Am nevoie de ajutorul vostru

De la: r_girl, la data 2009-05-12 10:50:48daca ai deja destul timp impreuna cu pretenu, si va imp[acati bine, parerea mea e sa te muti cu el.Munciti amandoi, si amandoi stati in chirie in garsoniera.Sincer sa iti zic? si eu am crescut mai mult cu tata si la fel ma descuraja tot timpul, ma facea proasta, ma jignea, si uite ca am gasit baiatul cu calitatile pe care mi le doream eu, si m-a ridicat mult spiritual si mental .Acum tatal meu orice imi zice nu ma mai doare in suflet.Sunt tare.Si pt ca am prins incredere in pretenu meu, peste cateva luni o sa ne mutam impreuna..Si o sa scap definitv de certurile din casa cu tata si cu sora...Presimt ca o sa imi fie bine alaturi cu M.

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

De la: lizzy74, la data 2009-05-13 08:50:40

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

Draga Dea...poate intradevar vor sa te ocroteasca...mai ales parintii...dar ei sunt o alta generatie cu alte idei.cauta un loc de munca...poate vei reusi sa pleci...sa stai singura..sa gandesti..sa meditezi la viata ta...vei reusi crede-ma, nu pierde increderea in tine si nici in Cel de Sus..sa nu uiti un lucru..sa pleci zambint...fara suparare..poate vor intelege..poate nu..e treaba lor..i-ati viata in maini, VEI REUSI.
Succes

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:07:41

De la: lizzy74, la data 2009-05-13 08:50:40

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

Draga Dea...poate intradevar vor sa te ocroteasca...mai ales parintii...dar ei sunt o alta generatie cu alte idei.cauta un loc de munca...poate vei reusi sa pleci...sa stai singura..sa gandesti..sa meditezi la viata ta...vei reusi crede-ma, nu pierde increderea in tine si nici in Cel de Sus..sa nu uiti un lucru..sa pleci zambint...fara suparare..poate vor intelege..poate nu..e treaba lor..i-ati viata in maini, VEI REUSI.
Succes

m'am gandit ca printr-un loc de munca..le pot dovedi cine sunt cu adevarat..acum..lucrez cu mama..dar toata treaba a fost gandita tot de parinti...gandindu-se ca singura eu nu ma pot descurca..si vreau sa le demonstrez ca nu e asa cum cred ei..si le voi demonstra..pt k am incredere..in 1 rand in mine..in Dumnezeu..si in prietenul meu..care de bine..de rau...e acolo sa ma sprijine...nusj daca conteaza perioada de relatie..dar conteaza k il am langa mine.
mersi mult pt sfaturi....chiar ma ajuta mult cuv.voastre..si mai ales..poate k multi treceti prin asta...si stiti ce sa spuneti...

De la: dehha1, la data 2009-05-13 08:49:18

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

deea
.....desi am cei mai minunati parinti si cel ma scump frate din Lume....inteleg perfect starea prin care treci tu acum....
viata asta ne incearca din greu.....iar noi ce putem face?
sa ne conformam sau "o luam razna".....nu e placut, stiu, dar trebuie sa facem tot posibilul sa convietuim cu oamenii din jurul nostru, asa cum sunt ei, rai - buni....
ceea ce iti pot spune sigur, este ca sprijin "mai mare" (intr-un viitor!) trebuie sa astepti tot de la ai tai,
spui ca nu ai o relatie care dureaza de mult, deci inca nu cunosti bine omul care-ti este alaturi, cu toate ca tu zica ca relatia voastra decurge ca si cum ati fi de o viata impreuna....ei bine, nu poti cunoaste un om nici dupa o viata, dar dupa cateva luni?...i-a aminte la asta!
nu vreau sa te conving de nimic, ci doar incerc sa te sprijin, cunoscand situatia ta(din putinul cat l-ai scris...) si fiind obiectiva....

