Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| ma gindii si eu asa ca omul ca o sa ne se aplece de atita sexologeala de pe acest forum si cu riscul de a sta singurica pe aicea am zis ca e cazul sa ne mai culturalizam putin! deci astept amatori.......(parca ma vezi pe mine si wolfita ca tineretul au probleme cu grosimea,lungimea si orgasmul) | ||
|
Postat pe 27 August 2008 15:07 |
||
|---|---|---|
|
Da si acum imi aduc aminte cu placere de prima data cand am descoperit poezia lui Eminescu..Eram in clasa a 4 a si domnul invatator a organizat un memento Mihai Eminescu. Mi-am ales "Lacul" care este si acum preferata mea inca imi amintesc toate strofele. Frumos subiect Francia..poate ar fi frumos sa punem si cateva strofe sau pasaje din opera lui.. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarca; Tresarind în cercuri albe El cutremura o barca. Si au trec de-a lung de maluri, Parc-ascult si parc-astept Eadin trestii sa rasara Si sa-mi cada lin pe piept; Sa sarim în luntrea mica, Îngânati de glas de ape, Si sa scap din mâna cârma, Si lopetile sa-mi scape; Sa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blândei lune – Vântu-n trestii lin fosneasca, Unduioasa apa sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin si sufar Lânga lacul cel albastru Încarcat cu flori de nufar. |
||
|
deliadelia23 Postat pe 27 August 2008 15:17 |
||
|
si daca ramuri bat in geam de se cutremur plopii e ca in minte sa te am si-ncet sa mi te-apropii si daca stele bat in lac adancul luminandu-i e ca durerea mea s-o-mpac inseninandu-mi gandul si dca norii desi se duc de iese-n luciu luna e ca aminte sa-mi aduc de tine-ntotdeauna este una din poeziile pe care le-am invatat impreuna cu tatal meu cand eram micuta .o tin minte pe de rost si imi aduce mereu aminte e el ca si el zorab a lui cosbuc.... si mai era si harap alb pe care nu conteneam sa il rog sa imi spuna povestea in fiecare seara desi o auzisem de mii de ori mai vroiam sa o aud inca o data.... felicitari france..... |
||
|
|
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 27 August 2008 15:22 |
||
|
" poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarmi, orice ai spune peste toate o lopata de tarana se depune mana care-a zidit sceptrul Universului si ganduri ce-au zidit tot Universul incap bine-n patru scanduri. or sa vie pe-a ta urma, in convoi de-nmormantare splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare iar in urma tuturora va vorbi vreun mititel nu slavindu-te pe tine, instruindu-se pe el sub al numelui tau umbra iata tot ce te asteapta ba sa vezi, posteritatea este inca si mai dreapta neputand sa te ajunga crezi c-or vrea sa te admire? vor aplauda , desigur, biografia subtire care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vreun lucru mare, c-ai fost om cum sunt si dansii, fericit e fiecare ca n-ai fost mai mult ca dansul " (...) M. Eminescu, Scrisoarea I - mai.... scuzele mele daca n-am respectat versificatia, asta am scris-o din amintiri, din ce-am mai tinut eu minte... oricum, asta-i preferata mea de la Eminescu |
||
|
Anissia27 Postat pe 27 August 2008 16:56 |
||
|
