Setari Cookie-uri

El/ea te iubeste dar nu esti acceptat/a de familia lui/ei.Ce faci?

El/ea te iubeste dar nu esti acceptat/a de familia lui/ei.Ce faci?
aleera
Postat pe 16 Februarie 2009 05:10
Daca te iubeste, isi pune la respect propria familie! Familia trebuie sa te sprijine, altfel nu-si are rostul! Scurt si fara discutie!
darksukkubus69
Postat pe 16 Februarie 2009 20:49
Depinde .....de cat de bine se intelege cu familia lui , de cat de mult tii la el .....

Eu i-am ,,dat papucii'' unui iubit din cauza asta ....mama lui nu ma iubea mai deloc , s-a ajuns in momentul in care ar fi trebuit sa aleaga intre mine si ea ....asa ca am ales eu pentru el .

O iubita isi mai poate gasi dar mama are doar una .....stiam ca au o relatie deosebita.
M-a durut dar ....a trecut repede pentru ca sunt convinsa ca am procedat cum era mai bine pentru el !
iris_4_ever
Postat pe 16 Februarie 2009 22:01
Viitorul fiecaruia e linga barbatul sau femeia cu,care a hotarit sa-si imparta viata,nu linga parinti
puiu66
Postat pe 16 Februarie 2009 22:12
Aº simula o situaþie în care ar trebui sã aleagã ºi aº avea rãspunsul.
ionutsk
Postat pe 17 Februarie 2009 18:17
Nu trebuie sa-l pui sa aleaga intre tine si familie !!! Aici gresim , noi , fetele, femeile cand avem impresia ca el trebuie sa aleaga .De obicei ,cele care spun asta sunt intre 18-30 de ani....Nu e bine ,si nu rezolva cu adevarat situatia....Pentru moment te alege pe tine , O.K., si e bine ...un an , hai doi....dar voi credeti ca ....familia lui, parintii ,fratii, stau ,asa...degeaba si il ....uita pe el ,pur si simplu ??? In nici un caz ! Si in tot acest timp , tu crezi ca intre voi nu apare nici o cearta ,nici un "nor" care sa il faca sa vada ...cat e de izolat , singur ??? Dac produci acesta ruptura intre el si familia lui...tu vei avea de suportat consecintele , mai devreme sau mai tarziu...La un moment dat ,in cativa ani ....esti constienta ca e vorba de o casnicie...teoretic e pe viata ,da ??.......el tot va intra in legatura cu ai lui . Si crede-ma ca bucuria reantoarcerii in familie il va face sa uite si chiar ca avea niste probeme cu ei, si se va gandi ca a pierdut ceva,in timpul asta departe de ei , iar tu , ei, bine , tu nu vei mai avea nici o sansa sa faci pace" cu familia lui . Sau , e nevoie de multa diplomatie , chiar ipocrizie , ca sa treci peste ,iar ei de asemenea. Stiu ca la prima vedere e usor si teatral sa spui "ori eu , ori ei ", dar in viata reala...nu e deloc simplu. Si inca ceva . Va puteti imagina in rolul mamei lui...???Credeti ca voi ,mame de baiat fiind , v-ar place sa fiti tratate asa de fiul vostru , poate unicul ...? Intotdeauna , int-ro situatie de genul asta , e bine sa incerci sa vezi situatia de pe ambele pozitii. Asta te-ar ajuta sa vezi mai clar . Toate cele bune !!
libra66
Postat pe 26 Februarie 2009 10:06
si eu am o situatie asemanatoare partenerul meu nu este acceptat de parintii mei desi suntem prieteni altreilea an am fost si despartita de el din cauza ca el fiind divortat a continuat prietenia cu fosta lui nevasta si asta mie nu imi convenea eu am incercat de mai multe ori sa ii spun ca nu are rost sa se linguseasca pentru ca l-am aruncat la gunoi dar el insista mereu ca eu sa fiu prietena lui nu stui ce fel de prietena mai vrea sa fiu cu el cand el o cauta mereu pe fosta lui nevasta cu care are o relatie de prietenie si dupa divort mai ales ca el a continuat sa locuiasca cu ea si dupa divort iar fosta ii poarta si acum numele lui,nu stiu ce sa mai fac i-am spus ca nu pot sa accept ca el sa umble si cu mine si cu fosta lui nevasta si el mereu ccand se cearta cu mine o cauta pe fosta nevasta care il accepta si acum,ce pot sa fac as vrea un sfat de la voi.....!
ilyescorina
Postat pe 7 Martie 2009 17:41
Nu l-as pune sa aleaga. In schimb nici nu as juca rolul norei iubitoare si ascultatoare. Probabil as merge de Paste si craciun pe acolo cu o floare si o atentie, as fii politicoasa si atat.
