OARE FEMEIA SI BARBATUL SE VOR INTELEGE VREODATA?

Cum putem iesi cu capul sus dintr-o relatie?

Postat pe 10 Octombrie 2008 21:01
Am inceput sa ma intreb din ce in ce mai des asta...Mai ales(ca mai toata lumea) prin prisma relatiei mele de 4 ani. De ce pare atat de greu sa pastrezi acel moment de gratie in care simti ca sunteti amandoi pe aceeasi lungime de unda si te simti fericita si multumita ca poate totusi ai facut alegerea corecta si ca el este MR RIGHT? Sunt de multe ori la capatul rabdarii si sunt gata sa capitulez si sa spun: ok am mers ceva drum impreuna, am avut parte de momente frumoase si mai putin frumoase, toate si-au avut sensul lor si partea lor educationala, dar acum gata! refuz sa mai stau cu tine pentru ca nu te mai recunosc! Oare orice femeie trece prin etapa asta a relatiei cand nu mai intelege de ce deodata se pune un val al uitarii peste mintea lui si toate lucrurile pe care le-ati facut impreuna si toate gusturile tale si dorintele comune se sterg din mintea lui si incepe sa se poarte de parca ar fi un necunoscut si nu mai stii ce vrea de la tine? Asa s-a intamplat mereu, cand eram gata sa capitulez mi se intampla sa-l vad nu numai ca-i revenea brusc memoria despre NOI2 dar si ca evoluam iarasi ...ne depaseam stadiul de cuplu in care eram inainte de instrainare... Acum iar m-a impiedicat sa plec aratandu-mi mai multa dragoste ca oricand..E oare el sau sunt eu de vina? E drept ca nu ne-a ajutat sa locuim impreuna si sa si lucram impreuna in acesti 4 ani iar acum schimbarea e ca am schimbat factorul munca: nu mai lucram impreuna dar inca stam impreuna. Poate doar schimbarea de mediu poate salva o relatie de la a deveni o amintire? Astept parerile voastre mentionand si faptul ca iubi al meu este (ca mai toti tipii pe care-i stiu) mama's boy si veti completa voi blankurile!
femeie - barbat, lumina - zi, bine - rau, polu sud - polu nord, negativ - afirmativ, bucurie - fericire, da- nu etc etc etc deasta ne-a si lasat dumnezeu sa ne completam dar sa nu fim la fel
bangla_soul Postat pe 10 Octombrie 2008 22:05
Relatia ta cu urcusuri si coborasuri imi aminteste de casnicia mea.Cateodata e atat de nesuferit ca ma gandesc serios sa divortez si sa-mi vad de viata mea,dar dupa aia e asa iubaret si atent incat simt ca nu as putea trai fara el.Din ce am mai auzit eu de la prietenele mele si ce am mai citit prin carti se pare ca asa se desfasoara cam toate relatiile,nu poate totul sa fie lapte si miere tot timpul.Cred ca trainicia unei relatii depinde in mare masura de procentajul de rau si bine.Oricum sunt sigura ca nu o sa gasesc niciodata pe cineva cu care sa ma inteleg perfect tot timpul ,care sa fie mereu de acord cu mine,cu care sa impart aceleasi gusturi si idealuri.Si chiar daca as gasi aceasta persoana cred ca viata ar fi foarte plictisitoare cu ea.Hai sa fim seriosi ,ce-ar fi viata fara un pic de sare si piper,dar doar un pic!!