Hai ca pun si eu poezia mea preferata : Mortua Est! Faclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce îsi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senina, Cu râuri de lapte si flori de lumina, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regina pe rând vizitate. Te vad ca o umbra de-argint stralucita, Cu-aripi ridicate la ceruri pornita, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O raza te-nalta, un cântec te duce, Cu bratele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrajilor caier Argint e pe ape si aur în aer. Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum trece; Privesc apoi lutul ramas... alb si rece, Cu haina lui lunga culcat în sicriu, Privesc la surâsu-ti ramas înca viu - Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala, De ce-ai murit, înger cu fata cea pala? Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa? Dar poate acolo sa fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc si cu poduri de-argint, Cu tarmuri de smirna, cu flori care cânt; Sa treci tu prin ele, o sfânta regina, Cu par lung de raze, cu ochi de lumina, În haina albastra stropita cu aur, Pe fruntea ta pala cununa de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viata-i o balta de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viata-i un basmu pustiu si urât. - Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile-mi rele sugrum' cele bune... Când sorii se sting si când stelele pica, Îmi vine a crede ca toate-s nimica. Se poate ca bolta de sus sa se sparga, Sa cada nimicul cu noaptea lui larga, Sa vad cerul negru ca lumile-si cerne Ca prazi trecatoare a mortii eterne... S-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta calda ea n-o sa învie, Atunci graiu-ti dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Si totusi, tarâna frumoasa si moarta, De racla ta razim eu harfa mea sparta Si moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O raza fugita din chaos lumesc. S-apoi... cine stie de este mai bine A fi sau a nu fi... dar stie oricine Ca ceea ce nu e, nu simte dureri, Si multe dureri-s, putine placeri. A fi? Nebunie si trista si goala; Urechea te minte si ochiul te-nsala; Ce-un secol ne zice ceilalti o deszic. Decât un vis sarbad, mai bine nimic. Vad vise-ntrupate gonind dupa vise, Pân' dau în morminte ce-asteapta deschise, Si nu stiu gândirea-mi în ce o sa stâng: Sa râd ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plâng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu sa fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trait-ai anume ca astfel sa mori? De e sens într-asta, e-ntors si ateu, Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu. |
||
|
sheeva Postat pe 27 August 2008 17:10 |
||
| Sheeva, asta ai scris-o toata din memorie?? | ||
|
Anissia27 Postat pe 27 August 2008 17:12 |
||
De la: Anissia27, la data 2008-08-27 17:12:55Sheeva, asta ai scris-o toata din memorie?? Spre rusinea mea... nu... Imi aduceam aminte franturi din poezie si am dat un google dupa mortua est! :D |
||
|
sheeva Postat pe 27 August 2008 17:14 |
||
| ma bucur din suflet ca nu sint singura care il iubeste pe EMINESCU!nici timpul si nici distanta nu vor pierde pe drum amintirile copilariei mele cind tatal meu citea pentru mine poeziile lui......poezii ce au fost leaganul copilariei mele!nu pot uita serile calduroase de vara in care stringea toata familia iar eu cintam la chitara:Pe linga plopii fara sot/Adesea am trecut/Ma cunosteau vecinii toti/Tu nu m-ai cunoscut.........nu pot uita cind priveam copila fiind cerul instelat visind "la steaua"preferata mea dintre poeziile eminesciene:"La steaua care-a rasarit/E-o cale -atit de lunga,/Ca mii de ani i-au trebuit/Luminii sa ne-ajunga./Poate de mult s-a stins in drum/In departari albastre,/Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre,/Icoana stelei ce-a murit/incet pe cer se suie:/Era pe cind nu s-a zarit,/Azi o vedem,si nu e/Tot astfel cind al nostru dor/pieri in noapte-adinca,/Lumina stinsului amor/Ne urmareste inca. | ||
|
Postat pe 27 August 2008 17:16 |
||
|
da.... foarte frumos, ma bucur si eu foarte mult ca se apreciaza inca literatura! macar topicul tau are trafic... 