In alta ordine de idei....unul care nu se poate desprinde de fusta mamicii e un baietel si nu un barbat....si nu as tolera niciodata sa fiu lasata pe plac secundar....mai ales daca am si un copil cu el.
Ce nu as face iar, ar fi sa stau in casa cu ai lui, in conditiile in care ei nu ma inghit. Sub nici o forma, nu!
Personal, nu sunt genul pe care mamele de baieti il plac...Spun asta pt ca ma imbrac nu foarte conservator. sunt tatuata, imi place sa ma distrez....nu sunt deloc nora pe care si-ar dori-o o mama de baiat. Daca un el mi-ar supne sa-mi schimb stilul pt a ma place ai lui...ar zbura in secunda doi, pentru ca eu asta sunt, si nu joc roluri pentru a fi placuta de nimeni.
In ciuda acestora, nu i-as spune niciodata nimic urat despre ai lui, nu i-as turna venin in ureche, nu as incerca sa-l separ, etc.
Irinaenache
Postat pe 7 Martie 2009 21:51
"El/ea te iubeste dar nu esti acceptat/a de familia lui/ei.Ce faci? "
Nu prea e in regula.
Aici e prost ca deocamdata sinteti in Marea si frumoasa Betzie... In momentul asta, ca sa nu te piarda, el va putea sa para detasat de familia care nu te agreeaza. Cind se vor mai risipi aburii, ca sa nu mai vorbesc de o inerenta raceala intre voi, refugiul pe calea batatorita ii va fi foarte la indemina...
In acelasi timp, nu ma grabesc sa-ti spun sa cauti pe altul - stiu ca lucrurile nu sint asa simple, fara indoiala simti ceva pentru el,. altfel nu ai fi venit aici sa cauti sprijin...
Mircea_O
Postat pe 12 Martie 2009 10:56
e ff simplu traiesti/traieste cu famila sau traiti voi 2??? dak vrea sa traiasca cu fam o viata nu are decat sa ramana cu ei...iar dak familia il/o iubeste ff mult sunt sigura k pot accepta pe oriceine dak el/ea e fericit/a...
bruneagra25
Postat pe 12 Martie 2009 11:26
Poate si din felul meu de a gindi,poate si din felul meu de a reactiona la anumite probleme nu vad cum familia poate sa intervina intre mine si cea pe care o iubesc[daca intradevar o iubesc cu adevarat]
puiu66
Postat pe 12 Martie 2009 18:58
Asta se intampla mai ales la arabi, mamele sunt foarte importante si chiar trebuie sa te straduiesti sa le intri pe sub piele. daca mama nu te accepta, el baiatul nu va avea niciodata un viitor cu tine. Oricat de multa dragoste ar exista, familia este cea mai importanta, iar ei niciodata nu vor alege altceva decat familia (in cazul in care exista un dezacord). Nu e vorba ca sunt imaturi sau "dependenti de mamica", dar asa sunt crescuti. Daca mi s-ar intampla asa ceva, nu l-as pune in situatie penibila de a alege, pt ca nu are rost. M-as alege eu pe mine. Iar el...sa fie sanatos! Sunt de parere ca nu meritam sa ne injosim si sa stam ascunse cum fac unele fete de pe forum, doar pt ca familia lui nu ne accepta. There's plenty of fish in the sea...just go fishing again!
mrskattousa
Postat pe 12 Martie 2009 19:15
Eu m-am impacat cu ideea... Nici eu nici bebelul nostru nu o sa contam niciodata atat cat conteaza ai lui si nici nu o sa petreaca atata timp cu noi cat petrece cu ei... Asa ca m-am hotarat sa imi vad de viata mea si sa nu ma mai gandesc la cai verzi pe pereti, i.e: cum ar fi sa iesim numai noi la o cina in oras, sa mergem doar noi doi la cinema, sa plimbam impreuna copilul in parc, sa ne facem planuri de holiday in 3, sa stam jumate de zi impreuna fara sa trebuiasca sa il sune pe frate-su/sora-sa/maica-sa din 10 in 10 minute?...
Dragostea adevarata exista doar in Cenusareasa... si asta e o poveste, viata reala e altfel...
Chiar daca eu nu i-am vazut pe ai mei de 4 ani pentru ca el nu vrea sa mearga acasa, nu vb prea des cu ei ca sa nu cheltui bani iar ai mei nu vor sa mai vina niciodata aici pt ca el s-a comportat urat singura data cand ne-au vizitat... asta nu conteaza, eu sunt un fel de extraterestru care e in stare sa renunte la orice nu ii convine celuilalt. Avand in vedere ca el e un om normal nu pot sa ii cer mai mult!