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:15:40

De la: dehha1, la data 2009-05-13 08:49:18

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

deea
.....desi am cei mai minunati parinti si cel ma scump frate din Lume....inteleg perfect starea prin care treci tu acum....
viata asta ne incearca din greu.....iar noi ce putem face?
sa ne conformam sau "o luam razna".....nu e placut, stiu, dar trebuie sa facem tot posibilul sa convietuim cu oamenii din jurul nostru, asa cum sunt ei, rai - buni....
ceea ce iti pot spune sigur, este ca sprijin "mai mare" (intr-un viitor!) trebuie sa astepti tot de la ai tai,
spui ca nu ai o relatie care dureaza de mult, deci inca nu cunosti bine omul care-ti este alaturi, cu toate ca tu zica ca relatia voastra decurge ca si cum ati fi de o viata impreuna....ei bine, nu poti cunoaste un om nici dupa o viata, dar dupa cateva luni?...i-a aminte la asta!
nu vreau sa te conving de nimic, ci doar incerc sa te sprijin, cunoscand situatia ta(din putinul cat l-ai scris...) si fiind obiectiva....

...

da dehha...dar...eu acum..nu ma simt in familie...am sentimentu asta..de...nusj ce caut eu aici...ma cam simt in plus...incerc sa ma inteleg cu ei ..si incerc..chiar dak as pleca..sa raman in relatii bune cu ei..dar dupa cum ii cunosc eu pe ei..nu o sa prea reusesc...
aceleasi discutii in fiecare zi..o sa ajung sa inebunesc...nusj..poate k rel mea cu pr meu..nu este de lunga durata..sau poate ca da..dar cel mai mult conteaza pt mn..k acum e langa mine..si asta imi ofera siguranta si ma face sa cred in el...ca altu nu cred k imi suporta toanele..si pleca de mult...si..nusj..chiar daca as lua niste decizii gresite...cred ca ar trebui sa ma lase sa imi dau eu seama ca am luat o hotarare gresita..pt k ..asa capeti experientza...nu cred ca cei care sunt tinuti in puf..pot intelege viata..tre sa mai si cazi..sa te mai si ridici...prefer sa ma lase sa cad....si sa fie langa mine...knd tre sa ma ridic..decat sa imi tot zica k nu fac bine..
thnx:*:*

De la: dehha1, la data 2009-05-13 09:15:33

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:07:41

De la: lizzy74, la data 2009-05-13 08:50:40

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

Draga Dea...poate intradevar vor sa te ocroteasca...mai ales parintii...dar ei sunt o alta generatie cu alte idei.cauta un loc de munca...poate vei reusi sa pleci...sa stai singura..sa gandesti..sa meditezi la viata ta...vei reusi crede-ma, nu pierde increderea in tine si nici in Cel de Sus..sa nu uiti un lucru..sa pleci zambint...fara suparare..poate vor intelege..poate nu..e treaba lor..i-ati viata in maini, VEI REUSI.
Succes

m'am gandit ca printr-un loc de munca..le pot dovedi cine sunt cu adevarat..acum..lucrez cu mama..dar toata treaba a fost gandita tot de parinti...gandindu-se ca singura eu nu ma pot descurca..si vreau sa le demonstrez ca nu e asa cum cred ei..si le voi demonstra..pt k am incredere..in 1 rand in mine..in Dumnezeu..si in prietenul meu..care de bine..de rau...e acolo sa ma sprijine...nusj daca conteaza perioada de relatie..dar conteaza k il am langa mine.
mersi mult pt sfaturi....chiar ma ajuta mult cuv.voastre..si mai ales..poate k multi treceti prin asta...si stiti ce sa spuneti...

sti ce ma bucura?...ca esti o fire puternica, care stie ce vrea si careia nu ii este frica sa lupte!
felicitari pentru asta! optimista si hotarata cum esti sunt convinsa ca vei reusi, vei ajunge acolo unde vrei tu, cu sau fara ajutorul cuiva.....

