Un subiect foarte complicat . . .

Povestea mea

nu mai stiu ce sa fac..

kudika083201 Postat pe 5 Februarie 2010 20:21
Buna fetelor. M-am hotarat sa tratez cu voi acest subiect complicat care mi-a marcat viata.Ma intorc in timp pentru a ma intelege despre ce este vorba. La 17 ani m-am indragostit de singurul barbat care l-am iubit cu adevarat, el era student la teologie si eu eleva intr-un liceu in Bucuresti . Nu stiu cum am inteles noi pe atunci aceasta iubire pentru ca intre noi a intervenit actuala sa sotie cu un plan foarte bine pus la punct ( l-am inteles mai tarziu, dar nu are rost sa-l comentez acum ), despartindu-ne. Bun, el s-a casatorit cu ea, au doi copii si este preot in comuna unde parintii mei locuiesc. Eu m-am casatorit, am doi copii ( 12-14 ani) dar sunt divortata de 6 ani. Sotul meu intrase intr-un anturaj destul de urat lipsind de acasa, ajungandu-se la violenta, spitalizari si multe altele de care nu vreau sa-mi mai amintesc, pana cand m-am trezit singura cu 2 copii de mana data afara din casa pentru ca sotul meu luase un imprumut si pusese gaj pe casa fara ca eu sa stiu. Atunci m-am hatarat sa pun punct relatiei si am luat totul de la capat , si credeti-ma nu a fost deloc usor dar a trecut si sunt pe propriile mele picioare. Revenind la subiect, in luna martie ne-am regasit dupa 16 ani, dandu-ne seama ca scanteia de atunci este inca aprinsa si ca toti acesti ani am suferit amandoi drama despartirii. Dupa cateva luni am inceput o relatie si aici este problema, vorbim zilnic la telefon, ne vedem destul de des si totusi parca nu-i suficient, parca ne-a luat Dumnezeu mintile. Am incercat ca rup aceasta relatie inventand tot felul de motive, nu i-am mai raspuns la telefon ( dar ma cauta) si multa altele, dar nu vrea sa renunte in ruptul capului la aceasta relatie si sincer nici eu nu pot. Constientizez acest lucru, situatia este destul de complicata . Ma feresc de copii si ma simt foarte vinovata ( dat fiind faptul ca suntem singuri de 6 ani, comunicam foarte mult si avem o relatie foarte apropiata), dar cum pot sa le explic cum stau lucrurile ??? Va rog sa ma ajutati sa iau o hotarare inteleapta. Va roooooog . . .
sincer...pastreaza distanta...
greierash_is_back Postat pe 5 Februarie 2010 20:23
uite eu am un prieten de familie, preot, care trece printr-o problema destul de nasoala.. el s-a despartit de preoteasa, a facut greseala de a-si gasi alinarea in bratele altei femei, si asta l-a facut sa fie alungat din biserica lui, sa fie dus cine stie unde intr-o casuta de lemn unde are de indeplinit cateva canoane... din pacate a mai fost si facuta publica toata treaba, si evident facut de tot kktu' prin presa si tv. problema voastra nu e departe de ce spun eu aici.... iti dai seama ca el nu poate divorta, biserica nu'i da voie, decat daca renunta la preotie, si asta nu se face asa usor. apoi daca se va afla de voi vei fi judecata groaznic ca fiind c...rva satului ce a despartit preotul de preoteasa... ce s-a bagat peste casa preotului...si tot asa..iar de el iti imaginezi ce se va alege... ganditi'va bine si puneti problema pe toate partile ca e delicata tare treaba asta..

