Setari Cookie-uri

Vis de adolescenta...

Povestea mea incepe in momentele cele mai frumoase ale vietii,si anume,adolescenta.Eram o fata draguta,cuminte,inteligenta si putin naiva.Eram la liceu cand dragostea a intrat in viata mea,desi sincera sa fiu pe atunci nu imi statea capul la relatii si baieti desi majoritatea prietenelor mele aveau cate un iubit sau le-ar fi placut ideea de a avea unul.Se intampla in clasa a 11-a,cand in liceu ne-a venit un profesor nou.Se tot susotea ca ar fi un tip tanar(22 ani),prietenos,amabil cu toata lumea,dar mai ales rapitor de frumos.Hmmm,mi-am zis....cine stie ce mai infloresc si fetele astea.Ulterior am auzit ca printre clasele la care preda se numara si clasa mea.Cand a venit vremea sa intram la ora lui,toate fetele se aranjau,isi dadeau ghioante cu subinteles,si nu mai puteau de bucurie.Eu eram pasiva,considerand ca se da prea multa importanta unui lucru atat de marunt:un nou profesor.Cand a intrat in clasa,toate fetele parca au fost hipnotizate.Intr-adevar,era tanar,prietenos si dragut.Dar nu iesit din comun.Cu toate astea toate fetele suspinau dupa el.Mai putin eu,care ajunsese sa ma enerveze faptul ca,colegele mele asteptau cu nerabdare,in fiecare saptamana ora lui.Din aceasta cauza,am inceput sa-l evit,sa-l tratez cu raceala,ba chiar sa nu dau importanta prezentei lui.Observand acest lucru,el a incercat sa intre in vorba cu mine si sa afle motivul pentru care il evitam.Si a tot continuat,pana cand s-a produs inevitabilul...m-am indragostit nebuneste de el.Au urmat plimbari amicale prin oras cu diverse pretexte,conversatii lungi,si zambete aruncate pe furis.Era mai mult decat o prietenie...se simtea.Dar stiam amandoi ca nu se putea mai mult din cauza statutului de profesor-elev.Cu toate astea,ultimii doi ani de liceu s-au scurs foarte repede si ma ingrozea gandul ca odata terminat liceul nu il voi mai putea vedea.Precizez faptul ca nu ii marturisisem dragostea mea,dar nici eu nu stiam cu siguranta daca el simtea acelasi lucru pentru mine.Cu toate astea stiam,ca imi lua apararea ori de cate ori era nevoie,era atent cu mine,mereu grijuliu la nevoile mele,amuzat de sotiile pe care le faceam ca adolescenta,atent daca eram trista sau ingrijorata sa afle motivul care imi cauza acea stare....ce sa mai...pentru mine era barbatul perfect cu care mi-as fi petrecut toata viata.Dar in clasa a 12-a,spre finalul primului semestru,s-a intamplat un lucru la care nu ma asteptam:un baiat din liceu mi-a cerut prietenia.Am fost daramata,pe de o parte nu vroiam sa ii ranesc sentimentele acestui baiat pentru ca aflasem ca ii placea de mine de mult timp,dar pe de alta parte sufeream si eu pentru ca eram indragostita de cel mai minunat barbat.Si asa m-am decis sa ii spun despre sentimentele mele.Intr-o zi,dupa ore,l-am oprit si am discutat.A incercat sa fie echilibrat,sa imi spuna ca si lui ii placea felul meu de a fi,faptul ca eram draguta,inteligenta si de asemenea mi-a spus ca stia ca eu il iubesc.Dar cu toate astea mi-a spus ca intre noi nu poate exista o relatie.Atunci,furioasa pe moment,l-am intrebat ca daca erau alte circumstante...daca eu eram studenta sau profesoara,s-ar fi putut o relatie.Raspunsul lui a fost afirmativ.Bineinteles,dupa aceste evenimente,furioasa la culme si ranita in orgoliul propriu,am decis sa ii acord prietenia mea,colegului de liceu,crezand ca el ma refuzase de tot.Ce a urmat?Urmatoarea ora,m-a privit toata ora numai pe mine,colegele deja incepeau sa banuiasca ceva,profesorii la fel.El a aflat ca eu ii acordasem prietenia colegului meu de liceu si de aici au inceput tachinarile,impunsaturile verbale,si reprosul ca de ce i-am acordat prietenia colegului.Il macina faptul ca eram acum cu acel baiat.Eram tare suparata,furioasa chiar.Dar mi-am zis ca n-am ce face,ca viata trebuie sa continue.Am terminat liceul cu brio,relatia mea cu colegul de liceu a continuat,iar pe el nu l-am mai vazut.Azi,dupa 7 ani de zile,inca pot sa spun ca mi-a ramas in suflet un sentiment ciudat,un amalgam de sentimente de frustrare ca totusi nu am putut avea o relatie cu el,nu am avut sansa sa ii arat cat il iubeam si nostalgia acelor momente din adolescenta.Eu am continuat relatia cu acel coleg din liceu,cu care am si ramas impreuna,dovedindu-se a fi un baiat extraordinar,cu care in momentul de fata am si un copil.Cu el,nu m-am mai intalnit decat o singura data,dupa ce nascusem,era seara si el a venit la mine si m-a salutat si am vorbit putin.A ramas putin socat de faptul ca inca mai eram cu acelasi baiat,dar mai tare l-a zdruncinat vestea ca aveam un copil.Si de atunci nu l-am mai revazut.Mi-ar fi placut sa mai stiu de el,sa mai stiu ce s-a intamplat cu viata lui,dar stiu ca mai mult poate m-as fi chinuit.Dar cu toate astea nu pot minti si nici ascunde ca mi-e dor cateodata de el.A fost o dragoste imposibila,un vis de adolescenta,niste clipe pe care niciodata nu le voi uita.Si desi acum am o viata frumoasa,un copil sanatos si nu am de ce ma plange,si sincer n-as schimba absolut nimic din ce am, cu toate astea cateodata mi-e dor de el...


