Setari Cookie-uri

social - copii neglijati de parintii plecati la munca in strainatate

ce parere aveti de copii ramasi acasa in urma parintilor ce pleaca sa munceasca in strainatate? ce stiti despre acesti copii? cunosteti astfel de cazuri? cum credeti ca se dezvolta acesti copii.....
izvolinschi
Postat pe 27 August 2008 18:29
Draga mea, dupa cum se vede,nu ai avut parte de nici un raspuns,nu pe acest forum trebuie sa abordezi subiecte serioase si decente.Exista site-uri unde poti aborda tot felul de subiecte interesante,cu diverse teme,printre care si aceasta,foarte dureroasa . Neglijarea copiilor de catre acei parinta care pleaca sa lucreze in strainatate,a devenit ,din pacate,un fenomensocial negativ,care ,a generat deja,aspecte ingrijoratoare.Daca ar fi intrebati ,acei parinti ti-ar raspunde ca pleaca si pentru copii,ca sa aiba o viata mai buna...Paradoxal,plecarea parintilor a inrautatit calitatea vietii copiilor,acestia fiind fara o supraveghere atenta,chiar si fara afectiune,multi dintre ei transformandu-se in niste copii apatici,tristi,inchisi in sine,fara randament in procesul scolar.La altii,dorul de parinti combinat cu lipsa supravegherii se manifesta prin actiuni violente,rautate,comportament antisocial,observandu-se o tendinta de a atrage atentia tocmai prin acest comportament.Indraznesc sa spun ca ,in tara noastra,se observa o neglijenta a parintilor fata de educatia copiilor in general...se asteapta doar de la scoala -unde din pacate,se face orice in afara de invatare si educare- am auzit de exemplu "pai ce sa-i fac eu???la scoala aia ce fac??!!de ce platesc atatea impozite si salarii pt.profesori?? ".Astfel, ne confuntam cu generatii de tineri nepregatiti,needucati,cu mari probleme de integrare in societate,si evident,cu f.putine sanse de afirmare.Educatia unui copil incepe acasa,se completeaza la scoala si se definitiveaza in societate,corespunzator nivelului de instruire.....
libra66
Postat pe 8 Septembrie 2008 10:03
libra are dreptate.daca spre exemplu postai vreun subiect ,,ejaculare in locuri ciudate,, sau mai stiu eu ce..era plin aici de raspunsuri!!! in fine revenind la subiect mi se pare ceva gresit.Un copil pentru o buna educatie si dezvoltare are nevoie de parinti,sa-i invete,sa-i educe... de aceea lipsa unuia dintre parinti sau mai grav, a ambilor are urmari de multe ori negative in viata copilului.Este foarte greu sa cresti fara parinti langa tine!
raluca_sarbu
Postat pe 9 Septembrie 2008 10:24
Va anunt ca azi se difuzeaza reportajul cu mine la ACASATV,la ora 17.30, in reluare la ora 24
dragalaspui
Postat pe 10 Septembrie 2008 15:32
Eu pot spune ca sunt un caz..TAtal meu a murit cand eu aveam 10 ani.Mama ramas sa aiba grija de noi, eu si sora mea mai mica cu trei ani.A avut datorii, a fost greu, s-a chinuit ani de zile s-a muncesca sa ne ofere o viata cat mai linistita.Cu toate acestea, era fte greu, nu mai facea fata. muncea de la 6 la 9-10 seara si nu se cunostea nimic.Bine, ca oricum nu avea cine stie ce job bine platit. Ei, si intr-o zi i s-a oferit sansa sa plece in Italia. Neimpacata cu ideea de ne lasa singure(aveam atunci 15 ani), dar fiind constienta de situatia in care ne aflam a facut acest sacrificiu. Acum toul ne merge mai bine, am inceput sa ne renovam casa, eu sunt la facultate, sora mea la liceu.Vreau sa spun ca sunt situatii in care se cer sacrificii.Aici depinde si daca ai incredere in cine lasi acasa, daca stii ca atunci cand te intorci gasesti aceeasi copii pe care ii aveai, doar ca vei avea surpriza sa se fi amturizat, sau nuiste copii aczuti in plasa drogurilor , alcoolului, anturajului nefast. Asta depinde si de copil, daca el constientizeaza ca parintii nu pleaca sa se distreze , ci pentru ca se simt obligati sa le ofere copiilor lor tot ce isi doresc.
vipar_008
Postat pe 23 Septembrie 2008 13:40
Da, cunosc astfel de cazuri, de copii rãmaºi în grija rudelor sau chiar a vecinilor deoarece pãrinþii lor au ales sã plece la muncã în strãinãtate. Sunt copii triºti, conºtienþi de sacrificiul pe care îl fac pãrinþii lor pentru a le asigura cele necesare traiului dar conºtientizând dureros ºi nevoia de afecþiune, nevoia de a-i avea pe pãrinþii lor alãturi, nu doar la telefon sau pe internet.
Este o cruzime a societãþii de azi, aceea de a-i forþa pe unii pãrinþi sã aleagã între a sta cu copilul lor dar la limita, sau sub limita sãrãciei sau de a cãuta un loc de muncã ceva mai bine plãtit în strãinãtate. Nu pot sã-i condamn pe pãrinþii care au ales a doua variantã pentru cã mulþi dintre noi ºtim ce greu ne este sã-i refuzãm propriului copil multe din lucrurile pe care ºi le doreºte, de multe ori nu doar simple mofturi. Personal nu aº pleca, nu mi-aº lãsa copilul de izbeliºte dar chiar ºi aºa sunt obligat uneori sã stau prea mult timp departe de el deºi ºtiu cã nu e sãnãtos pentru dânsa. Când ne revedem ºi îmi ºopteºte la ureche "Mi-a fost tale dol de tine." (are 3 ani ºi ceva) îmi vine sã mã las de serviciu pentru a-i fi mereu în preajmã. Dar asta nu se poate...
adicon
Postat pe 26 Septembrie 2008 21:06
