Pictorita din Shanghai

Zanhua isi revine. Incearca sa injunghie trupul gol, trecand de corpul in carne si oase, imbracat.
— Opreste-te. Nu stii. Nu stii ce faci.
— Fac ceva ce ar fi trebuit sa fac de mult. Pun capat acestei nebunii.
— Ii faci rau copilului nostru.
El rade crud.
— Indraznesti sa compari acest gunoi cu un copil?
— Nu vorbesc de tablou!
O tacere plina de uimire. Incet, isi recapata echilibrul.
— Ce-ai spus?
Yuliang clipeste si isi protejeaza pantecul cu mainile.
— Este adevarat? intreaba incet.
Si culmea este ca da, acesta este adevarul. Yuliang da din cap, resemnata, numarand pe degete simptomele care indica starea ei, la fel de calma cum enumerase mai devreme ce trebuie sa mai faca pentru a termina tabloul: schimbarile de dispozitie, prea bruste chiar si pentru temperamentul ei. Balonarea si durerile de burta. Greata si indigestia pe care le atribuise faptului
ca manca prost atunci cand lucra. Durerea resimtita in zona sanilor care aparuse si disparuse in urma cu doua saptamani. Si apoi, mai evident – si cum sa fi putut ignora asta? –, menstruatia care, pur si simplu, incetase. Si, ca si cum nu ar fi fost destul de clar, faptul ca dintr-odata vopseaua, terebentina si pana si cafeaua ii faceau rau. Si vizitele dese la toaleta pe care le pusese pe seama ceaiului baut adesea ca sa-si alunge oboseala.
Saptamana trecuta, Yuliang atribuise toate aceste simptome nervilor. Numai acum, cu el aici, cu imaginea ei goala in spate si cu trupul imbracat tremurand de frica, Yuliang permite adevarului aceluia colossal sa o invaluie.
Miscandu-se cu mare atentie, Zanhua pune la loc pe masa coupe-papier-ul.
— In cate luni esti?
— Cred ca am aproape trei luni.
— Inseamna ca este aproape prins, spune el. Vocea nu poate ascunde emotia ce il cuprinde. S-a intamplat cand am venit ultima oara?
Ea da din cap, rece. Isi aduce aminte, vag, de o cutie goala de ceai „Sase Zane“ pe care-l cumpara de la farmacia lui Lin de pe strada Fouzhou („Ideal pentru a curata organismul de seminte nedorite“). Si de ceea ce gandise: O singura zi. Si oricum nu pot concepe. A facut
greseala clasica de care Jinling o avertizase tot timpul sa se fereasca: si-a pus baza in ciclul ei inselator.
— N-ar trebui sa stai pe jos.

---