De la: dehha1, la data 2009-05-13 09:24:45

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:15:40

De la: dehha1, la data 2009-05-13 08:49:18

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

deea
.....desi am cei mai minunati parinti si cel ma scump frate din Lume....inteleg perfect starea prin care treci tu acum....
viata asta ne incearca din greu.....iar noi ce putem face?
sa ne conformam sau "o luam razna".....nu e placut, stiu, dar trebuie sa facem tot posibilul sa convietuim cu oamenii din jurul nostru, asa cum sunt ei, rai - buni....
ceea ce iti pot spune sigur, este ca sprijin "mai mare" (intr-un viitor!) trebuie sa astepti tot de la ai tai,
spui ca nu ai o relatie care dureaza de mult, deci inca nu cunosti bine omul care-ti este alaturi, cu toate ca tu zica ca relatia voastra decurge ca si cum ati fi de o viata impreuna....ei bine, nu poti cunoaste un om nici dupa o viata, dar dupa cateva luni?...i-a aminte la asta!
nu vreau sa te conving de nimic, ci doar incerc sa te sprijin, cunoscand situatia ta(din putinul cat l-ai scris...) si fiind obiectiva....

...

da dehha...dar...eu acum..nu ma simt in familie...am sentimentu asta..de...nusj ce caut eu aici...ma cam simt in plus...incerc sa ma inteleg cu ei ..si incerc..chiar dak as pleca..sa raman in relatii bune cu ei..dar dupa cum ii cunosc eu pe ei..nu o sa prea reusesc...
aceleasi discutii in fiecare zi..o sa ajung sa inebunesc...nusj..poate k rel mea cu pr meu..nu este de lunga durata..sau poate ca da..dar cel mai mult conteaza pt mn..k acum e langa mine..si asta imi ofera siguranta si ma face sa cred in el...ca altu nu cred k imi suporta toanele..si pleca de mult...si..nusj..chiar daca as lua niste decizii gresite...cred ca ar trebui sa ma lase sa imi dau eu seama ca am luat o hotarare gresita..pt k ..asa capeti experientza...nu cred ca cei care sunt tinuti in puf..pot intelege viata..tre sa mai si cazi..sa te mai si ridici...prefer sa ma lase sa cad....si sa fie langa mine...knd tre sa ma ridic..decat sa imi tot zica k nu fac bine..
thnx:*:*

ma repet...te inteleg perfect! crede-ma
ai perfecat dreptate, ar trebui sa-ti fie alaturi, sa te sprijine si sa te sustina, din pacate nu e asa, ti-am mai zis....depinde si de cum au fost crescuti si ei la randul lor, daca educatia lor a fost limitata....asta o limiteaza si pe a ta....si e pacat
pt ca esti o fata inteligenta si puternica
insa mi-ar placea (dar nu conteaza ceea ce mi-ar placea mie!) sa nu iti pui baze prea mari in nimeni, sa nu astepti prea mult ajutor, sa nu incerci sa cazi doar pentru a invata ceva....invata de la altii, asta e cea mai buna lectie de viata...de ce sa simti taieturile in pielea ta, cand poti privii cicatricile altora?....
e prematur sa-ti pui sperante in alti oameni, cere de la tine in primul rand...in tine trebuie sa ai incredere!!!!! ceilalti te pot ranii (mai mult decat te-au ranit pana acum)!

De la: ralu_zar, la data 2009-05-13 09:46:42 ce-i aci,nu pot sa ma concentrez la ora asta

De la: anca0704, la data 2009-05-13 09:52:09sincer, deea, nu sunt eu cea in masura sa iti dausfaturi....am trecut prin niste situatii mai deosebite cu parintii mei si am avut si eu unele momente cand imi doream pur si simplu sa fiu undeva p o insula pustie...
in unele situatii (nu cred ca are sens sa exemplific, ideea fiind rezultatul) ai mei au reactionat neasteptat de bine, iar in altele a fost tocmai invers....
insa, indiferent de decizia pe care o iei (si sper sa o iei pe CEA MAI BUNA si CEA MAI POTRIVITA PT TINE, NU PT ALTII!!), iti urez succes si sa fii tare!!!
bafta!

