Setari Cookie-uri

Nicolae Manolescu - Istoria criticã a literaturii române

De la: wolfy, la data 2008-12-03 00:42:08Si da ca potentialitatea a devenit realitate, este evident ca persoana respectiva era constienta de ceea ce facea.


daca

De la: wolfy, la data 2008-12-03 13:11:55Aici nu sunt de acord. Faptul ca a scris un roman cu cheie nu exclude gratuitatea estetica. De fapt mie mi se pare ca gratuitatea estetica apare acolo unde apare intentionalitatea artistica plus reusita artistica.


gratuitatea estetica apare acolo unde apar intentionalitatea artistica plus reusita artistica.
beyonce_indragostita
Postat pe 3 Decembrie 2008 20:53
"Nu cred ca literatura se face exclusiv din fictiune. Literatura se poate face si din realitate, important e cum e transpusa in universul literar."
Neîndoios, aºa este...Importantã este însã finalitatea: literatura se caracterizeazã prin gratuitatea actului...Flaubert a consultat, dupã propriile afirmaþii, aproximativ 100 de izvoare pentru a scrie Salammbo...Se pune însã problema cã romanul lui ar fi o cronicã, deºi el însuºi este convins cã a reconstituit templele aºa cum arãtau în realitate?
"Acolo unde e reusita artistica exista cu siguranta intentionalitate."
Unde existã reuºitã artisticã sau esteticã? Istoria literaturii române a lui Cãlinescu lasã ºi o impresie esteticã deosebitã - de unde ºi butada cã acesta este cel mai bun roman al sãu...Intenþionalitatea era însã ºtiinþificã...
"Deci sunt prea personali pentru a fi istorici, insa nu suficient de personali pentru a fi scriitori"
Absolut de acord...
Iatã ºi cum îl abordeazã Manolescu pe Costin din punct de vedere strict literar:
- este mai modern ºtiinþific decât predecesorul lui (factorul divin de la Ureche este înlocuit de cauzalitatea istoricã);
- nu poate fi considerat memorialist, întrucât se aºeazã în continuitatea unei tradiþii pur istoriografice, iar procedeele memorialistice nu aveau precedent în literatura noastrã ºi erau destul de puþin frecvente la istoricii latini ºi poloni pe care-i cunoºtea;
- spre deosebire de Cãlinescu, care considera sintaxa cronicarului contribuþia sa esenþialã, Manolescu o apreciazã drept punctul sãu nevralgic, prin nefiresc...
Se observã deci cã Miron Costin se bucurã de apreciere ºtiinþificã, dar din punct de vedere al raportãrii lui la procedeele artistice (memorialistice) ºi la stil este plasat la un nivel (încã) nesatisfãcãtor din punct de vedere estetic...
Atmosferã tensionatã? Eu nu o resimt astfel ºi mã bucur cã avem de ce sã ne contrazicem...La urma-urmei, nu am venit aici ca sã ne plictisim reciproc fiind tot timpul de acord...
În ceea ce priveºte subiectul Odobescu...Eu ºtiu cã pe de o parte, cãsnicia lor a fost destul de liberã ºi de o parte ºi de alta...De asemenea, cred cã-mi amintesc cã, la un moment dat, Saºa a cerut o separare de bunuri pentru a nu se pune sechestru pe toate bunurile familiei, deoarece Odobescu fãcuse datorii...Dar asta o spun din amintiri..sincer sã fiu, nu am avut timpul sã consult vreo sursã (probabil Cãlinescu spune ceva despre asta)...Scuze dacã am greºit...
hamilcar
Postat pe 4 Decembrie 2008 00:40
Canonindu-ma eu la Antim am dat peste un fragment pe care n-am gandit sa vi-l impartasesc:

Plînge darã ºi te tînguiaºte, cã nu ai acéle vrednicii, ce te-ai întors la céle împotrivã, cã s-au fãcut mireasa lui Dumnezãu curvã ºi preacurvã diavolului, lãcaºul Sfîntului Duh s-au fãcut peºterã tîlharilor, vasul cel ales ºi curat s-au fãcut vas stricãciunii, polata lui Hristos s-au fãcut tinã ºi putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu ºedére pierzãrii, sora îngerilor supr ascultarea dracilor ºi acesta ce zbura ca o porumbiþã al ceriu sã tîrãºte ca ºarpele,pe pãmînt.
Plînge dar sufletul mieu, ticãloase ºi te tînguiaºte, socotind multele tale pagube; plînge cã pre tine (te) plîngu ceriurile; plînge cã pre tine te tînguiaºte besérica ºi toþi sfinþii; lãcrãmeazã cã ai greºit; plînge cã pre tine te plîng prorocii, mai nainte vãzînd mînia direptãþii lui [354] Dumnezãu asupra ta; plînge cã la tine plîng mai mult lacrãmile Ieremiei decît la zidurile Ierusalimului; plînge sufletul mieu, ticãloase, pînã cînd vei spãla spurcãciunea pãcatului tãu ºi sã vii la cinstea cea dentîi.
