Setari Cookie-uri

Oare cum sa procedez?

Sunt cu cineva de 2 luni de zile. Probabil pentru unii pare putin timpul..mie mi se pare o eternitate, ca si cum mereu a fost acolo. Ne-am cunoscut pe net ( observ ca in ultimul timp este la moda) si la inceput am discutat in jurul jocului ..apoi am iesit putin spre discutiile despre oamnei, viata, noi ca persoane in societate...si in mai putin de o saptamana ajunsesem sa ne facem confesiuni ca si cum mereu am fost unul langa altul. Nu s-a pus problema sa ne vedem, dar in gluma ne vorbeam cu iubitul si iubita, aveam si un copil, tot in gluma....pana intr-o zi cand observand ca chiar simt ceva pentru el i-am marturisit...Dimineata alergam spre birou si cand descideam PC ma uitam sa vad daca este, el la fel...mi-a marturisit ca s-a indragostit...eu la fel...dar totusi ne era teama sa ne intalnim. Eu nu sunt implicata in nici o relatie , el da. Inevitabil , s-a produs si prima intalnire...intalnire cu emotii de adolescenti...tremur de picioare...plimbare in parc...nici macar nu ne-am luat de mana...doar ne-am imbratisat cand ne-am vazut. Ulterior, discutand de seara aia ne-am dat seama amandoi ca atunci am realizat ca de fapt e iubire. Am vorbit...am stat de vorba pana pe la 3 dupa care m-a lasat acasa si a plecat. Au urmat conversatii, iesiri adolscentine, prima noapte de dragoste.....ne spuneam cuvinte frumoase, gandurile de viitor le aveam la fel, parerea despre viata..dar el este implicat intr-o relatie...si daca ar fi doar o relatie..nu ar fi atat de greu dar ..acum 2 ani, dupa o pauza..s-a hotarat pana la urma sa ramana cu ea..si anul trecut, convins ca nu va mai cuoaste iubirea adevarata si ca nu exista..a facut un credit , girand cu apartam,entul parintilor lui, au inceput o casa pe terenul parintilor ei, in curtea lor......Acum ..suntem impreuna, ne gandim la viitor....suntem constienti ca impreuna vom fi fericiti, ca suntem perfect soul..dar este atat de greu...el este omul care ii place sa respecte cuvantul dat...se gandeste cum sa faca sa nu o lase cu un credit de 100 000 E pe cap, ....e vorba si de un inel....acum nu mai vrea nimic din toate astea...dar nu stie cum sa procedeze...eu nu vreau sa ii impun, deoarece este foasrte greu.....il iubesc si este prima data cand chiar ma gandesc la viitor alaturi de cineva...el este fericit...cat poate...avand in vedere ca oarecum situatia ....
Chiar daca il iubesc atat de mult uneori as vrea sa spun stop...sa renunt la fericirea mea.....dar totusi il iubesc atat de mult....stam uneori imbratisati si ne gandim cum sa facem....
Nu stiu ce sa mai fac...cum sa mai procedez...sunt atat de fericita ca l-am intalnit dar in acelasi timp si trista....ca e situatia care e.....
As vrea sa stiu ceva pareri....ce credeti ca ar trebui sa fac/facem?
incertsoul
Postat pe 22 Iulie 2009 11:03
eu zic ca din moment ce va iubiti ca ar trebui sa ramaneti impreuna
_dulcik_
Postat pe 22 Iulie 2009 11:08
Ma uitam sa vad cati ani ai si am vzt ca avem aceeasi varsta.
E minunat ca te-ai indragostit,dar tin sa-ti spun ca nu te-ai indragostit de un barbat liber,dupa cum singura ai spus.El e implicat intr-o relatie,a oferit un inel ,isi construieste o casa,are un credit-deci la el e totul foarte complicat.Tu esti sigura ca te iubeste,sau poate esti doar o escapada frumoasa asa,ca sa se relaxeze si el dupa stresul cotidian?Mie una mi-ar fi foarte teama sa ma incurc cu cineva implicat deja intr-o relatie,pt ca nu e corect.Te-ai gandit si la un viitor in care voi doi sa zicem va decideti sa va casatoriti,incepeti sa va faceti o casa si nu ti-ar trece prin cap ca istoria se poate repeta,adica poate el navigheaza prin virtual si intalneste o noua "dragoste",in timp ce tu te ocupi de problemele reale si visezi ca si iubita lui actuala ,la un viitor frumos?
luyyzz
Postat pe 22 Iulie 2009 12:20
luyyzz....da, sunt sigura de dragostea lui.....si culmea, sfatul asta il dadeam si eu celor din jur la o astfel de problema...am stat foarte mult si am gandit aceasta problema, am vrut sa fiu sigura de dragostea lui...sunt sigura ca nu imi va face asa. Nici unul din noi nu a trait asemenea sentimente pana acum, niciodata telepatia nu a existat cum exista intre noi....Il simt cat se consuma, il simt cat il doare...uneori imi vine sa fug, sa ma ascund....