Na ca am zis ce-aveam pe suflet si m-am racorit!!!!
danna_danutza
Postat pe 13 Martie 2009 16:59
ii evita un timp,pana se calmeaza lucrurile dupa care trece la atac si ii demonstreaza familiei ca e tot ce e mai bun pt mine
honeybrunette
Postat pe 15 Aprilie 2009 13:53
am sa incerc sa le demonstrez ca nu sunt asa cum cred ei.. daca nu accepta nici dupa aia... asta este... important e ca el ma iubeste si suntem fericitti impreuna... la urma urmei traiesc cu el nu cu familia lui...
Diavolyta_
Postat pe 15 Aprilie 2009 14:08
De la: aleera, la data 2009-02-16 05:10:40El/ea te iubeste dar nu esti acceptat/a de familia lui/ei.Ce faci?


nimic. asta am facut eu. cu soacra am probleme. dar nu pentru ca nu.i place de mine, cica. pentru ca el e tanar si ar fi vrut sa.si traiasca fiu.su viata. asa cum e fustangiul de frate.su. acu de ex e in vizita la parinti. noi locuim impreuna. si e ok asa. nu te stresa pentru ca asa il vei stresa si pe el. si crede.ma pe cuvant ca niciun barbat nu are nevoie de o femeie cicalitoare. in timp poate ca o sa.si revina si maica.sa. daca nu.ti este suficient sa lasi lucrurile asa....intreaba.l care e punctul ei slab si linguseste.o. habar n.am....eu n.am incercat pentru ca nu sunt genu. bafta!
l_diana_c
Postat pe 15 Aprilie 2009 14:10
De la: aleera, la data 2009-02-16 05:10:40El/ea te iubeste dar nu esti acceptat/a de familia lui/ei.Ce faci?