De la: ralu_zar, la data 2009-05-13 09:46:42 ce-i aci,nu pot sa ma concentrez la ora asta

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:45:24

De la: dehha1, la data 2009-05-13 09:24:45

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:15:40

De la: dehha1, la data 2009-05-13 08:49:18

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

deea
.....desi am cei mai minunati parinti si cel ma scump frate din Lume....inteleg perfect starea prin care treci tu acum....
viata asta ne incearca din greu.....iar noi ce putem face?
sa ne conformam sau "o luam razna".....nu e placut, stiu, dar trebuie sa facem tot posibilul sa convietuim cu oamenii din jurul nostru, asa cum sunt ei, rai - buni....
ceea ce iti pot spune sigur, este ca sprijin "mai mare" (intr-un viitor!) trebuie sa astepti tot de la ai tai,
spui ca nu ai o relatie care dureaza de mult, deci inca nu cunosti bine omul care-ti este alaturi, cu toate ca tu zica ca relatia voastra decurge ca si cum ati fi de o viata impreuna....ei bine, nu poti cunoaste un om nici dupa o viata, dar dupa cateva luni?...i-a aminte la asta!
nu vreau sa te conving de nimic, ci doar incerc sa te sprijin, cunoscand situatia ta(din putinul cat l-ai scris...) si fiind obiectiva....

...

da dehha...dar...eu acum..nu ma simt in familie...am sentimentu asta..de...nusj ce caut eu aici...ma cam simt in plus...incerc sa ma inteleg cu ei ..si incerc..chiar dak as pleca..sa raman in relatii bune cu ei..dar dupa cum ii cunosc eu pe ei..nu o sa prea reusesc...
aceleasi discutii in fiecare zi..o sa ajung sa inebunesc...nusj..poate k rel mea cu pr meu..nu este de lunga durata..sau poate ca da..dar cel mai mult conteaza pt mn..k acum e langa mine..si asta imi ofera siguranta si ma face sa cred in el...ca altu nu cred k imi suporta toanele..si pleca de mult...si..nusj..chiar daca as lua niste decizii gresite...cred ca ar trebui sa ma lase sa imi dau eu seama ca am luat o hotarare gresita..pt k ..asa capeti experientza...nu cred ca cei care sunt tinuti in puf..pot intelege viata..tre sa mai si cazi..sa te mai si ridici...prefer sa ma lase sa cad....si sa fie langa mine...knd tre sa ma ridic..decat sa imi tot zica k nu fac bine..
thnx:*:*

ma repet...te inteleg perfect! crede-ma
ai perfecat dreptate, ar trebui sa-ti fie alaturi, sa te sprijine si sa te sustina, din pacate nu e asa, ti-am mai zis....depinde si de cum au fost crescuti si ei la randul lor, daca educatia lor a fost limitata....asta o limiteaza si pe a ta....si e pacat
pt ca esti o fata inteligenta si puternica
insa mi-ar placea (dar nu conteaza ceea ce mi-ar placea mie!) sa nu iti pui baze prea mari in nimeni, sa nu astepti prea mult ajutor, sa nu incerci sa cazi doar pentru a invata ceva....invata de la altii, asta e cea mai buna lectie de viata...de ce sa simti taieturile in pielea ta, cand poti privii cicatricile altora?....
e prematur sa-ti pui sperante in alti oameni, cere de la tine in primul rand...in tine trebuie sa ai incredere!!!!! ceilalti te pot ranii (mai mult decat te-au ranit pana acum)!

nu astept ajutorul nimanui...dar e fff important sa stii ca langa tine..e cineva...ei au avut o viata grea(parintii mei)..si mereu imi scot ochii cu chestia asta..desi..ca parinte..nu vrei ca...familia ta sa'ti cunoasca trecutul..si nici sa-l simta...vrei sa le oferi tot ce e bun..si sa fie fericiti...si in nici un caz..nu te plangi in fata lor..k "eu n'am avut ce aveti voi..."nusj..as vrea ..macar sa incerc..un timp..sa locuiesc singura..si sa am grija de mine..sg..dar..toate la timpul lor