Am stat si m-am gandit foarte mult....am avut 2 saptamanai in care ne vedeam, mergeam prin parc...a fost un inceput adolescentin...la inceput am plans, i-am spus ca nu pot sa fac asta..ca nu e drept sa sufere cineva din cauza noastra...dar apoi..apoi efectiv mi-am dat seama ca nu pot fara el...mi-a explicat pe larg cum stau lucrurile intre ei...am aflat asta si de la prietenii lui.......suntem constienti ca nu e bine dar ne si iubim...cum spune el: altii ar da toata viata pentru 5 minute de iubire profunda cum avem noi..nu stiu.....sunt intr-o dilema foarte mare....i-am spus la un moment dat ca as vrea sa renunt...sa pun stop pentru ca nu pot sa fac asta, pentru ca nu e drept ca pentru fericirea mea sa sufere altii...mi-a spus ca asta l-ar distruge.....m-am gandit sa plec....sa nu mai stie de mine...dar asta m-ar distruge si pe mine...offf..atat sunt de confuza...si atat de mult il iubesc........
incertsoul
Postat pe 22 Iulie 2009 16:35
Nu te condamna nimeni Doamne fereste,se poate intampla oricui-inimii nu-i poti dicta,dragostea e cel mai frumos sentiment,simti ca poti face orice,ca poti depasi orice obstacol-dar....pt ca exista un "dar"-ce e de facut?Prietena lui ar putea intelege,daca ar discuta ?Eu l-as lasa ,daca as fi pusa intr-o situatie de genul asta.Totusi sunt atatia bani la mijloc,casa parintilor lui e pusa ipoteca,deci situataia nu e tocmai roz-adica nu iti poti cladi fericirea distrugand totul in jur.Poate o intelegere intre toti cei implicati va face lucrurile sa functioneze in favoarea voastra.Iti urez sa ai intelepciunea si sa aveti maturitatea de a va asuma tot ceea ce faceti!Poate ne mai tii la curent cu ce se intampla si ce decizie finala ati luat!
luyyzz
Postat pe 22 Iulie 2009 22:11
Imi este greu sa mai gandesc.....am discutat cu el...si i-am spus ce sentimente de vinovatie ma incearca si mi-a marturisit ca si pe el la fel dar trebuie sa gasim o solutie. Prietenii lui la inceput au fost circumspecti, acum de cand ne-au vazut impreuna si au vazut si schimbarile lui, ca a revenit la viat, ca se bucura de ceea ce il inconjoara i-au spus sa stea de vorba cu tipa cu care e si sa gaseasca o cale de mijloc. El tot aici s-a gandit, sa stea de vorba, sa dicute ca nu are rost sa stea legati pentru un proiect comun. Eventual sa preia ea creditul sau sa se gaseasca o cale amiabila, fara a se ajunge la instanta.
Sa vedem...am pornit pe mare si este cam mult nor dar noi suntem optimisti si speram sa invingem. Ne iubim si ne sprijinim...chiar daca in unele seri imi este atat de greu.....
incertsoul
Postat pe 24 Iulie 2009 10:02
In timpul asta,cum se comporta cu ea?Nu-i da nimic de banuit?Poate daca-l vede ca se framanta atata ,il intreaba ea ce se intampla.Nu poti ramane cu cineva doar pt ca ai un credit ,sau pt ca i-ai promis,dar e trist totusi ca el s-a bagat in asta fara s-o iubeasca cu adevarat si sa creada ca ea e jumatatea lui,deci pe undeva cred ca trebuie sa actionezi responsabil,pt ca uite concluzia -te pui in niste situatii imposibile din care nu mai stii cum sa evadezi!!
luyyzz
Postat pe 24 Iulie 2009 17:33
...e 12.45 si somnul nu ma prea viziteaza. S-au intamplat atat de multe in ultimele 4 zile.....mi-am pierdut cel mai bun prieten..sau cel putin asa il credeam eu, am fost lovita mai crunt decat credeam c se poate....mi-am adus aminte sus , la Muntele Rosu, ca prietenilor adevarati nu trebuie sa le spui mereu multumesc..dar uneori e bine....Mi-am adus aminte de Cela....acolo la Muntele Rosu ii simteam sufletul langa mine chiar daca a plecat dintre noi de doar 28 de zile....Atat de multe s-au intamplat in ultimele 2 luni incat stau si ma gandesc ca probabil cel mai bine e saa iau decizii radicale....asa ca am hotarat :

- ii voi comunica ca cel mai bine este sa punem punct...nu imi place locul 2, nu merit acest loc..sunt desteapta, independenta si mai ales stiu sa iubesc! Dca asa a fost sa il intalnesc in acest mod .....nu am dreptul sa narui ce a cladit el...chiar daca simt ca imi moare sufletul si ca nimic nu va mai fi la fel e cel mai bine....daca va fi fericit...sau nu...depinde de el. Stie unde ma gaseste cand va lua o decizie....nu imi place rolul de amanta....nu imi place sa ma joc cu viata oamenilor..nu sunt Dumnezeu....Unoeri lucrurile se intampla in viata pentru ca au un curs...pentru ca trebuie urmat acel curs...eu o sa urmez cursul asta...pun punct acum..il las sa se hotarasca...stie unde ma gaseste....daca vrea....sunt aici dar nu in situatia sa trebuiasca sa plang ca imi este dor si nu il pot suna, sa astept un semn cand poate vorbi si sa ma multumesc ca a reusit sa ma sune.....nu, nu pot sa ma multumesc cu atat! Nu vreau mai mult maine...dar nici nu vreau sa accept asta....nu ma vad asa...