tatal meu a fost plecat tot timpu in alte tari pt a castiga bani mai multi deoarece eram 5 copii iar mama noastra era mereu ocupata cu gatitul,curatenia si alte treburi si probleme iar noi copii vorba vine ne-am cam crescut unii pe altii si credeti-ma ca toti 5 sunte-m niste persoane foarte educate si la locul nostru...,nu am creat niciodata probleme parintilor.nu am copii si nici nu am o experienta suficienta de viata incat sa pot sa vorbesc despre asa ceva dar pot spune ca ce am observat pana acum: copii care sunt foarte bine supravegheati de parinti,cocolositi,o atentie foarte mare asupra lor,toate poftele satisfacute sau aproape toate poftele...devin niste copii care pierd la un momentdat controlul exact ca un om matur care are foarte multi bani si la un momentdat a trait si a experimentat atatea in viata incat vrea ceva nou si uite asa cade intr-o extrema nu prea placuta....iar copii care nu sunt la fel de cocolositi sau supravegheati etc .. devin mult mai descurcareti mai stapani pe viata si mai siguri pe ei..am o familie foarte numeroasa(frate,surori,verisori,matusi,unchi,prieteni care au copii si totodata am petrecut foarte mult timp in jurul copiilor si fac diferenta intre copii a caror parinti au o situatie materiala mai buna sau mai putin buna ,care au mai mult sau mai putin timp pt cipii lor si ceea ce observ eu este ca acei copii care au o situatie materiala mai putin buna sau care parintii lor nu au suficient timp pt ei din cauza serviciului sunt niste copii extraordinari,mai dezghetati,mai intelegatori,mai educati....nu stiu exact cum sa va explic cum sunt dar va spun ca mi se inlacrimeaza ochii cand ii vad cat de deosebiti sunt si imi bucura sufetul si inima cand vad in comportamentul acestor copii care nu se pot bucura de aceleasi posibilitati materiale ale parintilor sau de mai mult timp petrecut cu ei(sunt niste copii deosebiti cu adevarat) iar copii care sunt rasfatati,care au foarte multa atentie din partea parintilor sunt foart alintati,incep chiar sa le voarbeasca parintilor urat,au impresiaca lor li se cuvine tot,.......si multe alte rautati din partea lor. imi pare rau ca nu pot sa va explic mai pe inteles parerea mea dar sunt sigura ca aceei parinti care au copii ma inteleg parfect si daca gresesc cu ceva chiar ii rog sa imi spuna pt ca eu iubesc foarte mult copii si chiar ma gandesc serios sa-mi incep cariera de mama....va pup
di_cristina
Postat pe 22 Octombrie 2008 03:09
asa mult m-am gandit la acesti copii incat am uitat esentialu.am doua surori mai mari decat mine. amandoaua au cate un baietel,una are un baietel de 13 ani iar cealalta un baietel de 14 ani.sora cu baietelu de 13 ani e plecata in germnia cu sotul ei si innainte sa plece nu prea avea timp suficient pt copil din cauza serviciului iar baieteluin ciuda problemelor credeti-ma ca este deosebit,este intelegator,educat,cuminte,invata foarte bine si cateodata cand vorbesc cu el chiar ma uimeste cat de destept si cat de dezghetat este la minte chisr nu-mi gaesc cuvintele pt a il caracteriza...iar celalalt de 14 ani a carui parinti l-au cocolosit tot timpul,chiar au renuntat la servici pt alt servici pt a petrece mai mult timp cu el,i-au facut toate poftele...bla bla bla este atat de rasfatat,nu-i place scoala,viseaza mereu numai tel mobile scumpe,laptop,si face numai obraznicii...
di_cristina
Postat pe 22 Octombrie 2008 03:19
nu cred ca un parinte trebuie sa plece in strainatate ca sa-si neglijeze copiii,sunt atatia copii neglijati chiar cu parintii langa ei.Ceea ce stiu concret este urmatorul lucru:copiii ce sunt lasati in grija bunicilor ,rudelor de catre parintii ce pleaca pe alte meleaguri pt. a le asigura un trai mai bun cresc cu un handicap:handicap "emotional si sentimental"(daca pot sa-l numesc asa)si spun asta dintrun caz concret.Am o nepotica ai carei parinti sunt plecati in strainatate iar ea a fost lasata in grija bunicilor,nu am ce le reprosa acestora o cresc impecabil,de asemenea are si multi unchi, matusi si totusi acestui copil ii lipseste ceva:afectiune parintilor(in special cea materna).De cate ori merg in vizita vreau sa spun ca acel copil ma "sufoca"cu afectiunea lui(impropriu spus)se cuibareste in bratele mele ma mangaie si de fiecare data imi spune acelasi lucru ca ma iubeste foarte mult si ma intraba daca stiu ca eu seman foarte mult cu mami a ei,de fiecare data ma pune sa promit ca mai trec pe la ea.Ultima data cand am fost la ea m-a rugat sa facem asa cum fac mamele cu copii la televizor:sa stau pana adoarme langa ea in pat si sa ii citesc o poveste.Imi pare rau pt nepotica mea mai ales ca este un copil deosebit
dar nu pot merge asa des pe la ea deoarece si eu am doua fetite.Si inca un lucru pe care l-am constatat cu durere,fiind crescuta de bunici de la cateva luni iar parintii venind doar o luna pe an sa stea cu ea practic mamei sale ii lipseste acel instinct matern,nu stie sa se poarte cu copilul sau.Ii cumpara sau ii trimite foarte multe jucarii si alte cele dar oare astea pot inlocui dragostea de mama (sau sa tina loc)?
donttouch
Postat pe 22 Octombrie 2008 08:48
De la: izvolinschi, la data 2008-08-27 18:29:50ce parere aveti de copii ramasi acasa in urma parintilor ce pleaca sa munceasca in strainatate? ce stiti despre acesti copii? cunosteti astfel de cazuri? cum credeti ca se dezvolta acesti copii.....