De la: dehha1, la data 2009-05-13 09:59:22

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:45:24

De la: dehha1, la data 2009-05-13 09:24:45

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 09:15:40

De la: dehha1, la data 2009-05-13 08:49:18

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 08:38:47

De la: dehha1, la data 2009-05-12 10:44:57deea draga.....
nu stiu daca te pot ajuta, dar cateva cuvinte am sa-ti scriu
nu as vra sa-ti spun ca toti (mai repede sau mai tarziu) trecem prin etapa asta, ne simtim abandonati, neajutorati, neintelesi...si asta tocmai de la cine asteptam mai putin, familiile noastre!
dar din pacate/fericire, asa este.....iar dupa mine, se intampla asta pt ca "ei" (familia noastra), au anumite experiente, au facut greselile lor si nu ar vrea sa patim la fel, deci asta se intampla din dorinta de a ne ocroti....si de cele mai multe ori e bine sa-i ascultam
la fel de bine, comportamentul lor poate fi urmare a cresterii ce au primit-o la randul lor si nu-si dau seama ca asta ne poate face mult rau, se comporta asa pentru ca pur si simplu "atata stiu"
acum ramane la justa ta apreciere sa sti din care categorie faci parte
iar in cele din urma pot sa-ti mai zic ca plecarea de acasa nu ajuta prea mult, pastreaza-ti aproapele langa tine (asa cum este), invata sa convietuiesti cu ei, incearca sa-i intelegi tu pe ei.....
sper sa-ti fi fost de folos....

mmm...da...am incercat tot timpul sa ii inteleg,dar consider ca am si eu nevoie de intelegere..la randul meu...dar..faptul ca ma demoralizeaza..ma intriga ff tare...orice as vrea sa fac...chiar daca ...stiu si eu in sinea mea..ca nu e asa usor sa fac ce mi'am propus...ei imi taie elanu si mai rau..si...cam ma fac sa renuntz la ideile mele..ceea ce nu e bine..imi cam controleaza viata..si nusj daca asta e un mod de ma ocrotii.nusj ce sa fac..dar ..inca ma gandesc.sper ca Dumnezeu sa ma lumineze

mersi pt sfat..o sa incerc sa tin cont si de sfaturile tale

deea
.....desi am cei mai minunati parinti si cel ma scump frate din Lume....inteleg perfect starea prin care treci tu acum....
viata asta ne incearca din greu.....iar noi ce putem face?
sa ne conformam sau "o luam razna".....nu e placut, stiu, dar trebuie sa facem tot posibilul sa convietuim cu oamenii din jurul nostru, asa cum sunt ei, rai - buni....
ceea ce iti pot spune sigur, este ca sprijin "mai mare" (intr-un viitor!) trebuie sa astepti tot de la ai tai,
spui ca nu ai o relatie care dureaza de mult, deci inca nu cunosti bine omul care-ti este alaturi, cu toate ca tu zica ca relatia voastra decurge ca si cum ati fi de o viata impreuna....ei bine, nu poti cunoaste un om nici dupa o viata, dar dupa cateva luni?...i-a aminte la asta!
nu vreau sa te conving de nimic, ci doar incerc sa te sprijin, cunoscand situatia ta(din putinul cat l-ai scris...) si fiind obiectiva....

...

da dehha...dar...eu acum..nu ma simt in familie...am sentimentu asta..de...nusj ce caut eu aici...ma cam simt in plus...incerc sa ma inteleg cu ei ..si incerc..chiar dak as pleca..sa raman in relatii bune cu ei..dar dupa cum ii cunosc eu pe ei..nu o sa prea reusesc...
aceleasi discutii in fiecare zi..o sa ajung sa inebunesc...nusj..poate k rel mea cu pr meu..nu este de lunga durata..sau poate ca da..dar cel mai mult conteaza pt mn..k acum e langa mine..si asta imi ofera siguranta si ma face sa cred in el...ca altu nu cred k imi suporta toanele..si pleca de mult...si..nusj..chiar daca as lua niste decizii gresite...cred ca ar trebui sa ma lase sa imi dau eu seama ca am luat o hotarare gresita..pt k ..asa capeti experientza...nu cred ca cei care sunt tinuti in puf..pot intelege viata..tre sa mai si cazi..sa te mai si ridici...prefer sa ma lase sa cad....si sa fie langa mine...knd tre sa ma ridic..decat sa imi tot zica k nu fac bine..
thnx:*:*

ma repet...te inteleg perfect! crede-ma
ai perfecat dreptate, ar trebui sa-ti fie alaturi, sa te sprijine si sa te sustina, din pacate nu e asa, ti-am mai zis....depinde si de cum au fost crescuti si ei la randul lor, daca educatia lor a fost limitata....asta o limiteaza si pe a ta....si e pacat
pt ca esti o fata inteligenta si puternica
insa mi-ar placea (dar nu conteaza ceea ce mi-ar placea mie!) sa nu iti pui baze prea mari in nimeni, sa nu astepti prea mult ajutor, sa nu incerci sa cazi doar pentru a invata ceva....invata de la altii, asta e cea mai buna lectie de viata...de ce sa simti taieturile in pielea ta, cand poti privii cicatricile altora?....
e prematur sa-ti pui sperante in alti oameni, cere de la tine in primul rand...in tine trebuie sa ai incredere!!!!! ceilalti te pot ranii (mai mult decat te-au ranit pana acum)!