Daca asta inseamna sa iubesti....si daca iti gasesti iubirea perfecta dar e oarecum interzisa....imi vad de cariera....de mine si merg inainte. Cat de trista poate fi singuratatea?

Poate e cea mai greseala pe care o fac, poate se va spune ca nu stiu sa lupt..dar ma cunosc, sunt luptatoarea perfecta si invingatoare mereu..dar nu cu visele si planurile cuiva, nu sa narui un vis pentru a-l pune pe al meu in scena....am framantat probema asta mult timp....am zambit, imbratisat si marturisit iubirea in timp ce sufletul imi era intepat de mii de ace....si da....asta voi face....nu pot...am principiile mele si oricat de nedrept suna ca renunt la iubire....nu e asa.....
incertsoul
Postat pe 28 Iulie 2009 01:06

Poate iti vei da seama ca e cea mai buna decizie pt tine.Nu cred ca e vorba ca intorci spatele iubirii,sau ca renunti,dar iubirea e daruire,e altruism si nu da ultimatumuri!Exact asa cum ai spus si tu,e randul lui sa lupte-daca te iubeste,daca el crede ca tu esti unica pt el,atunci va veni la tine sau iti va promite ca va face asta cat mai repede.Nu pot sa nu ma pun mereu in postura femeii inselate,ma gandesc cu groaza ca nu stiu cum as reactiona daca as stii ca iubitul meu,fiinta pt care respir si pe care o ador ,mi-a tradat increderea.Deci -acum are sansa sa vb cu prietena lui,sa aiba curajul sa ia aceasta decizie.Ce zici are?Sau toata situatia complicata e doar un "pretext" sa scape de complicatia de a o lua de la inceput cu tine?
Viata ne pune mereu la incercare,ne da suferinte greu de indurat ,ne da si bucurii-dar mai presus de toate,avem puterea de a alege ce ne face pe noi fericiti si constiinta ta te face sa pui in balanta tot ceea ce stii ca va e impotriva si cred ca nu vrei sa te incarci cu suferintele celor din jurul lui.El e singurul care poate rezolva si le poate arata celor din jurul sau,ca nu vrea sa-i raneasca ,ci doar sa fie fericit.O va face?Te vei razgandii ,daca se rezolva totul?
luyyzz
Postat pe 28 Iulie 2009 01:18
Nu ma voi razgandi...azi am luat o decizie....nu mai vreau sa sufar, nu mai vreau sa fiu lovita, nu mai vreau oameni falsi si nu mai vreau sa plang. Am avut multe in viata peste care am trecut, moartea tatalui, am renuntat la o nunta cu 3 zile inainte, am schimbat orasul, prietenii, job pentu un el, crezand atunci ca fac ce e mai bine..nu tegret.dar imi dau seama ca sunt puternica. Ii voi explica..m-a simtuit azi..si a inceput sa planga, sa ii spun ce am...i-am spus ca nimic, doar ca ma doare tradarea 'fratelui meu"....i-am spus cat de mult il iubesc....i-am spus ca e singurul barbat la care m-am gandit ca mi-ar placea sa imi fie tata la copii, i-am spus ca e prima data cand chiar m-m gandit sa las munca mai pe planul 2 si sa ma gandesc sa imi intemeiez o familie....nu am utut sa ii spun ca numai pot...am ajuns acasa, am inchis telefoane...usa...tot..sm plans....am tipat...mi-a trimis mail sa ma implore sa ii raspund la telefon..nu mai pot....nu mai am vlaga.....am facut tot, am rasucit...am gandit...probabil asa e scris...probabil ca mereu ma voi gandi la el si la profunzimea sentimentelor ce mi le-a trzit in mine...dar asta e...merg inainte..nu mai cred in iubire..nu mai cred in daruire...voi cauta cararea mea...voi ramane pe ea si o voi face drum...
incertsoul
Postat pe 28 Iulie 2009 01:29
Te inteleg foarte bine,si imi pare tare rau pt durerile tale.Toti trecem prin tragedii mai mici sau mai mari si ni se pare la un mom dat ca suferinta noastra e cea mai mare si mai puternica.Wow-ai renuntat la o nunta?Pt el?Pt actualul?Sau ma rog ,nu mai e "actualul".Sau ti-ai dat seama pur si simplu ca nu te mai potrivesti?E nevoie de mult curaj sa faci asa ceva,sa ai taia sa-ti schimbi destinul pt ca tu crezi ca il poti face mai bun!Nu trebuie sa regreti deciziile luate si nu stiu ,daca tu esti asa de hotarata,ar trebui si al tau sa te lase in pace si sa-ti respecte decizia,sau sa faca si el ceva cu situatia lui.