Kathara
Postat pe 4 Decembrie 2008 13:02
Altul, foarte interesant pragmatic:

A povesti lucruri minunate iaste datã oamenilor celor învãþaþ. A îndulci cu vorba auzurile ascultãtorilor, iaste datã ritorilor. A descoperi taini mari ºi preste fire, iaste datã celor ce sînt desãvîrºit întru bunãtãþi. Iar în mine neaflîndu-se nici unele din acestia, nu va putea nimeni sã auzã nimic de folos.
Drept acéia, cu multã jãlanie îmi ticãloºesc nevredniciia ºi-m caut ºi fãr’de voia mea a tãcea, iar apoi cunoscîndu-mi datoria ce am ºi temîndu-mã sã nu caz în osînda slugii cei vicléne, cu cuvinþã iaste, dupã putinþã sã povestesc de-a pururea lucrurile Domnului, cãruia mã ºi rog cu multã umilinþã, sã-mi dezlége gîngãviia limbii ºi sã-mi lumineze mintea, ca sã poci zice puþine cuvinte întru slava lui cea negrãitã. Ci vã poftesc de ascultare.


~~~~~

Deci acéstia ce am zis mai sus, înþelegîndu-le sfîntul, au zis în sine: ba. diavole, nu voiu lãsa sã se lipseascã ceriul de stéle frumoase ca acéstia, nu voiu sã cîºtige iadul suflete aºa de curate ºi flori aºa de frumoase. Eu, o, dragoste mincinoasã, voiu sã-þ sfãrîm sãgeþile, carele [52] fãrã de ranã omor; eu, Luceafãrule, voiu sã-þ sparg toate mrejile ºi-þ voiu piiarde tot vicleºugul.
Aºa s-au vorbit sfîntul, apoi, pe urmã, dupã ce au ascuns soarele toate razele lui ºi s-au stins de tot lumina zilei între întunérecul nopþii ºi cînd ceriul, de ostenealã, au fost închis spre somn toþ ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stélele céle mai mici avea deºchise tîmplele lor céle de argint, atunce ca cînd ar fi fost nu fãcãtor de bine, ci ca un hoþ, aleargã cu mare grabã la acea sãracã de casã ºi aruncînd în lãuntru, nu zic odatã sau de doao ori, ci de trei ori, mulþi galbeni, au gonit cu aceasta sãrãciia ºi tot rãul ºi tot cugetul necuvios ºi au mîntuit fecioria acelor 3 fecioare din cursele diavolului.
Auzit-aþ fapta sfîntului? Priceput-aþ fierbinþeala inimii lui spre a face bine?
Kathara
Postat pe 4 Decembrie 2008 13:09
De la: hamilcar, la data 2008-12-04 00:40:58"Acolo unde e reusita artistica exista cu siguranta intentionalitate."
Unde existã reuºitã artisticã sau esteticã? Istoria literaturii române a lui Cãlinescu lasã ºi o impresie esteticã deosebitã - de unde ºi butada cã acesta este cel mai bun roman al sãu...Intenþionalitatea era însã ºtiinþificã


Reusita artistica este in vocabularul meu egala cu reusita estetica. Nu stiu ce diferentiere faci tu intre ele. Artistic: "iscusit, mãiestrit, meºteºugit, (rar) mãiestru"(dex)Estetic: "care priveºte frumosul, care corespunde cerinþelor esteticii "(dex). Ambele se refera la notiunea de frumusete in arta, frumusete cat mai aproape de desavarsire.Astept lamuriri.

Intentionalitatea lui Calinescu nu era numai stiintifica. Era si estetica/artistica, ca la toti criticii interbelicului.
beyonce_indragostita
Postat pe 4 Decembrie 2008 14:39
De la: Kathara, la data 2008-12-04 13:09:18Deci acéstia ce am zis mai sus, înþelegîndu-le sfîntul, au zis în sine: ba. diavole, nu voiu lãsa sã se lipseascã ceriul de stéle frumoase ca acéstia, nu voiu sã cîºtige iadul suflete aºa de curate ºi flori aºa de frumoase. Eu, o, dragoste mincinoasã, voiu sã-þ sfãrîm sãgeþile, carele [52] fãrã de ranã omor; eu, Luceafãrule, voiu sã-þ sparg toate mrejile ºi-þ voiu piiarde tot vicleºugul.
Aºa s-au vorbit sfîntul, apoi, pe urmã, dupã ce au ascuns soarele toate razele lui ºi s-au stins de tot lumina zilei între întunérecul nopþii ºi cînd ceriul, de ostenealã, au fost închis spre somn toþ ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stélele céle mai mici avea deºchise tîmplele lor céle de argint, atunce ca cînd ar fi fost nu fãcãtor de bine, ci ca un hoþ, aleargã cu mare grabã la acea sãracã de casã ºi aruncînd în lãuntru, nu zic odatã sau de doao ori, ci de trei ori, mulþi galbeni, au gonit cu aceasta sãrãciia ºi tot rãul ºi tot cugetul necuvios ºi au mîntuit fecioria acelor 3 fecioare din cursele diavolului.
Auzit-aþ fapta sfîntului? Priceput-aþ fierbinþeala inimii lui spre a face bine?


