Misterul vâscului: simbol al iubirii și protecției de Anul Nou

Există un farmec aparte în tradițiile de Revelion, o magie care învăluie fiecare gest simbolic și fiecare decor sacru. Printre acestea, vâscul — acea plantă delicată cu frunze verzi și bobițe albe perlate — ocupă un loc special. Suspendat în tavan, prins de o ramă de ușă sau așezat discret pe masă, vâscul transcende simpla sa prezență fizică și devine un simbol de iubire, noroc și speranță. În tăcerea profundă a nopții dintre ani, sub lumina blândă a lumânărilor, oamenii se apleacă într-un gest plin de semnificație sub crenguțele vâscului pentru a-și oferi un sărut — un act care nu este doar romantic, ci și călăuzitor, purtând cu sine credința în dragoste eternă și protecție divină. Dar ce simbolizează cu adevărat vâscul? De ce acest obicei a devenit parte integrantă a celebrării noului an? Originea acestor ritualuri învăluite în misticism ne poartă în timpuri străvechi, unde natura, spiritualitatea și magia erau inseparabile.

Ce simbolizează vâscul?

Vâscul este o plantă care, în tradițiile spirituale, reprezintă un punct de legătură între cer și pământ, între divin și uman. Datorită capacitații sale de a crește în copaci, deseori într-un mod aproape „suspendat”, vâscul era văzut ca un simbol al transcendenței și al legăturilor invizibile. Este considerat un talisman al iubirii și fertilității, protejând sufletele într-o uniune sacralizată. Frunzele sale persistente și verzi chiar și în mijlocul iernii simbolizează viața eternă, reziliența și speranța, iar fructele albe aduc puritatea și regenerarea.

De ce se sărută oamenii sub vâsc?

Obiceiul sărutului sub vâsc este înrădăcinat într-o combinație subtilă de romantism și magie. Se spune că acest gest sigilează iubirea într-un mod protector, chemând asupra cuplurilor binecuvântări și armonie într-un nou an. Energia vâscului este considerată a fi una de unire, de aceea sărutul devine un ritual care amplifică legăturile dintre suflete. Pe de altă parte, actul în sine este o reafirmare simbolică a iubirii și pasiunii, într-un moment al anului în care oamenii sunt deschiși spre noi începuturi și conexiuni profunde.

Originea tradițiilor cu vâsc

Rădăcinile mistice ale vâscului provin din culturile celtice, unde druizii venerau această plantă ca pe un dar al cerurilor. Ritualurile lor includeau culegerea vâscului cu o seceră de aur, considerându-l un simbol al protecției și fertilității. Totodată, grecii și romanii îi atribuiau proprietăți sacre, folosindu-l în ceremonii care celebrau iubirea și pacea. În mitologia nordică, vâscul joacă un rol esențial în povestea lui Baldur, zeul luminii și al frumuseții, fiind considerat un simbol al reconcilierii și al învierii.

Superstițiile despre vâsc, un pod între sacru și profan

Astăzi, vâscul păstrează farmecul său arhaic și continuă să fie o parte integrantă a sărbătorilor de iarnă. Deși poate fi considerat doar un decor festiv, el încarcă atmosfera cu o energie subtilă, îmbiind la momente de reflecție, iubire și comuniune. Este un memento al faptului că magia poate fi găsită în gesturi simple, iar speranța pentru un an mai bun înseamnă să ne deschidem inimile și să ne lăsăm conduși de forța iubirii.

Vâscul, planta care aduce belşug în casă

Vâscul, un simbol etern al iubirii și speranței

Vâscul nu este doar o plantă, ci un simbol împământenit într-o istorie bogată de semnificații. De Revelion, el devine un liant al sufletelor și un far al speranței, oferindu-ne ocazia să începem anul cu un gest de iubire sinceră și de unitate. Sărutul sub vâsc este mai mult decât un ritual romantic — este o promisiune că dragostea, ca o energie eternă, ne poate înălța, proteja și ghida. În momentele în care lumea pare să se oprească, în magia trecerii dintre ani, vâscul ne amintește că frumusețea se află în detalii, în credința în iubire și în legături sacre care transcend timpul.

foto prima pagină Olha Solodenko/ Shutterstock

---