ei uite eu sunt o mama din aia , hai da cu pietre , nu te sfii

gabi8ma
Postat pe 9 Decembrie 2008 18:13
De ce se cheama k si-a abandonat copilul un parinte care pleaca din tara pt k nu are cum sa-l hraneasca, sa-l imbrace si trimita la scoala cu salariul din romania?
Nu pleaca nimeni de prea bine, iar copilul ala de aia are ce manca si ce imbraca si se duce la scoala, nu ramane analfabet si la sapa pt k parintii lui, carora le e f gru oricum, au plecat din tara.
Nu sunt in situatia asta, nu-s nici copil nici mama dar am vb cu mult lume si cred k am inteles fenomenul.
Deecat sa aruncati cu pietre in bietii oameni care incearca sie i sa supravietuiasca cumva, muncind 12 ore pe zi, mai bine ati realiza cat de de grava situatia in tara asta, cat e de lipsita de perspective si cum nu se intereseaza nimeni de ea dintre ei pe care ii votam si ii platim sa faca asta !!!
bastiuta
Postat pe 9 Decembrie 2008 18:30
Eu cred ca depinde pe mana cui sunt lasati acesti copii.Nu conteaza sa-i creasca numai parintii,nu stiu de ce sunt asa aspru criticati niste parinti care de foame pleaca sa lucreze in strainatate.