Pasajul asta mi-a placut cel mai mult. Presupun ca toate sunt din "Didahii", nu?
beyonce_indragostita
Postat pe 4 Decembrie 2008 21:18
Da...Ar trebui încã un subiect pentru graniþa artistic - estetic... Cum nu cred însã în sinonimie perfectã...aº spune cã "artisticul" ar concilia ºi conþinutul ºi forma, în timp ce "esteticul" presupune o anumitã reflecþie secundã, fiind concentrat asupra formei...
hamilcar
Postat pe 5 Decembrie 2008 06:20
Capitolul despre "Cronicile muntene" - pe care l-am citit abia acum - nu mi s-a pãrut a aduce nimic nou în discuþie, probabil ºi deoarece Manolescu le considerã supraevaluate...Am avut chiar impresia cã Manolescu este uºor agasat de suprapunerea acestor cronici ºi de spiritul lor polemic prin raportare una la cealaltã...(poate mã înºel, dar pare a fi mai degrabã tonul fostului politician plictisit de spectacolul politicii contemporane)...
Derutant este ºi cã, dupã ce dezbate aproape pe o paginã posibilitatea ca Anonimul Brâncovenesc sãfi stat la baza cronicilor lui Radu Popescu ºi Greuceanu sau invers, Manolescu trage concluzia cã...acest lucru nu are importanþã!?
Poate de aceea ºi este intitulat capitolul atât de prudent: "Spiritul cronicilor muntene"...
hamilcar
Postat pe 5 Decembrie 2008 06:27
]n schimb, capitolul despre Dimitrie Cantemir ar fi oarecum derutant...M-am gândit cã de vinã este ºi uºoara prejudecatã cu care-l abordãm pe Dimitrie Cantemir, unul din cãrturarii mai mult evocaþi decât citiþi, spre a fi cinstiþi...Apoi mi-am amintit cã aceasta este o istorie CRITICÃ a literaturii ºi nu o istorie a culturii române...Însã este oarecum inutil sã-l caracterizezi pe Cantemir drept un "Hasdeu al veacului XVIII" dacã nu faci referire la opera lui ºtiinþificã...Sigur, autorul s-a aflat tot timpul în acest capitol la graniþa subþire dintre enciclopedismul lui Cantemir (pentru acea epocã) ºi necesitatea de a pune în evidenþã doar contribuþia sa strict literarã...Mã gândesc însã cã ar fi putut acorda ceva mai multã atenþie creatorului primului limbaj filozofic din cultura noastrã, aplecându-se puþin asupra lexicului sãu filozofic ..
În ceea ce priveºte Istoria ieroglificã, aceasta este vãzutã mai ales prin prisma caracterului ludic, a unei anumite plãceri a povestirii ºi mai puþin din punctul de vedere al unei "istorii secrete", lucru cu care sunt perfect de acord, mai ales cã este foarte uºor de descifrat "cheia" romanului...Însã n-am putut sã nu observ cã ºi aici sunt citate aceleaºi pasaje "paradigmatice" ca în mai toate istoriile literare, ceea ce duce la anumite efecte repetitive..Este pãcat cã Manolescu se referã chiar ºi la transpunerea romanului într-un limbaj mai accesibil, dar nu încearcã - eventual - o nouã cheie de lecturã...Nu-i mai puþin adevãrat cã o asemenea cheie de lecturã ar fi mai adecvatã într-un eseu decât într-o istorie literarã...
hamilcar
Postat pe 5 Decembrie 2008 10:54
De la: hamilcar, la data 2008-12-05 06:20:47Da...Ar trebui încã un subiect pentru graniþa artistic - estetic... Cum nu cred însã în sinonimie perfectã...aº spune cã "artisticul" ar concilia ºi conþinutul ºi forma, în timp ce "esteticul" presupune o anumitã reflecþie secundã, fiind concentrat asupra formei...


Dupa mine esteticul este intr-adevar o reflectie secunda, insa atat asupra formei cat si a continutului exprimat de ea.Arta nu e numai forma, e forma prin intermediul careia se exprima continutul.Daca "esteticul" nu tine cont de asta, atunci nu mai vorbim de arta, ci de un surogat al artei.
beyonce_indragostita
Postat pe 5 Decembrie 2008 11:24
H si W,
daca faceti un topic de estetica va rog dati-mi un mesaj, imi plac discutiile voastre. Multumesc.

Postat pe 6 Decembrie 2008 00:21
Literatura:

1. intentionalitate.
2. capacitatea de a crea un stil in sensul lui larg.

ce-o mai fi?
Kathara
Postat pe 6 Decembrie 2008 22:46
De la: wolfy, la data 2008-11-29 12:11:53Cred ca scrisul lui Ureche si Costin are calitati literare, si cred ca ele au fost gandite astfel. Dorinta de a povesti intamplarile fara a se incurca in amanunte(Ureche), cat si aceea de a crea o anumita sintaxa si topica specifice scrisului, un vocabular care sa se desprinda de cel religios, folosit in special in versuri(Dosoftei, Varlaam), arata in mod clar interesul pentru stil, cat si intentionalitatea. Nu se poate ca un autor sa se preocupe intens de cele mentionate anterior pentru a scrie o lucrare si sa nu fie constient de lucrul in cauza.


