Dialog cu Dan Nita despre cartea sa interzisa in librarii

Da. Asta vad ca a placut mult. Ca oamenii s-au regasit in personajele mele. Dar cum sa nu se regaseasca ? Eu nu am scris despre padurea spanzuratilor, razesi sau cine stie ce oameni care au SIDA, cancer sau in alte situatii limita. Am scris despre oamenii obisnuiti ai generatiei noastre: oameni care se duc in Club A, care danseaza la Stuf noaptea in Vama, care canta la chitari la focul de pe plaja sa la cine stie ce cabana, care nu mai pot vedea cerul, cateodata, din cauza programului incarcat de la munca, care se simt singuri si care mananca din cauza singuratatii, despre oameni care isi pastreaza speranta ca vor gasi pe cineva etc.

2. Ce anume din Vama Veche, din acel paradis al vamaiotilor boemi unde ai scris “grosul” “Noptilor de Vama” – ce te-a inspirat mai cu seama? Si ce te atrage sa-ti petreci verile in Vama – chiar si acum, cand s-au mai schimbat (a se citi: asfaltat) peisajele?

Da, “grosul” este scris in Vama. Inspiratia a venit de la loc, dar mai ales de la oameni. Pentru ca Vama inseamna oamenii din ea, dincolo de asfaltul prezent acum si constructiile rasarite aiurea. Acei oameni boemi care stau si canta la foc noapte de noapte. Acei oameni singuri care stau pe plaja noaptea, de multe ori timizi, fredonand in gand “mi-am gasit pereche” si sperand ca zorile ii vor prinde urmarind rasaritul cu acel Cineva. Si m-au inspirat povestile lor. Pentru ca, in Vama, gasesti oameni cu povesti de viata extraordinare si, foarte important, gasesti si acea atmosfera de amicitie care te face sa intri usor in vorba si sa le depani.