevăraţi sunt mai mult decât o operă, ei devin un principiu de viaţă.

6. Fie-ţi milă de alţii: trăieşte frumos, învaţă mult, creează bine - trebuie să spui fiecărui om tânăr. Alţii au nevoie de împlinirea ta la fel de mult ca tine.

7. Nu ştim unde ne este esenţialul. Alegem între una şi alta, în fiecare ceas al vieţii, dar fără controlul legii noastre. Sau poate: fugim de propria noastră lege, alegând.

8. Ciudaţi sunt oamenii aceştia care vor adevărul de la filozofie. Adevăruri da, dar adevărul? Adevărul e rezultatul gândirii logice, aşa cum fapta bună e rezultatul trăirii morale. Dar le fel cum nu pui accentul pe fapta bună şi nu preferi actului fapta, tot aşa nu poţi prefera vieţii spiritului adevărul. Toţi ereticii făptuiesc mai bine decât ortodocşii, totuşi sunt eretici. Toţi dogmaticii au adevăruri mai multe decât filozofii, dar n-au filozofie, pentru că n-au viaţă.

9. Să te concentrezi asupra unui gând, asupra unei fiinţe, asupra câtorva dimineţi înseamnă să sustragi viaţa din efemer şi fericirea din simpla trecere. Dacă o durere concentrată în focarul ei devine mai suportabilă pentru că e mai locală, o fericire concentrată în obiectul ei devine mai intensă şi tocmai de aceea mai vastă. Concentraţia dă expansiune.

Feature foto by Efetova Anna via Shutterstock

---