Vezi tu, aici intervine o problema esentiala, rspectiv faptul ca nu avem norma in functie de care sa judecam aceste carti. Altfel spus, cum putem spune ca au creat o sintaxa si o topica specifica scrisului in sensul literar cand nu avem reprezentarea a ce inseamna scrisul in sensul lui normativ. Vocabularul, evident ca nu se putea suprapune celui religios pentru ca scopul scrierilor era altul, deci era evidenta ruptura - vorbi de stiluri functionale diferite.

Asadar, nu stiu cat de intensa era preocuparea lor in ceea ce priveste vocabularul sau aspectele morfo-sintactice.

Asta imi aminteste de constructia celebra lui Eminescu " s-a fost descis o poarta" care a impresionat generatii de critici pana cand lingvistii au aratat ca era un timp comun Bucovinei.

De la: wolfy, la data 2008-11-29 12:11:53
Din punctul meu de vedere Ureche si Costin sunt la granita dintre istoriografie si literatura. Ii apartin fara indoiala primei insa preocuparea lor pentru a scrie in limba romana, dificultatile intampinate(si depasite) in acest scop le asigura totusi un loc si in cea de-a doua. Cat despre Neculce, el apartine mai degraba literaturii - barfele, viziunea "partinica" asupra evenimentelor il departeaza de istorie, modul in care scrie(intorsatura frazei, felul in care isi construieste personajele) si atentia acordata imaginatiei il apropie fara indoiala de cei care se indeletnicesc cu asternerea pe hartie a unui text, avand foarte clar trasate in minte intentiile artistice.


Mi se pare ca pui problema fals. Preocuparea lor de a scrie in limba romana nu tine atat de mult de interese artistice, cat de cele practice. La fel, nu prea putem judeca obstacolele intalnite de ei pentru ca nu aveam norma, nu avem o limba standard fata de care sa masuram deviatia.
Kathara
Postat pe 6 Decembrie 2008 22:58
De la: Kathara, la data 2008-12-06 22:46:36Literatura:

1. intentionalitate.
2. capacitatea de a crea un stil in sensul lui larg


Cronicarii au avut si una si alta.Repet, cine scrie atat de bine precum Neculce nu poate sa nu fi fost contient de ceea ce facea, deci sa fi nu fi avut intentionalitate.

De la: Kathara, la data 2008-12-06 22:58:46Vezi tu, aici intervine o problema esentiala, rspectiv faptul ca nu avem norma in functie de care sa judecam aceste carti. Altfel spus, cum putem spune ca au creat o sintaxa si o topica specifica scrisului in sensul literar cand nu avem reprezentarea a ce inseamna scrisul in sensul lui normativ. Vocabularul, evident ca nu se putea suprapune celui religios pentru ca scopul scrierilor era altul, deci era evidenta ruptura - vorbi de stiluri functionale diferite.


Norma atunci era data de scrierile religioase. Credeam ca era evidenta treaba asta.

In ceea ce priveste limba, Ureche nu avea numai scopuri practice, ci in mod evident si scopuri artistie, altfel nu ar fi avut de unde sa iasa multele pagini de o reusita artistica de necontestat.

De la: Kathara, la data 2008-12-06 22:58:46Mi se pare ca pui problema fals. Preocuparea lor de a scrie in limba romana nu tine atat de mult de interese artistice, cat de cele practice. La fel, nu prea putem judeca obstacolele intalnite de ei pentru ca nu aveam norma, nu avem o limba standard fata de care sa masuram deviatia.


Norma este limba scrierilor religioase.Obstacolele intalnite de ei ti le explica Nicolae Manolescu.

Deci tie ti se pare ca Neculce in cronica lui a avut numai interese practice? Atunci de unde valoarea ei artistica? Tie ti se pare ca valoarea artistica se poate atinge fara intentionalitate artistica?
beyonce_indragostita
Postat pe 7 Decembrie 2008 11:54
De la: hamilcar, la data 2008-12-05 10:54:53]n schimb, capitolul despre Dimitrie Cantemir ar fi oarecum derutant...M-am gândit cã de vinã este ºi uºoara prejudecatã cu care-l abordãm pe Dimitrie Cantemir, unul din cãrturarii mai mult evocaþi decât citiþi, spre a fi cinstiþi...Apoi mi-am amintit cã aceasta este o istorie CRITICÃ a literaturii ºi nu o istorie a culturii române...Însã este oarecum inutil sã-l caracterizezi pe Cantemir drept un "Hasdeu al veacului XVIII" dacã nu faci referire la opera lui ºtiinþificã...Sigur, autorul s-a aflat tot timpul în acest capitol la graniþa subþire dintre enciclopedismul lui Cantemir (pentru acea epocã) ºi necesitatea de a pune în evidenþã doar contribuþia sa strict literarã...Mã gândesc însã cã ar fi putut acorda ceva mai multã atenþie creatorului primului limbaj filozofic din cultura noastrã, aplecându-se puþin asupra lexicului sãu filozofic ..