Bun topic! Iubitul meu, de aproape un an, ma iubeste.. mai mult decat m-au iubit altii in 3 ani :-J Dar! O problema in paradis! Familia lui! Mama nu are, dar mi-a zis ca i-ar fi placut de mine. Tatal ma apreciaza, stiu sigur ( nu are rost sa spun pt ce, rautaciosii de pe forum pot considera ca ma laud ), dar nu o arata.. este atat de distant si rece... Sora, care e mai mica cu vreo 2 ani decat mine.. o nesuferita, prefacuta.. nu ma suporta, dar se preface Bunicii lui..vai! nu am vazut familii mai reci...de fiecare data cand mergem in vizita, inghet El..stie cum sta treaba si l-am pus sa faca o data o comparatie intre cum ma simt eu in familia lui si cum se simte el in familia mea. El vine mereu la mine, luam cina in familie, vine de sarbatori, toata lumea il place si se poarta ca si cum ar fi un membru al familiei. Dar eu?
kudi_onutsa
Postat pe 27 August 2009 09:23
uite k la mine nu e problema de parintii lui, ci de ai mei.mai exact mama mea.nu este intr-u totul de acord cu iubitul meu, desi suntem de aproape 4 ani impreuna.desi mama mea este oarecum importiva, nu am lasat-o sa imi influenteze deciziile in aceasta privinta.o inteleg si pe ea, eu vad partea plina a paharului, ea pe cea goala.eu sper ca timpul ii va demonstra mamei mele de ce l-am ales pe el.dar vreau totodata sa precizez ca mama mea este o persoana deosebita, care desi nu este de acord cu relatia mea nu mi-a impus niciodata sa fac cum zice ea, si nici nu e genul care sa nu il vada pe el in casa la ea sau sa ne certam sa nu mai vorbim unii cu altii.nu...nicidecum.are o putere de in telegere deosebita, poate si pentru ca a avut o viata destul de grea, incepand de la casa parinteasca pana acum.il apreciaza pe iubitul meu pentru multe lucruri, dar poate trece cu vederea ceea ce o deranjeaza.cu timpul sper sa se rezolve problema.ideea este urmatoarea, parintii trebuie sa inteleaga ca fiecare om are defectele sale mai mari sau mai mici.nici copii lor nu sunt fara defecte.
aveti grija de voi
14thteea
Postat pe 27 August 2009 11:52
Eu am o alta problema referitoare la acest subiect doar k parintii mei nu-l accepta pe el!!!
Ce as putea face eu in asemenea situatie?????????
Cum as putea sa le arat parintilor k de fapt el este cel pe care inima mea il vrea?????????
Ancutza18
Postat pe 27 August 2009 12:07
Haideti, mai intai de toate, sa vedem cam ce spun parintii cand nu sunt de acord cu perechea pe care ne-o alegem. Spun ca nu ne vor face fericit (a), ca e un trantor, un sarlatan, ca e trecut prin viata si uns cu toate alifiile (in cazul in care e mai in varsta si a mai avut si o casnicie), ca e sarac, ca e needucat.... si asa mai departe.
Am inceput cu "vor sa ne vada fericiti".. pentru ca, pana la urma asta e ideea. Si tot asta este si modalitatea de a le demonstra ca gresesc, ca se inseala in privinta lui (ei).
Problema cea mai mare se pune in cazul in care.... iubind "enorm" (Jesus, urasc deja cuvantul asta!!) pe alesul nostru.. nu reusim sa vedem ca intr-adevar ne face rau. Abandonam scoala, ne ducem la naiba in praznic... dupa el, abandonam prietenii, pierdem legatura cu familia, inghitim ORICE si ORICAT.. etc, doar pentru a fi cu el.
In cazul fericit, cand noi stim, simtim ca el este alesul.. lucrurile ar trebui sa fie mult mai simple. Daca parintii mei nu-l accepta e suficeint sa le vorbesc cat am evoluat sufleteste, cat de multumita si implinita ma simt, ce multe am realizat de cand.... sunt cu el.. DAR evitand sa-l transform in ingerul salvator. E suficient sa radiez de bucurie... Mama, tata. vor intelege DE CE sunt atat de fericita.
A-l baga cu forta pe gatul alor mei.. sau, si mai grav a-l alege pe el... mi se pare o greseala uriasa. Demonstarti-le ca relatia cu x (cel nedorit si neacceptat) va transforma in bine.. si cred eu, va fi ok.
rashela
Postat pe 27 August 2009 12:26

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
oare d c sunt magnet de idioti? 42 De la: ihry_girl 15 Aprilie 2009 21:11
Preotul si puterea de a lega 214 De la: kudika_35337 17 Iunie 2013 14:54
SA NE DESCARCAM..:d... 60 De la: valy90 14 Februarie 2011 17:02
PSIHOLOG BUN 7 De la: mimi_ca29 2 Februarie 2011 17:54
Mi-ar prinde bine cateva pareri. 25 De la: joana_rise 1 Ianuarie 2009 21:14