Da,cunosc o fata,mama ei a plecat in İtalia,ea ramanad cu un tata betiv si nepasator si inca 2 frati mai mici.Nu areusit sa termine liceul,pana la urma a luat-o mama ei in italia si acum e ok financiar.Dar nu dau vina numai pe mama ei.Ca in Romania nu avea un salariu decent,aproape ca-i scosesera apartamentul la licitatie din cauza datoriilor la intretinere.De vina este societatea,un om normal cu un serviciu obisnuit aproape moare de foame,nu-si poate intretine familia,iar preturile in Romania sunt foarte ridicate.O familie formata din mama,tata si 2 copii(spre exemplu) are nevoie de un venit minim de 20 mil lei(sunt inca obisnuita cu leii vechi).Iar cand cele doua salarii ale parintilor nu fac nici 12-13 milioane...e jale.
Sa nu-mi dati exemple de salarii in Bucuresti,eu va zic din partea Moldovei.

Regret foarte mult ca oamenii sunt nevoiti sa plece in strainatate sa munceasca,nu este vina lor ca nu li se ofera un salariu decent.İntr-o societate dezvoltata pana si un gunoier castiga destul de bine sa aiba cu ce-si hrani familia.Absolut orice munca,incepand cu cea de jos,tyrebuie platita decent.In orasele din partea Moldovei am intalnit oameni deosebiti care lucrau la ziarele locale si erau polatiti cu salarii de nimic,gen 6-7 milioane,cu carte de munca.Oameni de acest gen au copii si sunt nevoiti sa se umilieasca in strainatate .

Ce sa faca un parinte care nu are alta solutie?Sa-si dea copiii la orfelinat?Raman ei in ingrijirea unui bunic ceva,dar aceta nu are controlul asupra lor.Si stati linistiti,copiii scapati din mana exista la greu,chiar sub protectia directa a parintilor lor.

Sa gaseasca statul roman o solutie si acesti parinti sigur nu-si vor mai parasi copiii.Cum ziceam:absolut orice munca trebuie platita pornind de la un salariu decent,nu de la unul de nimic....
kassandry
Postat pe 14 Decembrie 2008 16:17
Mama
Mama mea a muncit din rasputeri intreaga ei viata - m-a crescut singura, si cu un mic ajutor din partea bunicii (mamei ei).
Era studenta la seral cand m-a avut pe mine. Ziua muncea, seara era la cursuri si in week-end invata.
Avea rate de platit la apartament, in avans, in timp ce acesta se construia.
Cand ne-am mutat in el era aproape gol: o lustra a primit-o cadou de ''casa noua'' de la colegii de serviciu, aragazul l-a luat tot in rate (C.A.R.) ... Toata viata ei s-a luptat cu plata ratelor pentru fiecare lucrusor.
Ca sa nu fiu eu singura, a mai luat spre crestere o fata ceva mai maricica decat mine pe ai carei parinti ii cunostea insa murisera lasand pe drumuri 3 copii.

Diferenta de 6 ani dintre mine si noua mea sora nu a ajutat prea mult, caci la inceput, in primii ani, ma cam ''bumbacea'' pana a inteles ea cum stau lucrurile, ca trebuie sa ne tratam una pe alta ca doua surori adevarate, ca trebuie sa impartim intre noi tot ce avem si bune, si rele (aveam si NOI, copii, sarcinile noastre in gospodaria casei: sters praful, maturat, ordine!).

Adesea de-a lungul copilariei mele AM SIMTIT totusi LIPSA MAMEI. Adesea imi doream sa o stiu alaturi de mine pentru a o intreba cate ceva. I-am DUS DORUL MAMEI MELE cu toate ca ERA PRACTIC LANGA MINE ZI DE ZI, si mai ales NOAPTE DE NOAPTE.

Singura mea amintire de nesters, din intreaga mea copilarie au fost
ANI INTREGI in care NOAPTE DE NOAPTE (absolut, dar ABSOLUT FIECARE NOAPTE)
MAMA MA MANGAIA PE FRUNTE PANA CE ADORMEAM, adesea destul de indelungat acest alint caci eu nu reuseam sa adorm prea usor dupa dorul de dansa de intreaga zi.

ACEST GEST al mamei mele NU SE POATE COMPARA CU NIMIC ALTCEVA ce POATE mi-ar fi putut oferi DACA AR FI FOST PLECATA DEPARTE DE MINE, COMPLET plecata

TOT ceea ce am realizat, si am realizat TOT ce trebuie realizat intr-o viata de om, si poti visa sau dori,
MAMEI mele ii datorez!


