cum pot infrunta o asemenea tagedie???

de ce mie?

Despre avort, " SILENT SCREAM"

kudika099761 Postat pe 7 Martie 2010 14:43
cum se poate accepta moartea unui parinte? tatal meu e bolnav de cancer si de mai mult de o luna nu mai mananca, nu mai bea apa nimik...m-a sunat mami sa ma duc aksa k e chestiune de cateva zile in care se poate intampla .
Buna ziua! Sunteti crestini ortodocsi? Daca da, atunci stiti ca viata nu se termina aici, ca viata noastra de aici este pregatirea pentru viata vesnica, este bine sa va rugati, sa se roage si dumnealui , sa va iertati si sa vorbiti cu un preot care o sa va spuna ce trebuie sa faceti in continuare... O rugaciune simpla care sa va intareasca pe toti este rugaciunea inimii: " Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosu"... E bine sa o spune-ti de mai multe ori pe zi. Numai bine
alina02 Postat pe 7 Martie 2010 14:50
Cand ai sa te vezi in situatia respectiva (adica tatal tau va deceda ) ,vei gasii singura putere sa treci peste.Imi pare rau pt tine,ca te aflii in aceasta situatie.

blaa Postat pe 7 Martie 2010 15:23
Fii tare, numai Dumnezeu ne da putere sa trecem prin toate incercarile vietii.Si asta e una dintre ele.Doamne ajuta!
ungmiri Postat pe 20 Martie 2010 10:40
In urma cu sapte ani am trecut prin cel mai greu moment al vietii mele: pierderea mamei. nu exista durere mai mare, cred, decat pierderea copilului. desi mama mea era foarte bolnava, de 8 ani facea dializa, nu vroiam macar o clipa sa ma gandesc ca intr-o buna zi o sa o pierd. cand cineva imi vorbea despre asta, bine intetionat dealtfel,,sa ma pregateasca intr-un fel, imi venea sa il omor. refuzam cu incapatanare sa ma ganesc la asa ceva. si cand inevitabilul s-a intamplat....m-am prabusit. am suferit enorm...am vrut sa mor si eu pur si simplu, sa dispar de pe fata pamantului. totul s-a petrecut fara sa constientizez prea multe...eram amortita, parca drogata, nici nu mai aveam lacrimi sa plang. nu stiu cum s-au facut toate pregatirile, cine s-a ocupat de tot...stiu doar ca la doua zile dupa eu eram in pat cu o durere , o greutate in piept..si nu imi ajungea aerul...ma sufocam. nu imi pasa e nimic...nici de sot, nici de fetita mea, nici de slujba...nu asteptam decat sa mor si eu. constientizam ca nu e bine ce fac, dar nu imi pasa. mi-a fost rau, foarte rau...niciodata nu m-am simtit asa. nu ma durea nimic, doar ca nu puteam sa vorbesc, sa dorm, sa mananc, sa plang. am facut o cadere nervoasa...sotul meu m-a dus la spital...am luat medicamente...xanax..eu nu am avut niciodata probleme cu capul, ma consideram o fiinta puternica...dar, draga mea...fiecare suporta in alt fel durerea. 3 luni a durat agonia.... singurul motiv pt. care mi-am revenit a fost fetita mea care venea la patul meu si se uita la mine cu ochii ei minunati albastri ca cerul si imi zambea. am hotarat ca pt. ea merita sa imi inabus durerea si sa merg mai departe. intotdeauna vom gasi un motiv sa ne revenim. au trecut atatia ani....durerea din suflet s-a mai atenuat cu timpul...dar e acolo, prezenta. si mai ales dorul...de scumpa mea mama, care era cea mai buna si mai frumoasa mama de pe pamant...ca toate mamele dealtfel. si tu , ca noi toti dealtfel ai sa suferi, e inevitabil...dar sfatul meu este sa gasesti motivatia pentru care sa hotarasti ca trebuie sa mergi mai departe. viata merge inainte...noi suntem doar simplii trecatori prin ea. te imbratisez si as dori sa iti transmit putere si tarie si sa te ganesti macar o clipa...ca undeva in acest colt de lume, cineva necunoscut tie...e cu tot sufletul alaturi de tine. langa rude, familie, prieteni, ai sa ai putere. primeste si de la mine o farama.de dragoste si putere...si sa nu uiti....motivatia. te pup cu drag, cessy.
