Richard Bovnoczki, interpretul Proorocului Ilie răspunde acuzațiilor de blasfemie la adresa Teatrului Național București

Într-o postare pe Facebook, Bovnoczki a subliniat că spectacolul nu defăimează simbolurile religioase, ci explorează „fragilitatea convingerilor umane și pericolele extremismului”, folosind un text poetic care exclude batjocura. El a argumentat că personajele se autoacuză de greșeli, căutând sensul existenței, iar scenele controversate (cum ar fi ideea de crucificare a falsului prooroc) sunt prezentate prin naivitate și duioșie, nu prin ironie.

Ce a spus Richard Bovnoczki despre piesa de teatru Proorocul Ilie

,,Proorocul Ilie” - marturisire personală din interiorul spectacolului în întâmpinarea celor care poate caută lămuriri

Oameni supărați ai României, spectacolul ,,Proorocul Ilie” nu este o blasfemie! V-o spune chiar Ilie și nu cu ironie. În niciun caz!

Spectacolul nu defăimează, nu jignește și nu batjocorește nimic din ceea ce este sacru. În primul rând pentru că nici regizorul, nici managerul teatrului și nici distribuția nu și-au propus așa ceva și în al doilea rând pentru că textul în sine, prin structura poetică, în versuri și conținutul profund îi dau spectacolului o sensibilitate care nu permite niciun loc batjocurii. Dimpotrivă, spectacolul e construit cu sensibilitate și respect față de complexitatea condiției umane. Nu are cum să fie blasfemie un spectacol în care personajele se auto denunță că au greșit și se îngrozesc că vor ajunge în iad. În care personajele sunt preocupate să-și găsească sensul existenței. În care singurătatea și disperarea singurătății împing personajele la decizii demente și pe urmă la păreri de rău. De exemplu: personajul bețivului plânge din cauza patimii sale și căindu-se strigă: Nu vreau în iad, Părinte ceresc! Altul naște idea salvatoare, de a-l sacrifica prin crucificare pe falsul prooroc Ilie pentru a mântuii omenirea.

Un altul îl contrazice și îl avertizează ca vor ajunge la închisoare. Este un spectacol în care până și pericolul ignoranței care transpare mai ales din conturarea acestei idei a crucificării este exprimată prin naivitate. Naivitate care le acordă personajelor o notă de duioșie.

Și acum: Imaginea femeii pe cruce, care a stigmatizat spectacolul nostru ca fiind o blasfemie și a inflamat spiritele este o reprezentare a acestei ignoranțe și naivități. Este imaginea impertinentei și a prostiei. – a pierderii reperelor spirituale. -Spectacolul este și unul vizual-.

Dacă toți cei care au blamat și s-au alăturat aruncării cu piatra ar fi avut decența să se intereseze sau să se pronunțe după ce au văzut spectacolul, ar fi avut ocazia să vadă că acea femeie de pe cruce, mai târziu în spectacol, are forma cea mai autentică de pocăință. Își ia crucea și plângând strigă disperată:

,,Iisuse! Iisuse al meu! Dumnezeu și Om! Cumplita moarte pe cruce pe Tine te așteaptă! Iisuse! Iisuse sfânt! Iisuse îndura-te de noi mai presus de cei săraci fără măsură. De noi păcătoșii te îndură. Iisuse! Iisuse al meu!”

De fiecare dată când vedeam această scenă, și la repetiții, și în spectacol îmi dădea fiori. Iubesc acel moment, la fel cum iubesc multe momente ale spectacolului, printre care și disperarea personajului Iuda.

Accentul se pune pe pocăință în acest spectacol și din acest motiv, întâmplător, se și potrivește cu timpul postului prin care trecem.

Duminica viitoare este duminica Sfintei Maria Egipteanca, care a avut o cutremurătoare cale de căință și curățire, Această sfântă m-a impresionat prin cele două forme extreme de viață: dăruită curviei, în prima parte a vieții și abandonată iubirii, milei și iertării lui Dumnezeu în a doua parte. Sfânta ne arată frumusețea iubirii lui Dumnezeu care, oglindește smerenia în omul care se căiește si prin smerenie îl ajută și-i întărește hotărârea de a se întoarce la El.

Povestea ei este, pentru mine, o ilustrare perfectă a temei spectacolului: că oricât de departe ne-am rătăci, putem fi găsiți și ridicați de milă și iertare.

Cel sau cei care s-au ocupat de acest atac fals și nefondat, care au aruncat aceasta acuză urata spectacolului ,,Proorocul Ilie”, în regia lui Botond Nagy, de la TNB, își poartă păcatul din multe puncte de vedere. Nu le înșir pentru ca nu e treba mea să mă ocup de așa ceva și nu asta mă interesează în această postare.

În ceea ce privește poziția exprimată de BOR, a cărei învățătură pentru mine e Sfântă și călăuzitoare în cele duhovnicești și ale vieții, înțeleg îngrijorarea privind simbolurile credinței. Tocmai de aceea, cred că ar fi fost important ca reacția să se bazeze pe o cunoaștere directă a conținutului artistic, nu pe fragmente scoase din context.

Și în ceea ce privește reacțiile din zona instituțională, inclusiv din partea Ministerului Culturii, sper ca îngrijorările exprimate să se transforme într-o bună înțelegere a întregului fenomen creat pe acuze nefondate. Cred cu tărie că rolul Ministerului este acela de a proteja cultura.

Închei cu o replică a personajului Ilie pe care îl interpretez în acest spectacol, adaptând-o de la pers a II-a plural, la persoana I plural ca să mă includ și pe mine în judecata propriului meu personaj.

Eu nu îs Iisus, oameni buni, ci un păcătos la greu,

căruia-n vis i-a arătat Dumnezeu

că-i al lumii noastre sfârșit

și acoperișul de mușchi năpădit,

și zidurile se clatină nefiresc,

și dușumele putrezesc,

și în genunchi apa de băutură trebuie dusă la giră,

și putregaiul acesta udat nițel,

să nu crească o pădure din el…..”

,,Sub crucea păcatelor noastre vechi și noi,

a întunecimii minții noastre și a prostiei puhoi,

se va săvârși judecata de apoi!”

Să ne lumineze și să ne ierte cel Sfânt și bun, pe toți!

Deși Biserica Ortodoxă Română și unii spectatori au criticat „utilizarea defăimătoare a simbolurilor creștine”, TNB a susținut că montarea este o „invitație la meditație profundă asupra relației dintre om și divinitate”, nu o ofensă. Bovnoczki a cerut BOR să evalueze spectacolul „în întregul său”, nu pe fragmente scoase din context, și a apărat rolul Ministerului Culturii de a proteja libertatea artistică.

Rolul său a fost remarcat pentru complexitatea personajului, reflectând contradicții și căutări existențiale, într-o producție regizată de Botond Nagy după textul polonez al lui Tadeusz Słobodzianek.

foto prima pagină Costi Șimon/TNB

---