Shhh Postat pe 5 Februarie 2010 20:39
Stiu ca ai drepate Shhh, m-am simtit penibil citind mesajul tau . De aceia vreau sa-l discut cu voi, constientizez gravitatea acestei relatii dar cum sa fac ?????????????
kudika083201 Postat pe 5 Februarie 2010 22:58
te inteleg si te cred ca ti-e foarte greu dar tb sa vb cu el si sa hotarati impreuna.dar odata ce ati luat o hotarare sa va ganditi bine ce va puneti in carca si sa mergeti pana la capat. sunteti maturi, aveti o varsta, o experienta de viata, stiti fiecare ce e mai bine pt voi si e bine sa vorbiti si sa stabiliti cum va e mai bine. nu vreau sa te simti prost, eu nu te judec, si ti-am povestit de faza aia pt ca intr-o masura m-a afectat si pe mine acea poveste si stiu cata suferinta si umilinta a indurat si ink mai indura omul ala... dar mare e D'zeu!
Shhh Postat pe 5 Februarie 2010 23:03
inca o dovada ca nici preoti nu sunt usa de biserica
yumy Postat pe 17 Februarie 2010 07:32
Ma!E popa.Lasa-l.Cate babe are satu',fiecare cu parere buna despre omu' sfant si aia reaua care l-a stricat?
nicossia Postat pe 18 Februarie 2010 10:43
tu cu copii el cu copii pai e perfect eu nu inteleg de ce te temi. este sit ideala pt o femeie despartita cu copil
Fahnell Postat pe 18 Februarie 2010 10:58
De la: kudika083201, la data 2010-02-05 20:21:06 Buna fetelor. M-am hotarat sa tratez cu voi acest subiect complicat care mi-a marcat viata.Ma intorc in timp pentru a ma intelege despre ce este vorba. La 17 ani m-am indragostit de singurul barbat care l-am iubit cu adevarat, el era student la teologie si eu eleva intr-un liceu in Bucuresti . Nu stiu cum am inteles noi pe atunci aceasta iubire pentru ca intre noi a intervenit actuala sa sotie cu un plan foarte bine pus la punct ( l-am inteles mai tarziu, dar nu are rost sa-l comentez acum ), despartindu-ne. Bun, el s-a casatorit cu ea, au doi copii si este preot in comuna unde parintii mei locuiesc. Eu m-am casatorit, am doi copii ( 12-14 ani) dar sunt divortata de 6 ani. Sotul meu intrase intr-un anturaj destul de urat lipsind de acasa, ajungandu-se la violenta, spitalizari si multe altele de care nu vreau sa-mi mai amintesc, pana cand m-am trezit singura cu 2 copii de mana data afara din casa pentru ca sotul meu luase un imprumut si pusese gaj pe casa fara ca eu sa stiu. Atunci m-am hatarat sa pun punct relatiei si am luat totul de la capat , si credeti-ma nu a fost deloc usor dar a trecut si sunt pe propriile mele picioare. Revenind la subiect, in luna martie ne-am regasit dupa 16 ani, dandu-ne seama ca scanteia de atunci este inca aprinsa si ca toti acesti ani am suferit amandoi drama despartirii. Dupa cateva luni am inceput o relatie si aici este problema, vorbim zilnic la telefon, ne vedem destul de des si totusi parca nu-i suficient, parca ne-a luat Dumnezeu mintile. Am incercat ca rup aceasta relatie inventand tot felul de motive, nu i-am mai raspuns la telefon ( dar ma cauta) si multa altele, dar nu vrea sa renunte in ruptul capului la aceasta relatie si sincer nici eu nu pot. Constientizez acest lucru, situatia este destul de complicata . Ma feresc de copii si ma simt foarte vinovata ( dat fiind faptul ca suntem singuri de 6 ani, comunicam foarte mult si avem o relatie foarte apropiata), dar cum pot sa le explic cum stau lucrurile ??? Va rog sa ma ajutati sa iau o hotarare inteleapta. Va roooooog . . . iubiti-va mult ! lasa gura lumii...........de asta infuleca sa vorbeasca! ai dreptul la o viata fericita si la copiii le poti explica ca in sfarsit esti fericita! daca te-ai despartit nu esti condamnata la singuratate si o dragoste din trecut a inceput sa iti schimbe viata. sfatu meu e sa uiti trecutul si fa ce crezi tu ca e mai bine pentru tine fara sa faci sacrificii!
just_heaven Postat pe 18 Februarie 2010 11:03
toti suntem pacatosi deci de ce sa mai ne judecam? are cine sa o faca
yumy Postat pe 18 Februarie 2010 18:14
E o relatie fara viitor, doar sa plecati din acel sat si sa locuiti in alta localitate, poate ati avea sanse sa fiti fericiti si sa scapati de barfe, insa ce zic eu seamana deja a poveste din filme, ma rog daca e posibil faceti asa... Daca nu, pur si simplu nu ii mai da atentie, in privinta copiilor, cu acestia e mai ushor de comunicat decat cu gura satului ce nu poate fi oprita nicicum
oana84onutza Postat pe 23 Februarie 2010 17:45

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
ds	24	De la: MaraDonna 29 Septembrie 2009 19:22
"Inchinati-va" lui EMINESCU...	19	De la: greierash_is_back 15 Ianuarie 2010 19:09
un sfat va rog!	9	De la: Full_Metal_Jacket 23 Mai 2010 23:01

ce sa fac	2	De la: _oktober_ 19 Decembrie 2009 13:12
cand 1+1 este egal cu 3!	345	De la: mara_andrei 27 Mai 2011 01:04