|
||
|
Anissia27 Postat pe 27 August 2008 17:40 |
||
|
anisia...nu e vorba de trafic este vorba ca suntem multe dintre noi care nu pot spune ca sunt in situatia ta.... eu una nu am copii, ce exemplu ti-asi putea da eu???? nu mai fii suparata, capul susu solutii vei gasi pan' la urma ca asta e viata,nu??? si acum preferata mea....: biblia ne povesteste de Samnson cum ca muierea cand dormea taindu-i parul i-a luat toata puterea de l-au prins apoi dusmanii,l-au legat si i-au scos ochii ca dovada de ,ce suflet sta in pieptii unei rochii tinere ce plin de visuri urmaresti vre o femeie pe cand luna scut de aur straluceste prin alee si pateaza umbra verde cu misterioase dungi nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi te imbeti de feeria unui mandru vis de varac care-n tine se petrece...ia intreab-o bunaoara O sa-ti spuie de panglice de volane si de mode pe cand inima ta bate ritmul sfant al unei ode cand cocheta de-al tau umar ti se razima copila dac-ai inima si minte, te gandeste la Dalila sunt doar cateva versuri pe care mi le mai amintesc pe de rost din Scrisoarea a V-a... |
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 27 August 2008 17:44 |
||
|
A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinti Si luna între stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamâni, Îi cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visând ale ei tâmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se împle. Si cât de viu s-aprinde el În orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o sa-i apara. BUNA IDEE MAMA! |
||
|
Postat pe 27 August 2008 17:54 |
||
| si pas cu pas pe urma ei/aluneca-n odaie,/tesind cu recile-i scintei/o mreaja de vapaie/si cind in pat se-ntinde drept/ copila sa se culce,/i-atinge mainile pe piept,/i-nchide geana dulce...... | ||
|
Postat pe 27 August 2008 18:00 |
||
|
Când tot se-nveseleste, când toti aci se-ncânta, Când toti îsi au placerea si zile fara nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avânta L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzatori. Si inima aceea, ce geme de durere, Si sufletul acela, ce cânta amortit, E inima mea trista, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemarginit. As vrea sa vad acuma natala mea vâlcioara Scaldata în cristalul pâraului de-argint, Sa vad ce eu atâta iubeam odinioara: A codrului tenebra, poetic labirint; Sa mai salut o data colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, linistiri, Ce respirau în taina placeri mai naturale, Visari misterioase, poetice soptiri. As vrea sa am o casa tacuta, mitutica, În valea mea natala, ce undula în flori, Sa tot privesc la munte în sus cum se ridica, Pierzându-si a sa frunte în negura si nori. Sa mai privesc o data câmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut, Ce auzi odata copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a vazut. Melodica soptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoana al pasarilor cor, Cântarea în cadenta a frunzelor, ce freme, Nascur-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor. Da! Da! As fi ferice de-as fi înca o data În patria-mi iubita, în locul meu natal, Sa pot a binezice cu mintea-nflacarata Visarile juniei, visari de-un ideal. Chiar moartea, ce raspânde teroare-n omenire, Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce linistire, În visuri fericite m-ar duce catre nori. Din Strãinãtate |
||
|
deliadelia23 Postat pe 27 August 2008 18:00 |
||
|
-------------------------------------------------------------------------------- Pe lângã plopii fãrã soþ... Pe lângã plopii fãrã soþ Adesea am trecut; Mã cunoºteau vecinii toþi - Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tãu ce strãlucea Privii atât de des; O lume toatã-nþelegea - Tu nu m-ai înþeles. De câte ori am aºteptat O ºoaptã de rãspuns! O zi din viaþã sã-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O orã sã fi fost amici, Sã ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O orã, ºi sã mor. Dându-mi din ochiul tãu senin O razã dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trãit în veci de veci ªi rânduri de vieþi, Cu ale tale braþe reci Înmãrmureai mãreþ, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce strãbat Din timpurile vechi. Cãci te iubeam cu ochi pãgâni ªi plini de suferinþi, Ce mi-i lãsarã din bãtrâni Pãrinþii din pãrinþi. Azi nici mãcar îmi pare rãu Cã trec cu mult mai rar, Cã cu tristeþe capul tãu Se-ntoarce în zadar, Cãci azi le semeni tuturor La umblet ºi la port, ªi te privesc nepãsãtor C-un rece ochi de mort. Tu trebuia sã te cuprinzi De acel farmec sfânt ªi noaptea candelã s-aprinzi Iubirii pe pãmânt |
||
|
Postat pe 27 August 2008 18:11 |
||
|
