Printre lacrimi: spectacolul Ivanov la Bulandra

Cautand sinceritatea in teatru, Serban a dezgolit aproape complet scena de la Toma Caragiu: sunt la vedere peretii negri si treptele si pasajele din spatele scenei. Dar efortul e frivol: totul e prefacere, totul e iluzie – iar asta se vede mai ales prin umbrele care multiplica personajele si le proiecteaza fie pe peretele inalt din spate, fie pe panza subtire, transparenta care tine locul unui perete ce imparte scena in curte si interiorul casei lui Ivanov.

Luminile joaca un rol esential in desenul scenografic si transforma monologurile in solilocvii sau introduc atmosfere specifice in spatii lipsite de un decor special. Costumele sunt de epoca, dar discutiile sunt valabile si relevante pentru contextul contemporan cu care vin incarcati spectatorii. Sala de teatru devine un loc de discutie, personajele vorbesc catre public si isi spun parerea despre o societate corupta de inactivitate si de lipsa de imaginatie. “Montarea lui Andrei Serban e usor atemporala. Trairile, starile prin care trec Ivanov si personajele din piesa sunt absolut contemporane”, observa Ivanov in acelasi interviu.

E un spectacol lung si care te consuma mentinandu-te in suspans cu rasturnari de situatie care nu decurg dintr-o evolutie inconstanta a dramei psihologice. Nici vorba. E suficient ca un personaj sa se impiedice pentru ca o scena tragica sau doar demoralizanta sa se transforme intr-una comica. Cehov “a scris vodeviluri tragice”, spune Serban in programul spectacolului. Mecanismele psihologice sunt controlate, declansate si interupte abrupt, prin actiuni fizice: cineva cade, altul se dezechilibreaza, se lesina, se tuseste. De exemplu, intr-unul dintre momentele proactive si de avant verbal al tinerei Sasa (Ioana Anastasia Anton), cand tine un monolog de mobilizare urcata pe pian, aproape inveselindu-l pe Nikolai Aleexevici Ivanov – Sasa se raneste la glezna si totul se preschimba in plans si amagire.

In spectacolul “Ivanov” nu sunt personaje bune sau rele, cum nici in piesele lui Cehov nu sunt eroi ori ticalosi. Dar mai toti sunt suferinzi de boala lui “ieri”: Anna Petrovna repeta ca pe Ivanov ar fi trebuit sa il fi cunoscut cu doi ani in urma; ori de boala lui “maine” cand totul va fi mai bine, cand vei incepe sa te schimbi, cand vei lua masuri. Recomandarea mea e ca maine sa incerci sa cauti un bilet pentru umatorul spectacol.

Un articol de Andreea Breazu

---