Oricat de greu v-ar putea fi,
eu va recomand, si va rog!
luati-va copii cu dumneavoastra
agoldfish
Postat pe 9 Ianuarie 2009 20:37
Mamele isi lasa copiii mici si pleaca pt obtinerea unui trai mai bun in alta tara si uita sa se intoarca.Isi gasesc pe acolo alti barbati si uita de sotii de acasa...si barbatii la fel fac....Nu pot sa cred cum inima de mama te lasa sa faci asta si sa nu ai nici macar regrete...sa te uiti in urma si sa regreti..nu..le iau banii mintea si parca sunt orbi...am auzit ca intr-un sat nu mai e nici o femeie..au ramas batranii,copiii si tatii....trist...
liza24_84
Postat pe 3 Februarie 2009 13:42
Buna, in primul rand imi cer scuze ca nu am mai rasp de mult timp la acest subiect lansat tocmai de mn. Apoi apreciez si multumesc tuturor celor care si-au postat parerile aici, celor care nu au neglijat subiectul, si celor care au zabovit macar un minut sa se gandeasca la astfel de situatii.
E adevarat nu putem condamna parintii ce au plecat in speranta obtinerii unui trai mai bun la urma urmei pentru copiii lor, si nici nu as putea "arunca cu pietre" cum spune una dintre doamnele prezente mai sus.
Ideea este ca nu intotdeauna copiii aflati intr-o asemenea situatie o iau pe cai gresite, ci conteaza cat de mult se implica si parintii(de departe) in educatia lor, in ingrijirea lor, in consolidarea unei relatii frumoase.
Se poate sa castige mai mult acolo, si sa asigure un viitor mai bun copiilor, dar in acelasi timp trebuie sa stie ce fac copiii lor. Eu in asta vad esenta.
izvolinschi
Postat pe 3 Februarie 2009 17:45
De la: gabi8ma, la data 2008-12-09 18:13:52
De la: izvolinschi, la data 2008-08-27 18:29:50ce parere aveti de copii ramasi acasa in urma parintilor ce pleaca sa munceasca in strainatate? ce stiti despre acesti copii? cunosteti astfel de cazuri? cum credeti ca se dezvolta acesti copii.....