În ceea ce priveºte Istoria ieroglificã, aceasta este vãzutã mai ales prin prisma caracterului ludic, a unei anumite plãceri a povestirii ºi mai puþin din punctul de vedere al unei "istorii secrete", lucru cu care sunt perfect de acord, mai ales cã este foarte uºor de descifrat "cheia" romanului...Însã n-am putut sã nu observ cã ºi aici sunt citate aceleaºi pasaje "paradigmatice" ca în mai toate istoriile literare, ceea ce duce la anumite efecte repetitive..Este pãcat cã Manolescu se referã chiar ºi la transpunerea romanului într-un limbaj mai accesibil, dar nu încearcã - eventual - o nouã cheie de lecturã...Nu-i mai puþin adevãrat cã o asemenea cheie de lecturã ar fi mai adecvatã într-un eseu decât într-o istorie literarã...



Nu am recitit capitolul despre Cantemir, insa din cate imi amintesc despre el mi se pare ca observatiile tale sunt foarte bune.
beyonce_indragostita
Postat pe 7 Decembrie 2008 12:08
O sa dau niste citate din capitolul despre Ureche:

1." Cu niciuna dintre aceste conditii nu se intalneste, in schimb, Ureche.Exemplele care i se ofera se afla oarecum in contradictie cu scopul urmarit de el: o traditie istoriografica scrisa, dar care nu este in limba romana, si o expresivitate romaneasca de tip oral, dar care n-a servit inca la comunicarea ordonata de tip oral.Ca sa nu mai spun ca intervine in cultura cronicarului si un spirit laic mai pronuntat decat la oratorii de amvon:el a citit pe marii istorici latini, care se predau in scolile poloneze, iar "letopisetul nostru cel moldovenesc", pomenit de el de cateva ori, nu era numai acela mustind inca de duh religios, imitat dupa sinopsurile bizantine, al cronicarilor slavoni din secolul 16, dar si succinta si documentata cronica a lui Stefan cel Mare."(pag 44)

2."Trebuiau create o sintaxa si o topica specific scripturale, precum si reglat un vocabular care nu se poate rezuma la acela religios(singurul avand, dupa Coresi, traditie scrisa), pretinzand termeni administrativi, juridici, militari, care nu sunt prezenti neaparat in vorbire, dar existau incipient in actele de cancelarie si in scrisorile oficiale"(pag 44)

Prin urmare avem

1. Desprinderea de slavona
2.Desprinderea de vocabularul religios care avea traditie scrisa
3.Desprinderea de "duhul" religios prezent in cronicile de dinaintea lui
4. Desprinderea de stilul "inzorzonat" dictat de modelul intern slavon(figuri de stil specifice scrierilor religioase,din cate imi amintesc in legatura cu cronicile de care vorbim)
5.Desprinderea de expresivitatea de tip oral(Manolescu vorbeste despre ciocnirea dintre aspectul oral si aspectul cult al limbii)

Cele cinci cred ca sunt suficiente pentru arata ca si-a creat un stil propriu - e vorba atat de crearea unei limbi proprii, cat si de crearea unei atitudini(nu numai fata de limba dar si de narare - Ureche e un om laic).Apoi mai sunt si citatele legate de reusitele lui artistice.



Apoi niste citate din Calinescu:

"In ultima analiza toata mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvant, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin fosnitura si aroma graiului. la drept vorbind, nici nu trebuie sa vorbim de Ureche, ci de limba literara de dialect moldav care apare dintr-o data."(editia 1982, pag 16)

"Acestea nu sunt propriu-zis figuri, ci notiuni in clipa ceea cand se desfac din concrete, cand ideile nu si-au pierdut pieile. Adauge-se harul de gandi prin simturi, de a imita prin sunete fosnitoare, horaitoare, clinchetitoare lovirea, invalmaseala, vechimea chiar a faptelor.Frazele cad ca niste brocarturi grele sau in felii ca mierea.Vorbirea cronicarului e dulce si crunta, cuminte si plina de ascutisuri ironice. Inventie epica Ureche nu are si sa povesteasca propriu-zis nu stie.dar limba ridica pe spatii mici scene epice, repezi ca niste nouri ce se desfac."(pag 16)

" Adevaratul dar al lui Ureche este insa portretul moral. Aci el creeaza, sintetizeaza, fiindca izvoarle nu-i dadeau niciun model."(pag 17)

"De la sfarsitul domniei Lupului incolo, cand Costin participa la evenimente, cronica e un adevarat romanplin de amanunte familiare care dau viata lucrurilor moarte"(pag19)

"Insa adevarata contributie a lui Costin la scrisul romanesc este sintaxa"(pag 20)

"Cand citesti pe Neculce, un nume iti navaleste numaidecat in minte: Creanga.Intr-adevar, daca ne-am inchipui pe Creanga traind in veacul al 18-lea, el ar fi trebuit sa scrie ca Neculce, precum Neculce in epoca eminesciana, nemaifiind acum boierii la carma, si-ar fi scris istoria vietii"(pag 24)

beyonce_indragostita
Postat pe 7 Decembrie 2008 13:45
De la: wolfy, la data 2008-12-07 11:54:50
Cronicarii au avut si una si alta.Repet, cine scrie atat de bine precum Neculce nu poate sa nu fi fost contient de ceea ce facea, deci sa fi nu fi avut intentionalitate.