Misterele nopþii Când din stele auroase Noaptea vine-ncetiºor, Cu-a ei umbre suspinânde, Cu-a ei silfe ºopotinde Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plãcere Îi resaltã uºurel! Dar pe câte dureroase Cântu-i mistic le apasã, Cântu-i blând, încetinel. Douã umbre, albicioase Ca ºi fulgii de ninsori, Razele din alba lunã Mi le torc, mi le-mpreunã Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cântã-n plângeri, Plâng în noapte dureros, ªi se sting ca douã stele, Care-n nuntã, uºurele, Se cunun cãzânde jos. Într-un cuib de turturele Ca ºi fluturii de-uºor Saltã Eros nebuneºte, Îl desmiardã, l-încãlzeºte Cu un vis de tainic dor; Iar în norul de profume Douã suflete de flori Le desparte-al nopþii mire Cu fantastica-i ºoptire, Le resfirã, pânã mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme uºurel, Câte inime râzânde, Dar pe câte suspinânde Le delasã-ncetinel! Dar aºa ne e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordeazã, Iar pe altul îl boteazã Cu-a lui rouã de plânsori. |
||
|
Postat pe 27 August 2008 18:17 |
||
|
huooooooooooooo...,iete frate ce va culturarizara-ti... sex ...,mancava-s !! poi ..,voi traiti cu poezia-n pat..????      mor atatea femei pe forumul asta.. ,de lipsa si pe voi va doare de operele lui EMINESCU.. mai bine ati vorbi de viata lui sexuala si modul de transmitere a bolilor venerice.. ca tare "buna era veronica"  bine ca venisi tu france,"sa ne introduci in cultura" huooooooooooo....
|
||
|
Postat pe 28 August 2008 00:17 |
||
|
pai se simtea nevoia de un pic de sare si piper...
|
||
|
Postat pe 28 August 2008 00:22 |
||
|
Hai sa va zic cum am ajuns eu preferata profesoarei de romana . Trebuia sa invatam luceafarul , inca din prima clipa cand am citit poezia asta m-am indragostit , asa de mult imi doream sa fiu Catalina si atat de rau mi-a parut de luceafar....am invatat toata poezia fara sa vrea sa o invat ...pur si simplu mi-a placut . La ora de romana ....trebuia sa ne dea nota pentru invatarea poeziei , eu eram cam a 12 a eleva la rand ....si sa stai ,sa asculti de 11 ore primele 5 strofe....te iau durerile de cap Ala de invatase 5 strofe deja se credea mare smecher ca majoritatea invatasera primele 3 strofe ..... Cand in sfarsit a venit randul meu aveam o fata de luceafar ,ma intreaba profa daca am invatat ...ii spun ca da dar eu nu vreau sa spun poezia de la capat ...o spun de unde vreau eu .Parea un tinar voievod Cu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afara. - "Din sfera mea venii cu greu Ca sã-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca în camara ta sã vin, Sã te privesc de-aproape, Am coborit cu-al meu senin Si m-am nãscut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sã-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte." - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba si la port, Lucesti fãrã de viata, Cãci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau mã-ngheata." * Trecu o zi, trecura trei Si iarasi, noaptea, vine Luceafarul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte sã-si aduca Si dor de-al valurilor domn De inim-o apuca: - "Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti In locul unde piere; In aer rumene vapai Se-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vai Un mândru chip se-ncheaga; Pe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevar Scaldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfasor Marmoreele brate, El vine trist si ginditor Si palid e la fata; Dar ochii mari si minunati Lucesc adânc himeric, Ca doua patimi fãrã sat Si pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca sã te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sã-mi fii mireasa. O, vin', în parul tau balai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri sã rasai Mai mindra decât ele." - "O, esti frumos cum numa-n vis Un demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata! Mã dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei mã dor, Privirea ta mã arde." - "Dar cum ai vrea sã mã cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare?" - "Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as incepe - Desi vorbesti pe inteles, Eu nu te pot pricepe; Dar daca vrei cu crezamint Sã te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pãmânt, Fii muritor ca mine." - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sarutare, Dar voi sã stii asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mã voi naste din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sã mã dezlege." Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. Nu mai zic ca ....am fost singura din clasa care a luat 10  si ca vreo saptamana la rand trebuia sa raspund la toti profesorii care ma intrebau daca chiar stiu TOATA poezia pe dinafara... |
||
|
iris_4_ever Postat pe 28 August 2008 00:52 |
||
|
BRAVO IRIS 10!