nu astept ajutorul nimanui...dar e fff important sa stii ca langa tine..e cineva...ei au avut o viata grea(parintii mei)..si mereu imi scot ochii cu chestia asta..desi..ca parinte..nu vrei ca...familia ta sa'ti cunoasca trecutul..si nici sa-l simta...vrei sa le oferi tot ce e bun..si sa fie fericiti...si in nici un caz..nu te plangi in fata lor..k "eu n'am avut ce aveti voi..."nusj..as vrea ..macar sa incerc..un timp..sa locuiesc singura..si sa am grija de mine..sg..dar..toate la timpul lor

sti cum e?....gandeste-te ca tu la varsta ta....te-ai saturat....
cand treci prin ceva foarte greu si asta poate o viata intreaga, cand traiesti cu neajunsuri, ajungi sa te saturi, sa nu mai ai chef de viata sa nu-ti mai dai seama ca iti ranesti aproapele, sau chiar sa nu-ti mai pese.....ma gandesc ca in starea asta au ajuns si ai tai.....si chiar tu zici, le-a fost greu, eu cred ca le-a fost foarte greu...si nu au vrut ei asta.....tocmai de aceea zic incearca sa-i intelegi.....nu crede ca nu te iubesc, ca nu-ti vor binele....eu cred ca vor doar sa te faca sa simti apreciezi just valorile vietii.....poate ca nu au gasit metoda cea mai corecta, cea mai potrivita pt tine, poate nu realizeaza asta, poate ca da, dar poate asa cred ca e mai bine....

................aveam 18 ani cand am plecat de acasa, nu pt ca eram nemultumita, sau pt ca nu aveam tot ce-mi doream, sau pt ca nu ma intelegeam cu ai mei....ci pt ca asa am simtit.....ca vreau independenta....iar acum dupa 8 ani, stiu ca nu am gresit, stiu ca am facut ceea ce era mai bine si mai corect pt mine....m-am realizat pe propriiile-mi puteri....am gresit si eu si asta intradevar m-a intarit, dar cele mai multe lucruri le-am invatat, exact cum ti-am zis si tie, uitatadu-ma la altii, am invatat din greselile lor, am facut diferenta dintre rau si bine....iar acum CRED ca sunt o femeie hotarata, implinita, fericita, impacata cu mine si cu familia mea (care trebuie sa recunosc ca m-a sustinut si mi-a fost aproape)
......deci.....in concluze se poate, fa ceea ce simti!!! dar fa pt ca asa vrei TU, pt ca asa simti TU, pt ca ti-ar fi mai bine TIE!!!

De la: ralu_zar, la data 2009-05-13 10:01:37mai bine va tzuc un pic ..ca altceva nu pot la ora asta mai vreti?????????

De la: dehha1, la data 2009-05-13 10:04:31

De la: ralu_zar, la data 2009-05-13 10:01:37mai bine va tzuc un pic ..ca altceva nu pot la ora asta mai vreti?????????

daaaaaaaaaa
asta ne da putere si ne aduce zambetul pe buze.....ce putin mie!

De la: ralu_zar, la data 2009-05-13 10:01:37mai bine va tzuc un pic ..ca altceva nu pot la ora asta mai vreti?????????