Oameni falsi sunt peste tot,tu nu trebuie sa te simti dezamagita de ei,ci trebuie sa fii pregatita ,pt ca uneori si prietenii cei mai buni te deziluzioneaza.Asta e viata-cu bune,cu rele-important e sa lasi timpul sa treaca si sa te concentrezi pe ce ai de facut mai departe,dar neuitand si de sufletul tau .In mom in care vei lasa suferinta deoparte,tu singura,alte posibilitati se vor deschide.Dupa moartea fratelui meu,la numai 23 de ani,nu mai vedeam viitorul decat negru,nimic nu-mi mai placea,eram debusolata,dezorientata...etc.Nu aveam atunci o jumatate langa mine,deci ,am trecut oarecum "singura" prin toate starile.Insa pe masura ce timpul a trecut,mi-am dat seama ca nu trebuie sa mai lupt cu mine,ca trebuie sa incerc sa-mi dau sanse si sa dau sanse celor din jur sa-mi arate ca nu totul e o tragedie si ca viata merge mai departe cu sau fara mine.In acel moment cand am trecut peste negativism si dureri surde,l-am cunoscut si pe viitorul meu sot,un om fara de care viata mea ar fi la fel de monotona si pesimista.
Deci,sper ca ai inteles ce vroiam sa-ti sugerez-da-ti timp sa suferi,dar mai apoi lasa trecutul si o sa vezi ca vor veni zile superbe si pt tine!Eu iti doresc toate cele bune si daca ne mai scrii ce se intampla cu tine-mai facem aici o "conferinta". Curaj!
luyyzz
Postat pe 28 Iulie 2009 13:24
Nu, nici pe departe nu cred ca durerea mea e cea mai mare si nici nu consider ca trebuie sa se opreasca lumea pentru mine...doar ca durerea acuta care o simt acum nu am mai cunoscut-o. AM renuntat la nunta pentru un copil, avea o fetita de 3 luni, recunoscuta..si am aflat de ea joi, inainte de nunta. Am spus atunci stop la tot! Acel copil trebuie sa traiasca cu un tata si eu nu pot sa ma marit cu un barbat care m-a inselat. Da..am cunoscut gustul de a fi inselata in relatiile mele..prima relatie ( 5 ani) sfarsita datorita ca l-am prins cu altcineva, cea cu nunta (3 ani) datorita ca -a inselat....de aceea acum m-am gandit foarte bine....stiu ca u va fi fericit cu ea iar acum am certitudinea ca ea nu il iubeste, ca ea nu i l respecta...intamplarea a facut sa stau de vorba cu ....verisoara ei fara sa stie nimic....cand am auzit cum vorbeste ea de el catre rudele ei...as vrea sa fac ceva...dar dupa ce .i-am comunicat decizia mea lui..nu pot sa descriu ce email mi-a scris...la telefon nu ii raspund...am primit chiar si flori la birou...nu...degeaba...trebuie sa ma rup de cea care sunt acum si sa ma schimb...sa trec peste tot si sa incerc sa vad soarele fara nori...Doamne ajuta! Sper sa reusesc, sper sa pot....
incertsoul
Postat pe 28 Iulie 2009 14:39
Vroiam de fapt sa accentuez pe faptul ca atunci cand suferi e oarecum normal sa simti ca nu poti trece peste asta.de aceea am dat si exmplul personal cu mine si tot de aceea mai cred ca doar moartea e ireversibila,in rest totul se poate rezolva cumva.Si am ajuns iar la ceea ce spuneam aseara parca,solutia e la el.Tu il iubesti,el te iubeste,relatia lui nu mai merge,ea nu-l iubeste-deci pare ca solutia se poate gasi.Vorbele nu sunt suficiente-faptele sunt elocvente.Deci mail,flori,telefon-nu au substanta.Singura chestie super ar fii sa vina,sa te ia in brate,sa-ti spuna ca totul s-a rezolvat si ca de acum voi doi puteti forma o pereche fericita.Nu dai inapoi da? Daca vine si-ti spune asta?Oricum inca o data felicitari pt ca sincer iti spun,nu multi au curajul sa faca ce ai facut tu-eu stiu relatii care sunt trase de par,oameni prea lasi sa schimbe ceva sau prea comozi in viata lor ,incat sa faca ceva sa se simta impliniti!Pacat pt ei,dar fiecare cu propriile decizii!!!