P.S: nu am vrut sa plictisesc pe nimeni cu povestioara mea,poate unora li se va parea amuzanta,altora plictisitoare,dar orice ati avea de comentat la adresa acestei povestioare va rog frumos sa o faceti intr-un mod respectuos.Va multumesc si va doresc o zi cat mai frumoasa.

Postat pe 22 Mai 2009 13:06
Povestea imi apartine,dar se pare ca am avut o problema cu calc.si nu s-a inregistrat logarea mea pe site-ul Kudika.Va doresc o zi cat mai placuta.
iasomnie1982
Postat pe 22 Mai 2009 13:12
m-a impresionat foarte mult povestea ta, chiar am citit-o cu placere.
eu cred ca este normal sa te gandesti cum ar fi fost daca ai fi incercat sa ai o relatie cu profesorul tau

Sper sa treci peste asta si sa incerci sa te bucuri ca datorita refuzului lui acuma ai un sot si un baietel extraordinar.

kkt
Postat pe 19 August 2009 15:41
M-a impresionat povestea ta...de obicei nu citesc tot..dar de data asta...am citit mi-a placut..poate ..daca insistai mai mult..sa pastrezi legatura cu el...cine stie...poate erai impreuna cu el acuma si um spui cume ra el..ca era gelos si..ai spus ca in alte circumstante..era afirmativ ca se putea sa fiti impreuna..mi-a placut povestea ta nu trebuia sa ti cont ca e prof sau...orice ar fi fost orcum terminai liceeul...mai ales ca nu era atat de impoosibila relatia nu era insurat copii nimic...sa-ti traiasca baiatul si..succes in tot ceea ce faci
danaeu
Postat pe 20 Septembrie 2009 10:50
Crede-ma k nu a fost deloc plictisitoare..si eu traiesc cv de genu..tot cu un prof...eu deja nu ii mai snt eleva am terminat..il astept a vina inapoi in oras(a plekt sa faca nijte cursuri) sa vad dak pot rezolva ceva
kudika174799
Postat pe 28 Aprilie 2010 20:14

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Noua Lege a pensiilor :celor care mai apuca! 1 De la: MIMI1958 10 Februarie 2010 23:15
Dilema veche 28 De la: Sweetie88 18 Februarie 2009 22:40
Nu inteleg... 13 De la: kudika462663 21 Iulie 2013 15:58
intrebare intrebatoare 140 De la: Diavolyta_ 31 Mai 2009 21:20
Situatie complicata:( 6 De la: alexandra-floriintimisoara-eu 26 Ianuarie 2016 15:45