Mi-e frica sa plec din cauza copilului... vreau un sfat!!!

De la: , la data 2009-10-18 08:46:07L-am cunoscut pe sotul meu in urma cu 2 ani, a fost foarte insistent si convingatora stfel incat dupa cateva saptamani am stabilit data nuntii. Imi doream o relatie stabila si el parea omul mai mult decat perfect pentru asta, era iubitor, ma facea sa rad, ne placeau aceleasi lucruri si m-am indragostit peste cap de el si acum dupa 2 ani mi-e dor sa fiu langa el si sa-l simt aproape.
Dupa 1 an de relatie am gasit o conversatie pe calculator intre el si o femeie in care isi dadeau intalnire... ca sa faca sex. Eram distrusa.. tocmai imi cumparasem rochia de mireasa si nu-mi venea sa cred ca a facut asa ceva, nimic nu se schimbase in comportamentul lui, relatia noastra era la fel, ma simteam iubita si totusi el voia sa se culce cu alta.

L-am intrebat, a negat totul, normal, cu o stapanire rece, doar cand i-am aratat conversatia negru pe alb a recunoscut, dar a negat ca s-ar fi intalnit cu ea, a plans, m-a implorat sa-l iert... motivul lui ar fi fost sa vada inainte de nunta daca pe el il tenteaza alte femei si a descoperit ca nu-l mai tenteaza.

L-am iertat desigur altfel nu eram acum in situatia asta pentru ca l-am crezut ca nu a facut nimic si pentru ca imi era frica ca nu voi mai gasi niciodata un om potrivit mie.

Acum suntem casatoriti de 1 an si 2 luni si de curand am nascut o fetitza superba, el a fost minunat m-a ajutat de cand am venit din spital, are grija de fetitza, casatoria noastra a mers extraordinar, el venea dupa servici direct acasa, cel putin asa cred eu, pentru ca nu are un orar fix. Ii spuneam intotdeuna ce aveam oe suflet n-am vrut sa fie secrete si credeam ca am obtinut casnicia perfecta.

Asta pana ieri dimineata, l-am sunat si a raspuns accidental, telefonul fiind in buzunar s-a apasat tasta singura si atunci am auzit cum sotul meu e cu o femeie in masina si vorbeau ca doi indragostiti, glumeau si el ii promitea ca la amiaza va fi la ea. Imediat ce ea a plecat l-am sunat din nou, l-am intrebat unde e, mi-a raspuns senin, cand l-am intrebat cu ce femeie era in masina, a raspuns foarte calm ca nu era cu nimeni.... credeti ma ca era atat de convingator incat m-am indoit de urechile mele. Am continuat sa insist sa-mi spuna, i-am zis ca oricum noi am terminat-o... intr-un final mi-a spus o alta minciuna cum ca ar fi fost o vara de a lui, o cunosteam si clar nu era vocea ei, am sunat-o totusi imedat ca sa termine el cu minciuna asta. Ea a negat ca ar fi fost cu el. Pana la urma mi-a zis ca era cu o cunostinta mai veche pe care nu o vazuse de mult si voia sa o scoata la o cafea mai tarziu, dupa mai multe discutii a recunoscut ca de fapt a vrut o evadare si ca s a gandit doar la el in momentele alea.

Eu nu mai pot avea incredere nici in vorbele lui pentru ca m-a mintit de atatea ori, daca nu era fetitza plecam in momentul in care am auzit conversatia pentru ca nu suport minciuna si nu cred ca un barabat care iubeste cu adevarat o femeie cauta compania altor femei.

Acum stau pe ganduri ce sa fac pentru ca si parintii mei s au despartit cand aveam 3 ani si stiu cat de greu i-a fost mamei mele singura cu un copil, am avut noroc de un tata vitreg deosebit care ma iubeste mai mult decat tatal meu natural, dar nu pot sa stiu daca eu voi avea acelasi noroc sa gasesc un tata pentru fetitza mea.

Mi-e foarte greu cand ma gandesc ca de 1 luna am nascut, sotul meu care trebuia sa mi fie alaturi la bine si la greu, nu mai stiu cine e... parca nu mai stiu ce e minciuna si ce e adevar, am murit pe dinauntru si doar copilul ma mai tine in viata. Sotul meu ma roaga sa nu plec, sa-l iert ca nu se va mai intampla.... dar m-a mintit atat de bine si inainte....

Va rog sa-mi dati un sfat, poate eu nu pot fi obiectiva. Cred mai am timp sa-mi traiesc viata si sa-i ofer un viitor fetei mele, am doar 24 de ani, exact varsta ca a avut o mama mea cand a ramas singura, fugim de un trecut si totusi nu putem sa scapam destinului, ironia sortii...

Multumesc!