Experienta Becks, pe care evenimente preccum cel de vineri incearca sa o promoveze, este una traita de un colectiv de fani ai muzicii bune, este una centrata pe distractia si voia buna facilitate, nu descatusate, de berea germana. Recunosc cum stateam tremurand pe peronul 14 al Garii de Nord, ma pregateam mental pentru o atmosfera mai haotica pe trenul Becksperience, cel care, intr-o ora, avea sa spuna nu conventionalului. Insa organizatorii si-au facut bine lectia si i-au descurajat pe fanii prea inraiti ai berii, au dat fanilor o partitura muzicala de exceptie, iar rezultatul mi-a intrecut asteptarile.
Veteranii de la Suie Paparude (care au cantat pe scena 2, de la 23:00) aproape c-au saltat vagonul de pe sine prin amestecul lor de linii melodice repetitivo-memorabile si vibratii electro care se transmiteau contagios din om in om. Cati dintre petrecareti auzisera macar de noul album “E suflet in aparat”, ramane de cercetat – dar, chiar in fata unui public mai mult sau mai putin neavizat, Suie s-au ridicat la inaltimea probei de foc, castigandu-l de partea lor. Si, dupa ce s-au convins de succesul acestei intreprinderi, a venit vremea educarii prin interpelari repetate (cum si-o cere romanul in nerusinarea lui regala): MC Bean a batut obrazul celor care se strecurau pe langa el, in plina cantare, ca sa ajunga in vagonul adiacent.
La randul lor, Les Elephants Bizarres (care au cantat pe scena 1, de la 00:30), au un sound la limita dintre rock si pop, cu versuri destul de zglobii si beat-uri destul de usor curgatoare incat sa energizeze nu unul, ci-o flota-ntreaga de trenuri cu neinitiati. Desigur, nu a fost nevoie de o mobilizare atat de in forta, caci elefanteii aveau in coltul lor o sumedenie de fani cunoscatori. LesEB ne-au delectat cu “Hello Says the Devil”, “Mushroom Girl”, “Johnny”, “Have No Fear”, “Ugly Ballerina”, si alte piese de pe primul album lansat recent, iar solistul, la fel de efervescent ca-ntotdeauna, si-a dat in petec cu tot siragul de dintoci, vizibil ca la el acasa in trenul Beck’s.