luyyzz
Postat pe 28 Iulie 2009 14:51
Nu vreau vorbe, nu vreau gesturi facute la impuls si care pot lovi in jur. Ma gandeam mai devreme cum as fi reactionat eu daca imi spunea cel care urma sa imi fie sot ca e cu cineva, ca va fi tata? SI mi-am dat seama ca ma durea dar renuntam! Dar nu mai imi faceam vise, nu mai priveam 2 luni o rchie de mireasa pe care nu am purtat-o, nu mai uram acum rochiile albe de mireasa...Se spune ca daca iubesti pe cineva il lasi sa fie fericit..eu asta as fi facut....asta am facut anul trecut in februarie, cand am pus capat unei relatii de 7 ani de zile cu barbatul pentru care am venit in Bucuresti..i-am spus ca mai bine ramanem prieteni decat inocrsetati in ceva ce nu mai e iubire....si mi-a fost bine pentru un an si ceva...
Inapoi nu dau, l-am sfatuit sa se gandeasca bine si sa nu faca gesturi care sa le regrete....sa faca ce vrea sa faca pentru el si nu pentru noi, acel noi nu mai exista..si nu vad nici cum ar putea exista...
Privesc spre viitor....astept un rasarit de soare....
incertsoul
Postat pe 28 Iulie 2009 16:47
E dimineata si sunt treaza....am avut o saptamana dificila si cu multe intamplari....Miercuri m-am trezit sunata la birou de cineva....Era ea... Si ma ruga sa ne intalnim dar fara sa ii spun lui. Nu imi venea sa cred....dar am acceptat. Am spus ca trebuie sa merg sa dau ochii cu ea si indiferent ce avea sa imi spuna...voi lasa capul plecat. Nu era prima oara cand ma vedeam cu o femeie cu care am impartit acelasi barbat......doar ca data trecuta eu trebuia sa fiu mireasa in 3 zile.....
Ne-am vazut.....mi-a spus ca stie tot, ca i-a marturisit aseara dar ca simtea ceva. Il vazuse schimbat si ca aseara cand vorbea despre mine parca era alt om. Ii pare rau ca nu a reusit in 9 ani sa il faca sa fie atat de ...plin de emotii. Mi-a spus ca chiar daca e greu si poate e o decizie pripita vrea sa gasim o solutie. SIngura problema este casa si creditul, inelul i l-a dat inapoi...si cu creditul si gasa sa gasim o solutie dar marea ei problema e ca nu castiga indeajuns de bine sa dea 2200 ron pe luna...i-am cerut scuze mai intai apoi i-am explicat cum vad eu situatia. M-a rugat sa nu il dezamagesc, chiar daca nu mai e iubire intre ei in 9 ani ii pasa de el, si nu vrea sa ma joc cu el. I-am spus ca nu voi face asta niciodata. Am plecat de la terasa....plangeam....nu stiam ce sa fac....nu eru lacrimi de fericire dar nici de durere...de uimire probabil. EL ma sunase aseara, ma sunase toata ziua si eu nu i-am raspuns. Ajuns acasa ma gandeam ce face? Unde e?.....
Pe seara, pe la 9 , am auzit o bataie in usa...nu trebuia sa imi spuna nimeni ca e el.....am alergat spre usa...a intrat...m-a luat in brate si am stat asa..pret de 5 minute....
Mi-a spus ca ma iubeste, ca a fost distrus gandindu-se ca ma pierde, ca nimic nu poate sa il nopreasca sa fie cu mine....si mi-a spus ca e liber, ca totul a luat sfarsit. Nu i-am spus ca stiu...l-am lasat sa se descarec, sa imi spuna ce avea de spus....Joi am mers pe la prieteni avocati, notari...sa gasim o solutie..inca asteptam idei. Joi seara i-am spus ca m-am vazut cu ea....nu imi place sa ascund lucruri de el....Nu a spus nimic, decat ca ii pare rau ca s-au amagit 9 ani de zile, au pierdut ani din viata si ca spera si ea sa gaseasca pe cineva....
Ieri m-a luat de la munca..am mers sa mancam...si in desert, in ditamai cupa de profiterol am gasit ceva.....ceva mic, stralucitor....perfect pentru inelarul meu. Ma uit l el acum si parca imi confirma ca nu am visat...ma mai ciupesc din cand in cand...El doarme..eu nu mai pot....ma duc sa ii pregatesc micul dejun....si s ma bucur de un nou inceput impreuna...Dupa micul dejun plecam spre mama....
Fericirea a gasit locul meu....ciudat mod de a ma informa ...dar frumos.....
incertsoul
Postat pe 1 August 2009 09:10
Trebuie sa recunosti ca situatia ta a fost una fericita si ca foarte putine femei au acest noroc
se pare ca intradevar te iubeste si cu tine si-a gasit linistea, poate chiar esti jumatatea lui.
Mult noroc si mare grije sa pastrezi ce este al tau acum.
valivieru96
Postat pe 1 August 2009 09:32
frumoasa povestea ta!!!!!!!!!!

cred ca meritai sa fi fericita , avand in vedere si prin ce ai trecut......................multa fericire iti doresc!!!!!!!!!
BBFluturas
Postat pe 1 August 2009 09:40

ma buqr pt u k ai reusit pana l urma....ai avut mult noroc...t apreciez k nu te-ai gandit doar l u....si k le-ai rezolvat p toate q bn greu....esti o fata d nota 10/....sa nu va mai certati si sa va yubyty kt mai puteti k o viata avem....si ce n-as da si eu sa mai yubesk....m-am saturat sa stau ba q ala.....q celalalt....vreau si eu o relatie adevarata...sa yubesk si sa fiu yubyta...am incerkt q multi.,...lucru asta dar....nu se poate...p cn incep sa tin l el sau sa il yubesk mereu am ghinion si se gaseste ceva si ne certam.....tot eu sufar k o fraiera...aqm am gasit un baiat d nota 10....dar este departe d mn....m-am vazut q el....este ffff destept q kpu p umeri....simt ceva pt el si invers...dar distanta e km mare....nush ce sa fac....m-am saturat....sincer....u ai avut mare noroc....t pwp....:*:**:*:*:*
alyalykalexalexyk
Postat pe 1 August 2009 11:39
De la: incertsoul, la data 2009-08-01 09:10:04 E dimineata si sunt treaza....am avut o saptamana dificila si cu multe intamplari....Miercuri m-am trezit sunata la birou de cineva....Era ea... Si ma ruga sa ne intalnim dar fara sa ii spun lui. Nu imi venea sa cred....dar am acceptat. Am spus ca trebuie sa merg sa dau ochii cu ea si indiferent ce avea sa imi spuna...voi lasa capul plecat. Nu era prima oara cand ma vedeam cu o femeie cu care am impartit acelasi barbat......doar ca data trecuta eu trebuia sa fiu mireasa in 3 zile.....
Ne-am vazut.....mi-a spus ca stie tot, ca i-a marturisit aseara dar ca simtea ceva. Il vazuse schimbat si ca aseara cand vorbea despre mine parca era alt om. Ii pare rau ca nu a reusit in 9 ani sa il faca sa fie atat de ...plin de emotii. Mi-a spus ca chiar daca e greu si poate e o decizie pripita vrea sa gasim o solutie. SIngura problema este casa si creditul, inelul i l-a dat inapoi...si cu creditul si gasa sa gasim o solutie dar marea ei problema e ca nu castiga indeajuns de bine sa dea 2200 ron pe luna...i-am cerut scuze mai intai apoi i-am explicat cum vad eu situatia. M-a rugat sa nu il dezamagesc, chiar daca nu mai e iubire intre ei in 9 ani ii pasa de el, si nu vrea sa ma joc cu el. I-am spus ca nu voi face asta niciodata. Am plecat de la terasa....plangeam....nu stiam ce sa fac....nu eru lacrimi de fericire dar nici de durere...de uimire probabil. EL ma sunase aseara, ma sunase toata ziua si eu nu i-am raspuns. Ajuns acasa ma gandeam ce face? Unde e?.....
Pe seara, pe la 9 , am auzit o bataie in usa...nu trebuia sa imi spuna nimeni ca e el.....am alergat spre usa...a intrat...m-a luat in brate si am stat asa..pret de 5 minute....
Mi-a spus ca ma iubeste, ca a fost distrus gandindu-se ca ma pierde, ca nimic nu poate sa il nopreasca sa fie cu mine....si mi-a spus ca e liber, ca totul a luat sfarsit. Nu i-am spus ca stiu...l-am lasat sa se descarec, sa imi spuna ce avea de spus....Joi am mers pe la prieteni avocati, notari...sa gasim o solutie..inca asteptam idei. Joi seara i-am spus ca m-am vazut cu ea....nu imi place sa ascund lucruri de el....Nu a spus nimic, decat ca ii pare rau ca s-au amagit 9 ani de zile, au pierdut ani din viata si ca spera si ea sa gaseasca pe cineva....
Ieri m-a luat de la munca..am mers sa mancam...si in desert, in ditamai cupa de profiterol am gasit ceva.....ceva mic, stralucitor....perfect pentru inelarul meu. Ma uit l el acum si parca imi confirma ca nu am visat...ma mai ciupesc din cand in cand...El doarme..eu nu mai pot....ma duc sa ii pregatesc micul dejun....si s ma bucur de un nou inceput impreuna...Dupa micul dejun plecam spre mama....
Fericirea a gasit locul meu....ciudat mod de a ma informa ...dar frumos.....

Wow-ia uite ce s-a -ntamplat cat am lipsit!!!Apreciez ce a facut prietena lui,as fi procedat la fel,asa cum ti-am spus de fapt !Comunicarea e f importanta si de asemenea actiunile curajoase,puterea de a reactiona cand ceva nu este in ordine-iti dau un alt sens in viata.Happy ending,ha?Ai grija de iubirea voastra,peste alti ani sa ne spui ce fericiti sunteti!
luyyzz
Postat pe 1 August 2009 16:32
Hey.... Mi-e bine....neasteptat de bine! S-a rezolvat problema cu ipoteca, ne-am mutat impreuna si acum cautam restaurante pentru nunta. Daca nu avem sanse anul asta va ramane la anul.
Este atat de frumos, de bine....si uneori ne ciupim reciproc sa fim siguri va nu visam!
incertsoul
Postat pe 7 August 2009 13:53
Gasit restaurant, gata! E oficial! pe 12 septembrie voi imbraca rochia de mireasa....deja sta cuminte in dressing...este un crem si fos, la baza, pornesc maci....buchetul va fi rosu si el....Uneori inca ma mai ciupesc sa vad daca nu visez. Il mai ciupesc si pe el, sa vad daca este langa mine...De data asta voi spune DA.....Abia astept!
incertsoul
Postat pe 26 August 2009 20:49
De la: incertsoul, la data 2009-07-22 11:03:28 Sunt cu cineva de 2 luni de zile. Probabil pentru unii pare putin timpul..mie mi se pare o eternitate, ca si cum mereu a fost acolo. Ne-am cunoscut pe net ( observ ca in ultimul timp este la moda) si la inceput am discutat in jurul jocului ..apoi am iesit putin spre discutiile despre oamnei, viata, noi ca persoane in societate...si in mai putin de o saptamana ajunsesem sa ne facem confesiuni ca si cum mereu am fost unul langa altul. Nu s-a pus problema sa ne vedem, dar in gluma ne vorbeam cu iubitul si iubita, aveam si un copil, tot in gluma....pana intr-o zi cand observand ca chiar simt ceva pentru el i-am marturisit...Dimineata alergam spre birou si cand descideam PC ma uitam sa vad daca este, el la fel...mi-a marturisit ca s-a indragostit...eu la fel...dar totusi ne era teama sa ne intalnim. Eu nu sunt implicata in nici o relatie , el da. Inevitabil , s-a produs si prima intalnire...intalnire cu emotii de adolescenti...tremur de picioare...plimbare in parc...nici macar nu ne-am luat de mana...doar ne-am imbratisat cand ne-am vazut. Ulterior, discutand de seara aia ne-am dat seama amandoi ca atunci am realizat ca de fapt e iubire. Am vorbit...am stat de vorba pana pe la 3 dupa care m-a lasat acasa si a plecat. Au urmat conversatii, iesiri adolscentine, prima noapte de dragoste.....ne spuneam cuvinte frumoase, gandurile de viitor le aveam la fel, parerea despre viata..dar el este implicat intr-o relatie...si daca ar fi doar o relatie..nu ar fi atat de greu dar ..acum 2 ani, dupa o pauza..s-a hotarat pana la urma sa ramana cu ea..si anul trecut, convins ca nu va mai cuoaste iubirea adevarata si ca nu exista..a facut un credit , girand cu apartam,entul parintilor lui, au inceput o casa pe terenul parintilor ei, in curtea lor......Acum ..suntem impreuna, ne gandim la viitor....suntem constienti ca impreuna vom fi fericiti, ca suntem perfect soul..dar este atat de greu...el este omul care ii place sa respecte cuvantul dat...se gandeste cum sa faca sa nu o lase cu un credit de 100 000 E pe cap, ....e vorba si de un inel....acum nu mai vrea nimic din toate astea...dar nu stie cum sa procedeze...eu nu vreau sa ii impun, deoarece este foasrte greu.....il iubesc si este prima data cand chiar ma gandesc la viitor alaturi de cineva...el este fericit...cat poate...avand in vedere ca oarecum situatia ....
Chiar daca il iubesc atat de mult uneori as vrea sa spun stop...sa renunt la fericirea mea.....dar totusi il iubesc atat de mult....stam uneori imbratisati si ne gandim cum sa facem....
Nu stiu ce sa mai fac...cum sa mai procedez...sunt atat de fericita ca l-am intalnit dar in acelasi timp si trista....ca e situatia care e.....
As vrea sa stiu ceva pareri....ce credeti ca ar trebui sa fac/facem?


Draga mea...trebuie sa te gandesti : acolo este constructia dar si responsabilitati...evident in 2 luni nu stiti destul despre voi....acum este simtirea...iubirea fara conditii impuse....un refugiu pentru el..un vis pentru tin...si totusi...daca incepeti sa construiti isi asuma responsabilitati???un barbat care fuge in bratele altei femei pentru ca este prea greu ce a inceput poate fi credibil???
pacifista
Postat pe 27 August 2009 11:41
Sunt de cord cu tine, asa pare. Cred ca sunt sute de oameni, daca nu zeci, care se lasa "inchisi" intr-o relatie deoarece nu cred ca pot avea ceea ce isi doresc. Crede-ma ca nu actionez doar dupa impuls. Am 30 de ani si am stat si am gandit amandoi lucrurile la rece. Multi nu au puterea sa spuna stop, unii sunt slabi si cred ca daca nu au facut-o pana acum de ce sa o mai faca?