|
||
|
Postat pe 28 August 2008 00:58 |
||
Bun subiect...intr-adevar.  Eminescu, Blaga si Macedonski mi-au facut adolescenta mai frumoasa. Poeziile lui Eminescu sunt frumoase si suave. Nu pot spune ce poezie prefer, am parcurs diverse etape. De la cea in care "La steaua" mi se parea inegalabila, pana la cea in care stiam aproape in intregime "Luceafarul". Majoritatea poeziilor lui Eminescu rezoneaza cu sentimentele cele mai frumoase din sufletele noastre. Va recomand si unele mai putin "promovate" precum "Steaua vietii", "Pustnicul", "Preot si filosof", "E impartita omenirea". Lectura placuta!!
|
||
|
Postat pe 28 August 2008 01:09 |
||
De la: miha16, la data 2008-08-28 00:58:40BRAVO IRIS 10! 10 la Eminescu da dar cand am ajuns la Bacovia profa a avut surpriza sa descopere ca eu nu am invatat nici o poezie pentru ca nu mi-a placut tipul ala ce scria Mi-a dat un 5 de trecere in contul lui Eminescu 
|
||
|
iris_4_ever Postat pe 28 August 2008 01:19 |
||
|
Misterele nopþii Când din stele auroase Noaptea vine-ncetiºor, Cu-a ei umbre suspinânde, Cu-a ei silfe ºopotinde Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plãcere Îi resaltã uºurel! Dar pe câte dureroase Cântu-i mistic le apasã, Cântu-i blând, încetinel. Douã umbre, albicioase Ca ºi fulgii de ninsori, Razele din alba lunã Mi le torc, mi le-mpreunã Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cântã-n plângeri, Plâng în noapte dureros, ªi se sting ca douã stele, Care-n nuntã, uºurele, Se cunun cãzânde jos. Într-un cuib de turturele Ca ºi fluturii de-uºor Saltã Eros nebuneºte, Îl desmiardã, l-încãlzeºte Cu un vis de tainic dor; Iar în norul de profume Douã suflete de flori Le desparte-al nopþii mire Cu fantastica-i ºoptire, Le resfirã, pânã mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme uºurel, Câte inime râzânde, Dar pe câte suspinânde Le delasã-ncetinel! Dar aºa ne e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordeazã, Iar pe altul îl boteazã Cu-a lui rouã de plânsori. |
||
|
Postat pe 28 August 2008 22:50 |
||
|
As vrea si eu sa adaug una din poeziile lui Eminescu pe care le ador Inger de paza Cand sufletu-mi noaptea veghea in extaze, Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza, Incins cu o haina de umbre si raze, C-asupra-mi c-un zambet aripele-a-ntins; Dar cum te vazui intr-o palida haina, Copila cuprinsa de dor si de taina, Fugi acel inger de ochiu-ti invins. Esti demon, copila, ca numai c-o zare Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare, El, veghea mea sfanta, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Sa pot recunoaste trasurile-ti pale, Caci tu - tu esti el. |
||
|
Kittynelle Postat pe 31 August 2008 13:28 |
||
| Somnoroase pasarele a fost prima poezie care am invatat-o de drag.La steaua m-a fermecat iar Strigoii mi se pare THE BEST! | ||
|
deea_20 Postat pe 19 Octombrie 2008 23:55 |
||
| Extraordinar de interesant subiectul ºi felicitãri...Dar hai sã ne întrebãm: când, cum, cine ºi de ce mai citeºte Eminescu? Eu sunt filolog ºi aºtept rãspunsuri sincere! ªi mai ales: ce ne mai place sincer la Eminescu? | ||
|
hamilcar Postat pe 24 Octombrie 2008 09:51 |
||
|
