Kudika
6 Octombrie 2011

Lucrurile se echilibrau intr-o oarecare masura pentru Lars von Trier atunci cand - imediat dupa momentul incomod de la Cannes 2011, cand regizorul soca lumea cinefila cu cateva remarci stangace despre nazism - Kirsten Dunst, protagonista din Melancholia, castiga premiul pentru cea mai buna actrita in cadrul celei de-a 64-a editii a festivalului.

In mod neasteptat insa, inainte ca filmul sa intre in productie, Cruz isi anunta retragerea din proiect datorita neconcordantei cu programul sau de filmare pentru o superproductie destinata unui public mult mai larg decat orice film realizat vreodata de Trier. Facand o turnura destul de abrupta, Trier o alegea pe Kirsten Dunst ca inlocuitoarea lui Cruz, dupa ce doi prieteni regizori ai sau – Paul Thomas Anderson si Susanne Bier – i-au sugerat-o pe actrita din Marie Antoinette (2006, regia Sofia Coppola) si Spider-Man (2002, regia Sam Reimi). Cateva zile mai tarziu, Trier ii spunea simplu lui Kirsten: „Vreau ca tu sa joci in acest film”, la care actrita raspundea afirmativ aproape in aceeasi rasuflare.

Mai tarziu, regizorul danez, in jurul caruia au existat multe controverse in legatura cu felul in care isi trateaza actritele pe platoul de filmare (se spune ca Björk a jurat sa se lase de actorie dupa Dancer in the Dark) marturisea cu entuziasm despre evolutia lui Kirsten Dunst: „Cred ca este o actrita data naibii. Este mult mai nuantata decat am crezut si are avantajul de a fi avut o depresie. Toate persoanele sensibile au. M-a ajutat foarte mult. In primul rand, s-a fotografiat in timpul depresiei, asa ca am putut vedea cum arata atunci. Era prezenta si zambitoare, dar cu o privire total absenta. Si putea face asta foarte bine.”

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: