Pictorita din Shanghai

Nu se misca pana ce Ahying intreaba, balbaindu-se prin usa, daca poate pleca.
— Da, spune el, mult prea aspru.
Mai trec cateva clipe pana ce vorbeste din nou.
— Nu pot intelege, spune, in sfarsit, de ce ai facut asta. Dupa toate sansele pe care ti le-am oferit! Dupa toate sansele de a devein mai buna!
— Sunt mai buna! striga Yuliang. Sunt cea mai buna studenta din anul meu!
—Daca asa crezi tu ca esti mai buna, gandesti mai stramb decat, decat… Vocea i se sparge. Inchide ochii. Scapa de asta, ii spune.
Yuliang isi intinde capul inainte.
— Ce?
— Arunca-l sau il voi arunca eu. Nu voi permite sa faci asta… sa faci asta din nou.
Acel cuvant simplu, din nou, are greutatea unei palme. Foarte incet, intreaba:
— Ce sa fac din nou?
Zanhua deschide ochii.
— Sa te transformi in tarfa.
Stia ca asta va spune – poate ca asta era tot ce putea spune. Totusi, de-abia reuseste sa sopteasca cuvintele:
— Nu trebuia sa spui asta.
— Halal! urla Zanhua. Acum ai neobrazarea de a-mi spune ce nu ar trebui sa fac! Tu! Care…
Paseste spre ea, cu pumnii inclestati, iar Yuliang se intreaba daca pana la urma o va lovi. Gandul acesta ii aduce o satisfactie stranie: daca o face, cu siguranta va suferi mai mult decat sufera ea. Dar, in schimb, se indreapta in cealalta directie si face singurul lucru care o doare si mai tare in acest moment: ridica bratul si doboara tabloul de pe sevalet.
— Opreste-te! se repede Yuliang intre el si tablou.
Zanhua o impinge cu destula forta pentru a o trimite in perete. Cand porneste din nou spre el, o imbranceste. Apoi ia coupe-papier-ul de jad de pe birou. Cu lama in mana, se napusteste din nou spre imaginea ei pictata, cu fata atat de schimonosita, incat pare un strain.
— Nu, Zanhua, striga, cuprinsa de teroare. Te rog…
— Nu voi permite asa ceva, suiera el. Esti sotia mea. Iti ordon sa opresti mascarada asta. Tinand-o cu o mana, ridica lama verde deasupra panzei. Stai aici.
Dar Yuliang nu sta. In schimb, punand in practica o tehnica de la Salon pe care nu-si aduce aminte cum a invatat-o, il loveste pe sotul ei in ceafa cu marginea palmei. Cand el se retrage, clatinandu-se, ea se arunca la podea, protejandu-si tabloul.

---