ei uite eu sunt o mama din aia , hai da cu pietre , nu te sfii

..........................nu se pune problema la a da cu pietre an vechime numai cele care erau prinse an curvie erau omorate cu pietrii tu poate ai fost o mama care ai vrut sa le creiezi copiilor conditii mai bune de viata nu te poate judeca nimeni dar tu ai fost si aceea care ai pierdut momente importante din viata lor...........e alegerea fiecaruia ..........eu am ales sa stau alaturi de ei cu bani mai putini dar ei sunt comoara mea..............
erikahd2008
Postat pe 23 Februarie 2009 02:25
de fapt,copii nu sunt neglijati de parinti,pentru k se mai intorc acasa...eu am avut si ink am o situatie asemanatoare...tati a murit knd aveam eu 9 ani...pentru k toate economiile familiei se dusesera pe operatiile lui,mami a fost nevoita sa plece in strainatate...la 9 ani am ramas practic singura,fara parinti,la mine acasa,cu o fata mai mare care avea grija de mine...am fost macar un copil constiincios,imi faceam temele,invatam....nimeni nu ma intreba daca ma descurc sau daca am nevoie de ceva...ma intorceam singura de la scoala,si ii priveam pe alti copii cum plecau cu parintii lor,care veneau sa ii ia... :( de aici si pana la faptul k atunci practic nu mai eram copil,am invatat cum sa ma lupt cu oamenii-ca sa zic asa-...pentru k jucandu ne la bloc mai multi copii,daca nu le convenea ceva strigau la parinti...eu nu aveam la cine sa strig asa k incercam sa ma descurc cumva...si asa au trecut 3 ani...in clasa a 6 a a venit la mine o fata noua,care era mai mare cu 4 ani k mn... incepusem sa cresc,sa vad lumea altfel,mami venea acasa in fiecare luna,aveam tot ce si ar fi putut dori un copil de varsta mea...jucarii,haine,dulciuri..dar nu aveam pe nimeni sa mi spuna noapte buna,sa mi citeasca povesti,sa mearga la sedintele cu parintii... am ajuns in clasa a 8 a... eram deja mai mare... primul prieten,au inceput grijile alor mei,atunci au crescut si pretentiile mele... mai multe haine,mai multe dulciuri...iar acum....mai multi bani.... cel mai dureros moment a fost la examenul de capacitate,knd am fost practic singura,ramasesem singura si acasa pentru ca fata care statea cu mine avea bac ul si se mutase la o prietena de a ei... invatam,imi faceam mancare,spalam... Criticile incepusera sa curga la telefon:poate nu iei examenul k nu stiu ce ti fac,poate ma faci de ras!!!! bine bine,mi am zis,dar m ai intrebat vreodata daca ma descurc la o materie?daca am invatat?? NU!! doar bani pe meditatii,si atat!!! Am luat examenul,si chiar am intrat la cel mai bun liceu!!! Eram eu mandra de mine,nu mi trabuiau laudele altora... De aici si alte probleme,adolescenta,mama devenea din ce in ce mai stricta,aveam program fix de stat afara,de obicei pana pe la 8 9 seara... trist... de ce regulile au venit asa tarziu??? M am educat singura,chiar nu aveam nevoie de reguli la 16 ani!!! aveam un prieten care s a purtat frumos 2 ani apoi....inka unul de calvar!!! pretentiile crescusera si mai mult,pentru k mi am zis,k trebuie sa fiu rasplatita cumva.... D ar atunci au aparut alte prioritati pentru ai mei,mama se casatorise,din fericire,cu un om foarte de treaba... bani nu prea mai erau,sau cel putin pentru mine.... la sf clasei a 11 a m am angajat la o terasa"de fitze" 3 luni si m am descurcat singura,nu am acceptat niciun ban de la ei in toata vara aceea!!!! De atunci am inceput sa urasc oamenii cu bani,nu pentru k aveau bani,ci pentru k aveau un suflet urat,si in fiecare zi auzeam cate ceva despre fiecare... Dar mi am facut si prieteni,cunostinte noi,eram k la mine acasa acolo,k o familie!!! am terminat si bac ul,am luat la facultate,20 de ani,ai mei sunt tot plecati!!!! M am obisnuit cu ideea asta,doar k acum se vad urmarile..sunt foarte sensibila,am prea multa incredere in oameni, ma prind de orice speranta,de orice persoana care o vreau aproape...insa sunt foarte zapacita,si rad tot timpul din orice,ceea ce ma ajuta foarte mult... doar k in momentele grele ma pierd,nu stiu ce sa fac,nu mi a spus nimeni vreodata ce sa fac,cum sa trec peste ceva... banii nu au inlocuit nimik din ceea ce aveam eu nevoie ca om,copil...acum e prea tarziu...acum trebuie sa invat tot singura ceea ce trebuia sa stiu deja........
SweetHappyButterfly
Postat pe 23 Februarie 2009 02:58
depinde de varsta fiecarui copil daca are cel putzin 17 ani nu e o problema.De ex varamea e de 2 ani singura shi e totul ok...a luat shi bacul acum e angajata......nu a ajuns in vag ca alte fete care au totushi parintzii acasa.Ca sa stiti shi voi parintzii ce pleaca tot pt voi o face sa avetzi ce va trebuie.....tot voua va lasa in urma munca lor...nu pleaca de dragul de a pleca.....ca shi in romania daca ar avea un salariu suficient pt a plati datoriile shi a cumpara necesaru nu ar pleca...Parerea mea...pwp voi:*
dulce_giulya
Postat pe 29 Iulie 2009 09:06
Mamele isi lasa copiii mici si pleaca pt obtinerea unui trai mai bun in alta tara si uita sa se intoarca.Isi gasesc pe acolo alti barbati si uita de sotii de acasa...si barbatii la fel fac....Nu pot sa cred cum inima de mama te lasa sa faci asta si sa nu ai nici macar regrete...sa te uiti in urma si sa regreti..nu..le iau banii mintea si parca sunt orbi...am auzit ca intr-un sat nu mai e nici o femeie..au ramas batranii,copiii si tatii....trist...