Nu e vorba ca este prea greu ce a inceput, doar faptul ca o casa nu iti aduce fericirea... Responsabilitati isi asuma...din moment ce am hotarat sa intemeiem o familie, sa intram pe drumul vietii in doi si sa demonstram ca se poate, ca iubire exista. Nu suntem euforici si credem ca lumea e a noastra, doar ca noua ni s-a intamplat, doar ca noi am spus da iubirii.
Nu e fuga din fata greului, tocmai a infruntat greul...putea sa minta si sa joace pe doua fronturi, putea sa amane acel moment...dar nu, el a spus ca ma vea pe mine. Din fericire nimeni nu sufera din acest lucru si noi suntem linistiti, fericiti si acum ne facem planuri de nunta, de luna de mire..si inca pentru cca 40 de ani de acum inainte.
incertsoul
Postat pe 27 August 2009 16:25
De la: incertsoul, la data 2009-08-27 16:25:12Sunt de cord cu tine, asa pare. Cred ca sunt sute de oameni, daca nu zeci, care se lasa "inchisi" intr-o relatie deoarece nu cred ca pot avea ceea ce isi doresc. Crede-ma ca nu actionez doar dupa impuls. Am 30 de ani si am stat si am gandit amandoi lucrurile la rece. Multi nu au puterea sa spuna stop, unii sunt slabi si cred ca daca nu au facut-o pana acum de ce sa o mai faca?
Nu e vorba ca este prea greu ce a inceput, doar faptul ca o casa nu iti aduce fericirea... Responsabilitati isi asuma...din moment ce am hotarat sa intemeiem o familie, sa intram pe drumul vietii in doi si sa demonstram ca se poate, ca iubire exista. Nu suntem euforici si credem ca lumea e a noastra, doar ca noua ni s-a intamplat, doar ca noi am spus da iubirii.
Nu e fuga din fata greului, tocmai a infruntat greul...putea sa minta si sa joace pe doua fronturi, putea sa amane acel moment...dar nu, el a spus ca ma vea pe mine. Din fericire nimeni nu sufera din acest lucru si noi suntem linistiti, fericiti si acum ne facem planuri de nunta, de luna de mire..si inca pentru cca 40 de ani de acum inainte.

Admir ca esti hotarata...inteleg ca crezi in acesta relatie....pot insa sa te previn asupra unor situatii..ca o prietena mai mare : este posibil ca relatia voastra sa fie minunata..vor veni din urma pribleme lui nerezolvate ....fosta sotie, copilu...astea nu se trec pe :pauza"..vor fi evenimente : ziua de nastere a copilului...examenele..casatoria etc..si EL trebuie sa fie langa copilul lui...asa este moral si am inteles ca tu asta esti ..o femeie morala...veti avea si voi copii...este firesc ..si cel mai de pret in relatie este un bebelus....atunci vei deveni egoista....sunt multe situatii pe care nu are sens sa le expun aici...doar te rog sa-ti lasi ceva pentru tine..putin suflet...nu darui chiar tot....este pacat sa simti suferinta imensa din iubire si dezamagiri...cu simpatie ....Cristina
pacifista
Postat pe 27 August 2009 20:30
Draga Cristina...multumesc..dar care copil? care sotie? Nu a fost casaorit, nu are copil....problemele din trecut sunt rezolvate, si anume ipoteca nu ne mai priveste, am rezolvat cu banii si cu tot. Surprind putin sarcasmul tau la "femeie morala" si as vrea sa iti precizez: NICIODATA NU AS DESFACE O FAMILIE, CEEA CE DZEU A UNIT! Eu am renuntat la nunta mea, la viitorul meu cu 3 zile inainte de a fi mireasa pentru un copil..crezi ca as lua tatal cuiva?
In fine...iti multumim ca ai griji, dar citeste tot ce scrie mai sus si vei vedea ca nu exista sotie, copil....etc.

P.S. Am rezolvat pana la urma sa ne bage la cununi civila pe 11. Abia asteptam!
incertsoul
Postat pe 28 August 2009 09:01

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Un sfat! :( 29 De la: Blondinette 1 Aprilie 2013 23:42
CASATORIA INTRE O ROMANCA SI UN MUSULMAN. 7 De la: onucu 5 Octombrie 2010 22:02
sa lupt?sau sa renut? 30 De la: dee_bee 27 Iulie 2009 20:21
inselata de un excroc sentimental 17 De la: kudika226898 12 Iulie 2010 21:41
"Inchinati-va" lui EMINESCU... 19 De la: greierash_is_back 15 Ianuarie 2010 19:09