De la: m_deea14, la data 2009-05-12 09:45:24Nu stiu ce sa mai fac..ce sa mai zic ..ce sa mai cred.
Am o familie pentru care parerea mea nu conteaza,ce gandesc eu..nu e niciodata corect,ce spun eu..nu sunt bagata in seama pt k au impresia ca eu nu stiu ce vreau..Sunt mai matura decat toti la un loc,dar ei nu vor sa vada asta.De fiecare data cand vreau sa fac ceva,fac tot posibilul sa te faca sa te descurajezi,desi cica iti vor binele...eu de teama,nu pot sa spun nimic,pt ca mi-au dat impresia ca nu stiu.
Ei nu vad defectele lor ..acum...o sustin pe a lor..cum ca..eu sunt vinovata pt ce mi se intampla...+k au inceput sa se bage in relatia mea cu pr meu..prieten care..este singurul care stie sa ma asculte..si sa ma sfatuiasca.cand imi e greu..el imi e alaturi..nu ei.
Nu stiu ce sa fac..credeti ca singura solutie este sa plec..si sa incerc sa imi fac viata..asa cum cred eu ca este bine.??
Nu cred ca poate fi mai rau decat acum.
ma ajutati?...va rog!

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 10:05:09da..asta vreu sa fac si eu ..sa fiu libera...dar ei ma considera un copil...pt toti eu n;am minte de matur..si chestia asta..ca..a ce stii tu..tu nu stii nimic..ma demoralizeaza...dar..m'am obishnuit..si lucrurile astea..ma intaresc mai mult.
am sa fac de acum in colo..totul..numai pt mine...si...invatz din greselile celorlalti....am invatat deja..dar..niki o viata intreaga nu ajunge pt a invata...mereu apar lucruri noi.
MERSI MULT DE TOT!!!si Felicitari pt puterea de a pleca..si de a devenii independenta!

De la: ralu_zar, la data 2009-05-13 10:06:51

De la: m_deea14, la data 2009-05-12 09:45:24Nu stiu ce sa mai fac..ce sa mai zic ..ce sa mai cred.
Am o familie pentru care parerea mea nu conteaza,ce gandesc eu..nu e niciodata corect,ce spun eu..nu sunt bagata in seama pt k au impresia ca eu nu stiu ce vreau..Sunt mai matura decat toti la un loc,dar ei nu vor sa vada asta.De fiecare data cand vreau sa fac ceva,fac tot posibilul sa te faca sa te descurajezi,desi cica iti vor binele...eu de teama,nu pot sa spun nimic,pt ca mi-au dat impresia ca nu stiu.
Ei nu vad defectele lor ..acum...o sustin pe a lor..cum ca..eu sunt vinovata pt ce mi se intampla...+k au inceput sa se bage in relatia mea cu pr meu..prieten care..este singurul care stie sa ma asculte..si sa ma sfatuiasca.cand imi e greu..el imi e alaturi..nu ei.
Nu stiu ce sa fac..credeti ca singura solutie este sa plec..si sa incerc sa imi fac viata..asa cum cred eu ca este bine.??
Nu cred ca poate fi mai rau decat acum.
ma ajutati?...va rog!

gata gata dupa cafeluta m-am trezit ,deci eu zic sa nu-i bagi in seama pt ca solutia nu e sa pleci de acasa iti va fi si mai greu

De la: dehha1, la data 2009-05-13 10:09:22

De la: m_deea14, la data 2009-05-13 10:05:09da..asta vreu sa fac si eu ..sa fiu libera...dar ei ma considera un copil...pt toti eu n;am minte de matur..si chestia asta..ca..a ce stii tu..tu nu stii nimic..ma demoralizeaza...dar..m'am obishnuit..si lucrurile astea..ma intaresc mai mult.
am sa fac de acum in colo..totul..numai pt mine...si...invatz din greselile celorlalti....am invatat deja..dar..niki o viata intreaga nu ajunge pt a invata...mereu apar lucruri noi.
MERSI MULT DE TOT!!!si Felicitari pt puterea de a pleca..si de a devenii independenta!

multumesc deea
acum chiar pot sa-ti dau un sfat.....daca-mi permiti......
pt a deveni intradevar matura, nu te mai impiedeca de gandurile astea....."ei ma considera un copil...pt toti eu n;am minte de matur..si chestia asta..ca..a ce stii tu..tu nu stii nimic.."....treci la nivelul urmator, desprinde-te de ele.....demonstreaza, arata ce poti, arata ca poti!!!!! pentru ca eu stiu ca poti!
vezi....deja ai mai castigat increderea cuiva!