Astea sa stii shi tu sunt mame care le place viatza...au facut un copil din greseala....poate nu au vrut initzial acest copil...dar mai devreme sau mai tarziu ele ishi vor cauta copii pt ca la batranetze toate mamele ishi doresc alintul copiulor.....mama nu a plecat .....nu stiu asta din experientza .dar am pretene care mamele le-au facut asha shi stiu....shi ele nu-shi urasc mamele au un temperament foarte dezvoltat''Daca asha a vrut ea sa-i fie bine acolo unde este shi eu ma multzumesc ca mi-a dat viatza daca intr-o zi va veni la mine nu o sa-i intorc spatele fiecare facem greseli in viatza shi fiecare are dreptul la o sansa'' este citatul unei pretene...
dulce_giulya
Postat pe 29 Iulie 2009 09:10
De la: vipar_008, la data 2008-09-23 13:40:51Eu pot spune ca sunt un caz..TAtal meu a murit cand eu aveam 10 ani.Mama ramas sa aiba grija de noi, eu si sora mea mai mica cu trei ani.A avut datorii, a fost greu, s-a chinuit ani de zile s-a muncesca sa ne ofere o viata cat mai linistita.Cu toate acestea, era fte greu, nu mai facea fata. muncea de la 6 la 9-10 seara si nu se cunostea nimic.Bine, ca oricum nu avea cine stie ce job bine platit. Ei, si intr-o zi i s-a oferit sansa sa plece in Italia. Neimpacata cu ideea de ne lasa singure(aveam atunci 15 ani), dar fiind constienta de situatia in care ne aflam a facut acest sacrificiu. Acum toul ne merge mai bine, am inceput sa ne renovam casa, eu sunt la facultate, sora mea la liceu.Vreau sa spun ca sunt situatii in care se cer sacrificii.Aici depinde si daca ai incredere in cine lasi acasa, daca stii ca atunci cand te intorci gasesti aceeasi copii pe care ii aveai, doar ca vei avea surpriza sa se fi amturizat, sau nuiste copii aczuti in plasa drogurilor , alcoolului, anturajului nefast. Asta depinde si de copil, daca el constientizeaza ca parintii nu pleaca sa se distreze , ci pentru ca se simt obligati sa le ofere copiilor lor tot ce isi doresc.