diana1981 Postat pe 18 Decembrie 2008 20:35
in conceptia mea un mama's boy nu e barbat..si nici nu cred ca va deveni vreodata...sunt trecuta prin asta
DeeaCatalina Postat pe 18 Decembrie 2008 23:59
De la: DeeaCatalina, la data 2008-12-18 23:59:01in conceptia mea un mama's boy nu e barbat..si nici nu cred ca va deveni vreodata...sunt trecuta prin asta Complet neadevarat! Sunt cazuri particulare si depinde doar de voi fetelor sa ii schimbati. Am avut de doua ori relatii cu "mama's boy". I-am vindecat pe amandoi Hihihi
eryykka Postat pe 19 Decembrie 2008 00:03
De la: eryykka, la data 2008-12-19 00:03:19 De la: DeeaCatalina, la data 2008-12-18 23:59:01in conceptia mea un mama's boy nu e barbat..si nici nu cred ca va deveni vreodata...sunt trecuta prin asta Complet neadevarat! Sunt cazuri particulare si depinde doar de voi fetelor sa ii schimbati. Am avut de doua ori relatii cu "mama's boy". I-am vindecat pe amandoi Hihihi wow,bravo trebuie sa ne zici si noua reteta...facem o campanie ceva
DeeaCatalina Postat pe 19 Decembrie 2008 00:05
Nu stiu daca exista o reteta. Cred ca am cautat sa o inlocuiesc cumva pe mama. Fiecare baiat e un copil in suflet. Rasfata-l putin si va fi al tau. Mama fa fi mereu mama. Daca incerci sa lupti direct cu asta vei pierde batalia inainte de a incepe.
eryykka Postat pe 19 Decembrie 2008 00:08
am fost in aceeasi situatie, am stat cu unu 3 ani si ceva, nu mai stiu nici eu, la inceput a fost frumos, si nici asta nu mai stiu, si tot nu mai stiu cand, dar la un moment dat am inceput sa-l urasc ca nu mai stiu ce a fost intre noi, sunt sigura ca am avut clipe frumoase, ca ne-am simtit bine impreuna, imi doream sa ma marit cu el, ne-am despartit din cauza mea, eu am vrut-o pt ca el vroia sa-mi ia inel de logodna, iar eu intr-o zi nu l-am mai dorit absolut deloc, acuma nici nu-mi imaginez cu mas putea sa traiesc cu persoana respectiva. eu cred ca femeia si barbatul se inteleg, trebuie doar sa iubesti
Sweet_Rodica Postat pe 1 Ianuarie 2009 01:18
Si eu m-am convins pe propria piele ca exista neintelegeri (culmea - sunt la fel in toate cuplurile, numai ca n variante si doze diferite). Dat fiind acest adevar, nu inteleg de ce acele femei (sau si barbati) care au trecut prin asemenea situatii nu spun si altora cum sa incerce sa le rezolve. Am ajuns in situatia ca nu mai stiu ce sa fac. Ceea ce face el, nu se vede (are stari care te fac sa te simti singura, neglijata; are un hobby cu care ma innebuneste deja; concediile nu mai sunt concedii-raspunde la orice telefon, nu renunta la laptop ... si multe alte maruntisuri, care din exterior nu se vad, dar eu "le iau" din plin; daca incerc sa vorbim eu sunt cea care aberez intotdeauna, exagerez etc. Am incercat sa citesc carti care sa ma ajute sa inteleg barbatul ... ideea este ca toate le fac SINGURA! Am cerul sfatul si unor femei din familia mea, care sunt sigura ca au avut astfel de probleme ... dar nimeni nu-mi spune nimic (nu le-am cerul exemple concrete, le-am rugat doar sa-mi spuna ce au facut sau cum au reactionat in anumite situatii. M-am lovit de un zid foarte inalt. Mai mult ma doare faptul ca sunt catalogata "dificila", sunt intrebata "ce vreau"; mi se spune sa ma bucur ca nu ma bate, ca vine acasa si nu pleaca "in vecini" etc (astea le consider eu aberatii). In loc de un sfat bun de la oameni cu experienta mi se spune ca sunt "filosoafa", "asa sunt barbatii", ca o sa plece daca n-am grija ce fac (culmea este ca am ajuns in situatia in care,pentru mine, asta chiar n-ar mai fi o problema, nu m-ar mai interesa! Dimineata m-am trezit cu gandul la divort. Oricum o sa le iau pe rand. Si totodata sunt hotarata sa merg la un psiholog. Sau ar fi mai bine la un consilier?
dyia Postat pe 1 Ianuarie 2009 10:52

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
ce inseamna ptr voi pasiune	17	De la: ema_rice 3 Martie 2009 20:07
..."simt nevoia sa aflu si alte pareri"mai sus povestea unei toxicomane	4	De la: maryutza75 27 Septembrie 2008 09:29
RELATII VIRTUALE...DEVENITE FOARTE REALE	23	De la: raisa0510 4 Februarie 2010 14:35

Am nevoie de sfaturi/ ajutor !	28	De la: kudika_35114 5 Iunie 2013 20:00
Am si eu mare nevoie de ajutor:(	0	De la: 9 Iulie 2009 14:11