Ei, nu prea merge asa wolfy - nu poti folosi concluziile ca sa dovedesti premisele.
Kathara
Postat pe 11 Decembrie 2008 18:06
De la: Kathara, la data 2008-12-11 18:06:58
De la: wolfy, la data 2008-12-07 11:54:50
Cronicarii au avut si una si alta.Repet, cine scrie atat de bine precum Neculce nu poate sa nu fi fost contient de ceea ce facea, deci sa fi nu fi avut intentionalitate.


Ei, nu prea merge asa wolfy - nu poti folosi concluziile ca sa dovedesti premisele.


Cum asa? Daca cunoastem concluziile si modul de gandire folosit intr-un sistem, putem ajunge bineinteles la premise.Demonstratia se poate face in ambele sensuri, si de la premise la concluzii, si de la concluzii la premise, asta evident in cazul in care cunoastem rationamentul aplicat premiselor.Mai mult de atat, cred ca avand numai concluziile putem deduce din continutul unui text rationamentul prin intermediul caruia ajungem la premise.

Si practic tu ce spui, ca nu putem trage concluzia ca cineva care a scris un text foarte bun din punct de vedere literar a avut intentia de a-l scrie asa? Adica tu crezi ca un text bun se poate scrie fara sa doresti asta, fara sa fii constient de ce faci?
beyonce_indragostita
Postat pe 11 Decembrie 2008 21:30
Da, dar nu cunoastem modul lor de a gandi. Si vorbim de variabile. Tu spui ca textele sunt bune. Cum poti dovedi asta? Nu poti, iar gustul critic difera.

In plus, eu nu cred ca letopisetele moldovene - atat am citit - sunt bune din punct de vedere literar.
Kathara
Postat pe 11 Decembrie 2008 22:42
De la: Kathara, la data 2008-12-11 22:42:58Da, dar nu cunoastem modul lor de a gandi. Si vorbim de variabile. Tu spui ca textele sunt bune. Cum poti dovedi asta? Nu poti, iar gustul critic difera
In plus, eu nu cred ca letopisetele moldovene - atat am citit - sunt bune din punct de vedere literar.


Nu cunoastem modul lor de a gandi - ma refer la mod de a gandi un text - dar il putem afla chiar citind textul respectiv. Textul e dumnezeul literaturii.

Cred ca se poate demonstra ca un text literar e bun sau nu. Altfel critica nu ar mai avea niciun rost. Nu spun ca e usor de facut chestia asta - cei care citesc literatura si critica sunt constienti de dificultatea uriasa pe care o presupune apropierea de fenomenul literar, dar se poate face.

Vad ca mai toti criticii - cei extrem de importanti oricum - au stabilit cu privire la cronicari ca au valoare literara, chiar daca nu in aceeasi masura.Unui critic ii poate placea sau nu o carte, o poate uri sau iubi, dar ceea ce trebuie el/ea sa faca este sa spuna daca e valoroasa literar si daca da, in ce masura.

Ma bucur ca ti se pare ca moldovenii au valoare literara.Dupa ce ai sustinut contrariul la inceput, am ajuns in sfarsit la un consens. Eu cred ca si muntenii au, fara a ajunge insa la nivelul celor dintai.
beyonce_indragostita
Postat pe 12 Decembrie 2008 00:26
Nu sunt de acord. Critica ramane intotdeauna o intreprindere impresionista. Vorba lui Ionescu - potidemonstra ca o carte are valoare, apoi ca aceeasi nu e valoroasa si , in sfarsit, ca e buna si proasta in acelasi timp. La urma urmei asta incearca sa faca teoria literara, sa traseze niste paradigme de receptare.

Toate judecatile critice sunt intuitive, nu poti demonstra ca o opera e buna, decat eventual intr-un sistem restrans (adica aplici metoda scolii formale sa zicem) si acolo tot in linii mari.

Ai citit gresit, nu am spus ca mi se par valorosi moldovenii - si nu cred ca poate demonstra cineva ceva in mod stiintific (valabil pentru toata literatura).

Marii critici au gust critic si oricine se pricepe la literatura intuieste ca o carte este buna si poate da si unele argumente, dar totul ramane in sfera subiectivului.
Kathara
Postat pe 13 Decembrie 2008 21:37
De la: Kathara, la data 2008-12-13 21:37:25Nu sunt de acord. Critica ramane intotdeauna o intreprindere impresionista. Vorba lui Ionescu - potidemonstra ca o carte are valoare, apoi ca aceeasi nu e valoroasa si , in sfarsit, ca e buna si proasta in acelasi timp. La urma urmei asta incearca sa faca teoria literara, sa traseze niste paradigme de receptare.
Toate judecatile critice sunt intuitive, nu poti demonstra ca o opera e buna, decat eventual intr-un sistem restrans (adica aplici metoda scolii formale sa zicem) si acolo tot in linii mari.

Ai citit gresit, nu am spus ca mi se par valorosi moldovenii - si nu cred ca poate demonstra cineva ceva in mod stiintific (valabil pentru toata literatura).

