Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Moda
  3. Intrebari
  4. inger sau demon?

inger sau demon?

Pot ramane insarcinata ?

Un sfat?... va rog!
Am 21 de ani dar va pot spune ca am multe realizari la aceasta varsta. Ideea este ca am intrat in diferite medii si am cunoscut oamenii diferiti. Sunt o persoana sensibila si gospodina acasa, la job si la scoala sunt retrasa si imi vad de problemele mele, nu discut cu nimeni. Prietenii nu am avut niciodata, au fost oamenii care cum au intrat in viata mea au si plecat. De 2 ani si jumatate sunt cu un baiat care are 25 de ani. Nu a inceput ca o relatie obijnuita, el avea iubita eu eram cu un alt baiat.. pe scurt am ranit multe persoane cu comportamentul nostru. El imi placea mult fizic, el pe mine la fel... motiv pentru care am avut relatii intime dupa prima saptamana. Totul parea o aventura ... faceam sex la birou la el, la mine.. la scoala... eram dependenti de sex... am practicat cu el bdsm-ul, menage-a- trois, am dominat fete si baieti, am exploatat impreuna fiecare taina a sexului. In primul an a fost lapte si miere... nu stiam cum a trecut timpul... eram atat de dezinvolti, aveam pasiunii in comun... m-am indragostit de el fara sa imi dau seama, m-a cerut de sotie si am acceptat. Nunta ar trebuii sa aibe loc in vara anului 2010, dar ceva m-a trezit la realitate... Am intalnit un barbat la 26 de ani pe internet. M. (actualul) este genul baiatului dur si independent, are afacerea lui in care m-a inclus si pe mine, o situatie buna ... D. ("amantul") este din Arad, locuieste inca cu parintii dar are un suflet de copil, este un domn desavarsit! Acum 1 saptamana am reusit sa plec la Arad si sa il intalnesc pe D. A fost cel mai emotionant moment din viata mea. Ii povestisem totul despre mine, relatia murdara cu M. M-a inteles, si 2 zile am simtit cum un inger vindeca ranile cauzate atata timp de un demon.
M. nu ma respecta, ma intretine si are impresia ca imi este de ajuns, ma loveste, ma jigneste din cele mai absurde motive... cand ma vede ca plang ma ignora iar eu ma duc ca un catel la el si imi cer iertare pentru cruzimea cu care el m-a tratat. Imi spune ca ma iubeste(cand isi aduce aminte) , i-am explicat ca trebuie sa se schimbe... am primit numai promisiuni. In prezent locuiesc cu el, sunt gospodina casei, am o functie de conducere, dar pe pretul nefericirii mele.

Daca ati fi in locul meu ce masuri ati lua? D. s-a indragostit de mine dar imi este teama ca il voi distruge cu trecutul meu deoarece M. m-a schimbat enorm... cum vad un om vulnerabil il "calc in picioare" iar daca cineva imi calca orgoliul il fac sa "dispara" din calea mea. Singurul om care ma controleaza este M. sunt ca o marioneta in bratele lui. Ma poseda prin sex si prin aerul lui rau.... In schimb D. este ingerul pe pamant...

ce sfaturi obiective imi dati?

multumesc
NeverEnding
Postat pe 17 Noiembrie 2009 19:38
trebuia sa incepi cu A. apoi B......pana la Z.
tu ai trecut duirect la D si M
geo_xx
Postat pe 17 Noiembrie 2009 20:00
cauta un exorcist
miss_darine
Postat pe 18 Noiembrie 2009 21:43
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o
poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.
Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer,
chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa?
El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se
relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare - “Nu”.
- De unde vine Satana?
Studentul ezita. - De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.
Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce
facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da.
- Deci cine le-a créât?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. - Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.
- Crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.
L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta
senzoriala a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.
Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar
credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da.
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem
nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe.
Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de
studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.
Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii !
Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.
Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice,
deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le profesor, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, d-le prof.,
Intunericul nu este "ceva"; este absenta a "ceva". Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare,
lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric.
Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea
face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresita ? Poti explica in ce fel ?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.
Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand.
Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e
opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi,
dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor ?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea
ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma
refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care "a auzit" creierul profesorului, l-a
simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si
conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune
ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor ?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.
In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul?
Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede
in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un
cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima
omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare
cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant.....
Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta”
PS: Studentul se numea.... Albert Einstein.


Albert Einstein a scris cartea intitulata "Dumnezeu vs. stiinta" in 1921
RUY_BLAS
Postat pe 24 Iunie 2010 21:32

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
rugaciune 44 De la: TIGRA 8 Decembrie 2010 16:47
magazine on-line 3 De la: larase 3 Octombrie 2014 13:02
Relatia sef-angajat 1 De la: kudika419488 12 Martie 2019 08:13
sanatate 8 De la: YvesRocher 15 Octombrie 2009 15:41
fetelor ajutati-maaa!! 2 De la: myrrwna 10 Mai 2009 10:52