Cum putem iesi cu capul sus dintr-o relatie?

De la: geo32, la data 2008-10-29 22:02:52care cap?

De la: , la data 2008-10-10 22:03:35 Salutare,
Citeam zilele trecute niste povesti de viata adevarate, dureroase, despre persoane care dupa ce au iesit dintr-o relatie nu si-au mai putut reveni,hai sa spun"oameni care au ramas neoameni" dupa ce au trecut prin astfel de experiente.Stau si ma intreb de ce,oare chiar merita si m-am gandit ca ar fi o tema interesanta de dezbatut.
Acum un an am incheiat o relatie care dura de aproximativ 3 ani.Eu am fost cea care am hotarat sa termin relatia pentru ca ajunsese sa fie o relatie care imi facea rau.Tineam foarte mult la tipul respectiv, dar asa cum se intampla de cele mai multe ori el si-a gasit pe altcineva.Nici macar nu a avut curajul necesar sa-mi spuna, a jucat teatru pana in ultimul moment.
Nu spun ca mi-a fost usor ca dupa 3 ani sa renunt la el.Nu regret relatia pe care am avut-o(multi considera dupa ce s-a incheiat o relatie ca si-au pierdut vremea langa acea persoana sau mai stiu eu ce) ci am pastrat amintirile placute, clipele frumoase.
Cum am reusit sa trec peste aceasta despartire?Ei bine, incet incet am inceput sa pun distanta intre noi, sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu il voi mai avea langa mine.Nu spun ca a fost usor, simti ca ti se rupe sufletul, ca se prabuseste cerul peste tine, ca nimic nu mai are sens, mai ales atunci cand esti inlocuit/a de altcineva( pentru ca intotdeauna va exista cineva mai frumoasa sau mai desteapta decat tine).Am incercat sa imi ocup timpul toata ziua, m-am inscris chiar si la a doua facultate tocmai pentru a nu mai avea timp sa ma gandesc la ce a fost si nu mai este.Nu am varsat nici macar o lacrima, nimeni nu a stiut prin ce am trecut in acea perioada;nu trecea o zi fara sa ma gandesc la el,telefonul nu mai suna, dar cu toate astea ma trezeam dimineata,mergeam la facultate si la serviciu, mi-am continuat viata, am tinut capul sus si am zambit chiar daca plangea sufletul in mine.A fost o lupta grea din care am iesit invingatoare si totodata mai matura.Sunt o fire ambitioasa, puternica si stiu ca merit mai mult, merit o persoana care sa ma iubeasca si sa ma respecte,nu o persoana pe care sa o impart cu "altele".
Consider ca toti(atat noi femeile cat si barbatii) avem in noi taria si puterea de a merge mai departe, doar ca trebuie cateodata sa judecam lucrurile cu capul si sa nu ne lasam condusi de inima.Nu exista NU POT ci doar NU VREAU.De ce sa ne lamentam,de ce sa ne plangem de mila dupa ce o relatie s-a incheiat?Ok, am cazut, dar m-am ridicat si m-am ridicat mult mai
puternica,am mai multa incredere in mine, stiu ca acum pot sa trec peste orice, pentru ca stiti cum se spune ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
Fetelor aveti in primul rand incredere in voi, este foarte important, fiti ambitioase, fiti puternice, nu va lasati calcate in picioare sau umilite, pentru ca nici un barbat nu merita lacrimile voastre.Chiar daca ati trecut printr-o despartire, nu-i nimic, continuati sa tineti capul sus,si zimbiti pentru ca cine stie poate cineva se va indragosti de zambetul vostru atunci cand va asteptati mai putin.
Astept si parerile voastre.

De la: sweety_cornelia, la data 2009-03-06 23:02:32Sincer nu as vrea sa trec niciodata prin asa ceva...cu toate ca m-as ridica si as merge mai departe.E atat de greu sa accepti ca cineva nu te mai vrea in viata sa,iar tu esti innebunita lulea...Stau si ma gandesc la milioanele de oameni care sufera din dragoste, poate ca sunt prea taara ca sa spun asta dar sie u am suferit din dragoste si stiu cat de mult doare.Ei bine suferinta mea pot spune ca mereu a trecut destul de repede,dar pe masura ce voi creste daca ma va face cineva sa sufar va fi mai rau pt ca cu cat inaintezi in varsta pui mult mai mult suflet.Nu doresc nici dusmanilor mei sa sufere din dragoste pt ca e cel mai rau.si o rugaminte pt cei care vor sa-ti paraseasca prieten(a)/ul din motiv ca nu mai simt aceeasi dragoste ca la inceput fiti mai ingaduitori (' nu taiati si spanzurati')

De la: needles_and_pins, la data 2009-09-19 10:39:01Acum cateva zile am incheiat o relatie care a durat un an, a fost cel mai frumos an din viata mea. S-a terminat cam aiurea, un pic de comun acord, el nu mai avea timp si rabdare pt mine deoarece avea firma lui pe cap, din cauza crizei nu mai merge asa cum mergea. E seful meu si ne e foarte greu pt ca ne intalnim zilnic. Ne certam in fiecare zi din nimicuri si simt ca nu mai rezist. Sper sa pot iesi cu fruntea sus din situatia asta/relatia asta. Nu vreau sa renunt la job pt ca fac ceea ce imi place, ma regasesc in ea. Plang in fiecare zi, la servici incerc sa ma abtin, il vad si pe el ca sufera dar nimeni nu mai zice nimic. Sper sa reusesc sa trec peste!!!

De la: pynky_naughty, la data 2009-09-19 03:54:50In dragoste, ca si in alte domenii cred ca se poate aplica regula : daca nu risti, nu castigi. Decat sa fug de ceea ce stiu sigur ca "la final" ma va rani, mai bine fac pasi curioasa spre acel ceva (adica spre o relatie), pt.a putea zice candva: da, am iubit/am fost iubita, sau am invatat pe cineva sa ma iubeasca si totodata am invatat si eu sa-l iubesc . Binenteles : sunt excluse cazurile in care acea relatie la care visezi contravine "normalitatii", regulilor de bun simt si principiilor tale.
Cat despre despartire, e bine sa incerci sa faci tot posibilul (exclus: injosirea si umilirea propriei persoane) pentru o impacare , pentru a te putea convinge daca mai exista cu adevarat o sansa (excluzand cazurile cand inselatul e la ordinea zilei, precum si violenta fizica sau verbala). Dar daca se pierde respectul, e greu sa ma cladesti ceva avand ca baza amintirile si rutina. Perseverenta e cu totul altceva decat incapatanarea, a nu se confunda!