Marii critici au gust critic si oricine se pricepe la literatura intuieste ca o carte este buna si poate da si unele argumente, dar totul ramane in sfera subiectivului.


Ok, nici eu nu sunt de acord cu tine. Nu mi se pare ca un roman poate fi bun numai din punct de vedere al unui sistem. De fapt e destul de grav daca e asa.Romanele - operele literare si operele de arta in general - sunt bune mai ales daca transcend paradigmele. Oricat de diferite ar fi intrerpretarile, nimeni nu va indrazni vreodata sa afirme ca Shakespeare sau Beethoven nu sunt niste genii intr-ale literaturii si respectiv ale muzicii. Exista ceea ce se numeste " a critical consensus". Si revenind la cronicari, in cazul lor s-a ajuns la concluzia ca au valoare literara.

Nu cred ca critica este o interprindere impresionista.Sigura ca nu va fi niciodata la nivelul stiintei din punct de vedere al darii unui verdict, dar mi se pare trist si de neinteles ca cineva care a terminat Litere face asemenea afirmatii. Gustul critic nu este numai un gust innascut, ci si educat conform unor reguli. Iar teoria literara mi se pare o alta discutie.

De la: Kathara, la data 2008-12-13 21:37:25Ai citit gresit, nu am spus ca mi se par valorosi moldovenii .


De la: Kathara, la data 2008-12-11 22:42:58In plus, eu nu cred ca letopisetele moldovene - atat am citit - sunt bune din punct de vedere literar.


Eu cred ca am citit corect. Poate tu ai scris gresit. In ce ma prveste, bun din punct de vedere literar este egal cu a a avea valoare literara, deci cu a fi valoros literar.

In alta ordine de idei, mi se pare ca faci greseala de a aplica criticii literare exigentele stiintei. Critica literara nu poate sa fie stiinta deoarece obiectul ei nu e stiinta. Insa literatura, deci si critica literara, se fac printre altele dupa un set foarte clar de reguli. Acele reguli se pot discuta critic. Inefabilul- ceea ce ramane de neexplicat dupa ce s-a explicat totul, nu. Dar asta face ca intrepinderea respectiva sa fie numita arta. Daca totul ar putea fi explicat, nu am mai vorbi de arta, ci de stiinta. In concluzie, ceea ce ramane neexplicat ne mentine in sfera artei, insa prezenta neexplicabilului/neexplicatului nu exclude existenta unui sistem critic facut dupa niste reguli serioase, dar poate greu de observat si descifrat fiindca au fost topite in "carnea" frazelor.
beyonce_indragostita
Postat pe 14 Decembrie 2008 14:50
De la: Kathara, la data 2008-12-13 21:37:25Vorba lui Ionescu - potidemonstra ca o carte are valoare, apoi ca aceeasi nu e valoroasa si , in sfarsit, ca e buna si proasta in acelasi timp


Mda, nu mai stiu cand a zis Ionescu asa ceva. Probabil in "Nu". Afirmatie mi se pare o imbecilitate. O carte nu poate niciodata sa fie valoroasa si lipsita de valoare in acelasi timp. E o contradictie in termeni aici. Se pare ca Ionescu nu cunostea principiul tertiului exclus. Din cate imi amintesc, in celebra lui carte el scotea citatele din contextul operei care le cuprindea, incercand sa le confere un anume inteles care evident ca nu ramanea valabil daca cuiva ii trecea prin minte sa citeasca intreaga poezie/proza pe care incerca el sa o desfiinteze. Critica nu da citate pentru a oferi interpretari tendentioase, ci da citate pentru a scoate la iveala interpretari ce se pot sustine cu argumente valabile in intregul operei respective(la o citire integrala), nu numai pe bucati. Si din stiu eu, toti autorii pe care incerca el sa ii scoata in afara valorii literare au ramas in posteriate ca unii dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat Romania vreodata. Intre noi fie vorba, ce a facut Ionescu nu se numeste critica. El se foloseste de instrumentele criticii literare, insa nu corect. Si evident ca nu construieste un sistem critic. De altfel este stiut faptul ca " Nu" avea mai putin de-a face cu critica si mai mult cu razbunarea si frustrarea literara a unui tanar care era de parerea ca trebuie sa-i mature pe altii de pe scena literaturii romane ca sa-si poate face el loc.

Nu cred ca cineva va putea demonstra vreodata ca "Razboi si pace" e in acelasi timp o carte buna si proasta. Oricat de comentat e un autor, in cele din urma se ajunge in ceea ce il proveste la a critical consensus: ori e, ori nu e valoros literar.

Daca am putea sa demonstram ca o carte e si buna si proasta in acelasi timp, inseamna ca insusi termenul "valoare" ar reprezenta un non-sens. Si atunci nu ar mai trebui sa existe o scara a valorilor. Nu ar mai trebui sa facem diferenta intre Balzac si epigonii lui. De ce sa-i mai comparam daca nu exista valoare(deci nici non-valoare)? Toti sunt la fel.

De la: Kathara, la data 2008-12-13 21:37:25Marii critici au gust critic si oricine se pricepe la literatura intuieste ca o carte este buna si poate da si unele argumente, dar totul ramane in sfera subiectivului.