citesc eminescu pt ca scrisoarea a "V" m-a facut sa imi dau seama care e diferenta dintre o femeie si o pitzipoanca. citesc eminescu pt ca "sidaca" e prima poezie pe care am invatat-o de la cap la coada si pt ca imi aduce aminte de tatal meu ,cu el am invatat poezia. citesc eminescu pt ca "scrisoarea a III -a " m-a invatat ce inseamna patriotismul si cum poti manipula intr-o conversatie un adeversar.... citesc eminescu pt ca sarmanul dionis e si acum una din poemele mele favorite cam atat imi vine in minte acum..... |
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 24 Octombrie 2008 09:55 |
||
|
Am eu un rãspuns: Scrisoarea III a fost redactatã în ordine inversã - întâi pamfletul din a doua parte (sub titlul "Patria ºi patrioþii"), apoi prima parte - special construitã pentru contrast...Deci - nu-mi dau seama prea bine ce înþelege dandanaua când spune cã acest poem a învãþat-o patriotismul... Sãrmanul Dionis nu e un poem, e o nuvelã...e adevãrat, plinã de multã poezie... |
||
|
hamilcar Postat pe 25 Noiembrie 2008 22:59 |
||
|
Dar lãsati mãcar strãmosii ca sã doarmã'n colb de cronici; Din trecutul de mãrire v'ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Tepeº Doamne, ca punând mâna pe ei, Sã-i împarti în douã cete: în smintiti si în misei, Si în douã temniti large cu de-a sila sã-i aduni, Sã dai foc la puscãrie si la casa de nebuni! ~~~~ Cam xenofob eul liric! |
||
|
Kathara Postat pe 25 Noiembrie 2008 23:07 |
||
De la: hamilcar, la data 2008-11-25 22:59:25Am eu un rãspuns: - Orice gând ai, împãrate, ºi oricum vei fi sosit, Cât suntem încã pe pace, eu îþi zic: Bine-ai venit! ...... ..... Eu? Îmi apãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul... ªi de-aceea tot ce miºcã-n þara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iarã þie duºman este, Duºmãnit vei fi de toate, fãr-a prinde chiar de veste; N-avem oºti, darã iubirea de moºie e un zid Care nu se-nfioreazã de-a ta faimã, Baiazid! versurile care pe mine m-au invatat ce inseamna patriotismul si manipularea, cadenta lor mai ales, m-a invat ce inseamna sa fi in stare sa manipulezi. nuvela sarmanul dionis, mea culpa..... pt ca am scris poem. Ah! garafa pântecoasã doar de sfeºnic mai e bunã ªi mucoasa lumânare sfârâind sãul ºi-l arde ªi-n aceastã sãrãcie te inspirã, cântã barde - Bani n-am mai vãzut de-un secol, vin n-am mai bãut de-o lunã. ma refeream de fapt la versuri.... |
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 25 Noiembrie 2008 23:22 |
||
| Nu prea i-a iesit manipularea ca razboiul tot a inceput. | ||
|
Kathara Postat pe 25 Noiembrie 2008 23:27 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| SANU SE FACA DIFERENTA INTRE COPII BOGATI SI SARACI | 2 | De la: kudika_986081 24 Aprilie 2015 10:04 |
| ce carte sa-i daruiesc celui iubit? | 46 | De la: hystria1 5 Octombrie 2010 10:37 |
| Chimia intre parteneri..... | 76 | De la: ionelaela 4 Octombrie 2010 00:58 |
|
|
||
| Nicolae Manolescu - Istoria criticã a literaturii române | 298 | De la: Cassey 13 Mai 2009 17:48 |
| Vand carti! | 2 | De la: marinaruxandra 22 Noiembrie 2010 12:52 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.