Experienta Beck’s, pe care evenimente preccum cel de vineri incearca sa o promoveze, este una traita de un colectiv de fani ai muzicii bune, este una centrata pe distractia si voia buna facilitate, nu descatusate, de berea germana. Recunosc – cum stateam tremurand pe peronul 14 al Garii de Nord, ma pregateam mental pentru o atmosfera mai haotica pe trenul Beck’sperience, cel care, intr-o ora, avea sa spuna “nu” conventionalului. Insa organizatorii si-au facut bine lectia si i-au descurajat pe fanii prea inraiti ai berii, au dat fanilor o partitura muzicala de exceptie, iar rezultatul mi-a intrecut asteptarile.
Adevarata intrebare este cat din distractie s-a datorat strict ineditului situatiei, cat – sentimentului elitist de-a fi fericitul posesor al unei invitatii, si, in fine, cat mai ramane de alocat muzicii propriu-zise. Oare daca recunosc ca noutatea Beck’sperientei a jucat cel mai mare rol in seara legendara de vineri... imi stric singura sansele de-a ma distra la fel cu proxima ocazie?
Realizat de Ioanina