Marii critici construiesc sisteme critice. Sistemele critice sunt bazate pe logica, deci nu e totul chiar atat de subiectiv.Gustul critic sau spiritul critic e o conditie necesara dar nu suficienta pentru a-l face pe critic.
Eu cred ca ceea ce este subiectiv in legatura cu o opera literara este reprezentat in proportie de 99% de sentimentele pe care ea le provoaca.

De la: Kathara, la data 2008-12-13 21:37:25Toate judecatile critice sunt intuitive, nu poti demonstra ca o opera e buna, decat eventual intr-un sistem restrans (adica aplici metoda scolii formale sa zicem) si acolo tot in linii mari.


Deci dupa tine nu ar fi nicio problema daca am renunta la critica literara, nu? Din moment ce criticii nu pot demonstra foarte clar ca o opera e buna, atunci de ce sa-i ascultam? De ce sa nu lasam literatura pe mana publicului?
beyonce_indragostita
Postat pe 14 Decembrie 2008 15:53
Poezia româneascã iluministã - atâta câtã este (n.n.) - este analizatã de Manolescu din punctul de vedere al liricii cu care se aseamãnã cel mai mult - lirica trubadurilor; însã - absolut corect - el se referã la spiritul acestei lirici...Observaþia mi se pare absolut justã, dar nu pot sã nu remarc faptul cã în acest capitol sunt evidente douã "toposuri istorice" specifice nu numai lui Manolescu, ci istoriografiei de sorginte cãlinescianã:
- necesitatea de a identifica "impulsurile adamice" (probabil - quasi-obligatorie într-o istorie a literaturii): Ienãchiþã Vãcãrescu scrie primele versuri lirice; Costache Conachi dã prima noastrã poeticã în "Meºteºugul stihurilor româneºti"; Matei Milu este primul nostru autor de "Caractere";
- tentaþiile comparatiste: Vasile Fabian este preeminescian, Anton Pann este "Ispirescu al poeziei" ºi "Creangã al mahalalei bucureºtene" (nu este un pic prea mult, chiar dacã personal îl apreciez mult pe Pann?).
hamilcar
Postat pe 15 Decembrie 2008 10:21
Foarte interesant ºi capitolul despre epica în versuri, mai ales cã - din câte ºtiu - este pentru prima datã când o istorie a literaturii rom
âne analizeazã grupat aceastã categorie pentru epoca respectivã...Manolescu se referã la patru specii - epopee, alegorie filozoficã, basm în versuri, roman în versuri - însã foarte savuroase sunt analizele:
- Heliade în "Mihaida" are vocaþii cosmico-planetare, parazitând subiectul cu episoade secundare, vise, profeþii; stilul este neologistic ºi excesiv uneori, "cãlinescian" (!);
- Bolintineanu este graþios ºi senzual în "Traianida";
- viziunile macabre ºi sadice ale lui Vasile Aaron ("Reporta din vis") ºi Vasile Pogor ("Vedenie") îi apropie pe aceºtia de naturalism.
Interesantã este ºi mutarea de accent în ceea ce priveºte "Þiganiada"...Manolescu enumerã opiniile critice privind specia cãreia îi aparþine acesteia, doar pentru a se pune în opoziþie: "Þiganiada" este o "epopee a literaturii" ºi "o comedie a literaturitãþii" - iarãºi pe undeva prea mult, aº spune - "Don Quijote al nostru" - din nou obsesia comparatistã! Altfel, observ cã - din nou - sunt citate aceleaºi pasaje, dar este lãsat oarecum la o parte geniul lingvistic al autorului...eu cred cã mai ales prin limbã rãmâne "Þiganiada" în istoria literaturii noastre...
În sfârºit - un ultim "impuls adamic" - Iordache Golescu - primul dramaturg român în adevãratul sens al cuvântului...
hamilcar
Postat pe 15 Decembrie 2008 10:32
cine vine la o cafa..............acum.......ca e gratis......

Postat pe 18 Decembrie 2008 14:49
oare manolescu..........a baut cafea?

Postat pe 18 Decembrie 2008 14:50
daca nu a baut poate veni la cafeneua noastra ca-i dam noi o cafeluta
iris_4_ever
Postat pe 18 Decembrie 2008 14:51
etta , ia zi silfido , ai terminat de calcat camasile ?

iris_4_ever
Postat pe 18 Decembrie 2008 14:52
cate aberatii sunt aici.....ma minunez.....astia cunosc lit romana?
cica sunt inteligente.........unde dracu in chilotii?

Postat pe 18 Decembrie 2008 14:53

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Carti cu tematica spirituala, astrologie, dezvoltare personala 22 De la: solitary_devil 24 Februarie 2010 12:33
Help ?! 28 De la: yumalai 19 Ianuarie 2010 11:51
AM NEVOIE DE SFATURI.... 7 De la: Roco 11 Ianuarie 2009 10:03
Hamam 6 De la: kudika406206 2 Iunie 2011 11:49
Carti personalizate pentru copii 1 De la: odett_style 19 Iulie 2009 19:46