identic a fost si cazul meu, doar ca eu aveam 17 ani cand a murit tata, si ea a plecat deoarece trebuia sa ne rezolvam problemele financiare create, culmea, tocmai de tata, a suferit enorm mama pt ca a trebuit sa plece, pentru orice greseala chiar si minora de a noastra se invinovateste, eu o pretuiesc cel mai mult, s-a sacrificat atat de mult pt noi, exact la fel cum spunea si ante-comentatoarea mea, sunt cazuri in care probabil e singura solutie, rapida, si cand ai restante la facturi si risti sa ramai in drum, cred ca e o problema ce necesita remedii rapide.
Eu sunt foarte constienta ca mama a plecat pt ca nu avea de ales, relatia mea cu ea este foarte buna, vorbim in fiecare zi la telefon cate o jum de ora macar, iar viata mea sociala s-a dezvoltat armonios.
Sper sa nu fi fost prea off topic, pentru ca autoarea topicului se referea la parintii care fac asta pt ca sunt avizi dupa castiguri sau din motive egoiste. Eu sunt un caz fericit.....am cea mai buna mama
ctwmn
Postat pe 29 Iulie 2009 10:01
depinde cum sunt educati ,si ce varsta au ,in general acesti copii sunt mai inchisi unidar in general sunt foarte libertini ,adica invata sa traiasca in libertate ,acum de ei depind toate deprinderile caci parinti incearca sa le ofere aproape tot ,scuzandusi motivul plecari de langa ei
piper
Postat pe 29 Iulie 2009 12:25
Pai daca romanii astia ar fii mai uniti..Si ar face un miting ceva ca sa il intrebe pe presedinte,daca l ar putea sa traiasca pe 8 milioane? Pt ca pt ca sa faca ceva in Romania asta,,,romanii ar trebui sa fie mai uniti....Sa nu ii mai intereseze doar de persoana lor....Si sa faca ceva si pt tara asta.....
carina01
Postat pe 28 Decembrie 2009 11:14
Pt ca poate mai sunt oamenii inteligenti,,dar ce pot face ei contra la 22 milioane....Romanii ar trebui sa fie mai uniti,,,,si sa se faca o data dreptate si in tara asta...Ca sa nu mai trebuiasca sa mai stam slugi pe la altii...Prin alta tara ca sa castigam un ban,,ca sa ne putem intretine famiile
carina01
Postat pe 28 Decembrie 2009 11:16
Am intrat intamplator p acest site si am vz intrearea ta
Yo am mama plecata in strainatate,merge acolo de aproximativ 7-8 ani
mie una mie foarte greu fara ea,deoarece am varsta la care asi vrea sa vb q ea,sa imi dea un sfat...
...
andreushk
Postat pe 17 Martie 2010 17:37
sint mamica unei fetite de 10 ani,o mamica divortata.a trebuit sa plec in strainatate ca altfel apartamentul meu , ar fii fost ,dupa 4 ani de rate grele-luat de banca!si am plecat....prima data m am intors acasa dupa 9 luni.inainte sa adoarma,ii cintam un cintecel ,fetitei mele...era un cintec de leagam pe care i l cint de cind avea 1 zii,facut special ptr ea.i l am cintat intr una dintre seri ,cind eram acasa,una linga alta in pat.si l am cintat ,si l am cintat,si mi am dat seama ca a venit asa usor si l tot repetam si nu auzeam pe nimeni care sa ma opreasca ptr ca ,poate as plictisii,dar la un moment dat am simtit bratul ud si nu intelegem......ce se intimpla!erau lacrimile copilului meu,lacrimi fara sunet ,ca sa nu deranjeze cintecul mamei....erau lacrimile unei fetite care ii lipsea un cintec !eu,sint mama ,dar nu mi permit sa mi las copilul pe drumuri,fara casa !si ma doare sufletul,atit de tare incit nu ai aer ca sa respiri!dar cine sa te inteleaga?nu e nevoie de ajutor...e nevoie de intelegere!de ce va permiteti stimate doamne si domni sa acuzati pina nu ati simtit cum e sa fii in pielea acelei persoane?acum un an am plecat eu,acum 4 ani ,au plecat amici de ai mei,poate,sau-mai mult ca sigur ,va veni o vreme cind va trebuii si d voastra sa faceti acelasi lucru-acelasi lucru ingrozitor-SA RENUNTATI LA A FII PARINTE SI LA A TE BUCURA DE COPILARIA COPILULUI TAU,pentru a i oferii un acoperis cald si sigur.VIATA TE DUCE PE CAI PE UNDE NU CREDEAI C-AI SA AJUNGI VREODATA!mai bine ,voi care ati ramas acolo,in tara,linga copiii vostri ,incercati si schimbati ceva-pentru viitorul lor!oare vrenul dintre cei care acuza sau dau sfaturi au fost pusi in situatia de a alege intre a ti face datoria de mama si a face ceea ce ti cere sufletul de mama???''schimbati nenorocitii aia care sint la putere si care isi umfla buzunarele!si care nu dau doi bani pe viitorul copilului meu sau al d voastra!si omoriti i cu pietre daca se poate,ca sa simta si ei ceva!din cauza lor isi lasa mamele copiii,din cauza lor se despart familii,din cauza lor oameni pregatiti,ajung sa nu aiba ce minca si cu ce plati o camera la camin ptr copilul care vrea la facultate!
kudika495765
Postat pe 9 Ianuarie 2012 22:51
Referitor la topic: copiii au nevoie de ambii parinti, iar jucariile sau banii nu vor suplini niciodata absenta parintilor.

Nu stiu daca s-au facut studii sociologice sau psihologice pe aceasta tema, a copiilor cu parinti plecati la lucru in strainatate, ca sa stim care este starea de fapt a lucrurilor, insa un lucru e sigur: copiii aceia vor fi sau sunt afectati, intr-un fel sau altul, de lipsa parintilor din viata lor. Faptul ca parintii au ales sa puna banii sau un job oarecare mai presus de copil, pe cei mici cu siguranta ii doare si ii va durea pentru totdeauna, ceea ce este foarte trist. In plus de asta, e foarte posibil ca acel copil sa creasca avand ideea gresita ca orice e mai important decat familia, ceea ce iarasi nu este bine. Mai este posibil ca acei copii sa aiba teama sa se implice afectiv in relatiile cu oamenii apropiati, iar atitudinea asta sa-i urmareasca pana la varsta maturitatii. Of, sunt multe de spus pe tema asta.
Viorica_Ecaterina
Postat pe 21 Februarie 2014 09:00

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
semnati petitia 10 De la: rock__to_love 19 Septembrie 2008 15:17
noi 2... 1 De la: SIM74 10 Februarie 2008 22:55
Topic nou 507 De la: kudika_988778 3 Mai 2016 21:13
Nu stiu ce sa fac?! 72 De la: nico0025 16 Martie 2014 15:16
wc-ul de la locul de munca 32 De la: mitura 18 August 2009 23:33