CESSY_C Postat pe 20 Martie 2010 10:57
e foarte greu sa dai sfauri intr-o astfel de situatie, am trait asta si stiu prin ce treci ...in perioada respectiva nu acceptam sfaturile nimanui pt ca nu ma ajutau cu nimic, erau vorbe goale ale unor oameni care simteau ca trebuie sa spuna ceva ca sa arate ce empatizeaza cu mine. puterea de care ai nevoie ca sa iti revii ai s-o gaseti la momentul potrivit ascunsa undeva in fiinta ta. te imbratisez cu mult drag, si nu uita ca suntem mai puternici decat ne dam seama.
black_velevt Postat pe 15 Noiembrie 2010 12:51
MIE IMI PLACE, CA PE LA MIJLOCU' TOPICULUI, APARE MARE COLORATA IN PASTELATURI VII, O RECLAMA : o vacanta la paris!
geo_resuscitat Postat pe 15 Noiembrie 2010 12:56
am pierdut un copil prin avort spontan la 6 luni..murise .fara sa stiu motivul exact.chiar daca nu l am vazut, l am purtat 6 luni si am sperat sa l nasc sanatos.dupa ce l am pierdut,am simtit un gol imens in suflet si in sala de nasteri cand am vazut o asistenta cu un bebelus in brate, imi venea sa i l cer,sa l tin in brate.e foarte dureroasa o pierdere, insa mi am revenit cu gandul ca asta e vointa lui dumnezeu,care ne testeaza si ceea ce pierdem in asta lume, vom avea pe lumea cealalta.nu trebuie sa ne invinovatim sau sa cautam raspunsuri...doar priveste spre viitor cu optimism si dumnezeu nu lasa pe nimeni.
ana_34 Postat pe 27 Noiembrie 2010 11:56
De la: kudika099761, la data 2010-03-07 14:43:17cum se poate accepta moartea unui parinte? tatal meu e bolnav de cancer si de mai mult de o luna nu mai mananca, nu mai bea apa nimik...m-a sunat mami sa ma duc aksa k e chestiune de cateva zile in care se poate intampla . Imi pare rau pt tine.Iti va fi greu dar vei trece si peste asta Mie mi-a murit fratiorul la 17ani(corentat),eram distrusi cu totii. apoi parintii tatalui meu,au murit unul dupa altul(la diferenta de o luna)ii iubeam mai mult ca pe parintii mei.,ne asteptam sa moara cel bonlav si a murit cel sanatos.Cand ne duceam la spital la cel bonlav,ne schimbam de hainele negre si cu zambetul pe fata intram in salon,sa para totul ok.Bunicul care a murit primul a fost dus la Bucu,era mort de cateva zile si noi nu stiiam nimic,nu ne-a anuntat nimeni. in timpul cand el a murit era botezul nepotului meu. A fost foatre greu,dar cu timpul ranile sau mai vindecat.Nu ne putem pune cu D-zeu.
Valy90 Postat pe 27 Noiembrie 2010 12:29
SALUT... NU AM TRECUT PRIN ASA CEVA, DAR...E INEVITABIL SA NU TREC LA UN MOMENT DAT...NU POT DECAT SA-TI SPUN CA ASTA E VIATA, SI TREBUIE SA FIM PUTERNICI, CU AMBITIA SA FIM CUM TREBUIE PE ACEST PAMANT, SI LUCRUL ASTA SE RASPLATESTE, PTR.CA NU SUNTEM DIN INTAMPLARE PE ACEST PAMANT, CRED IN DUMNEZEU SI IN PLANURILE LUI CU NOI...AI INCREDERE CA PE TATAL TAU PLEACA PENTRU O PERIOADA, SI O SA VA MAI VEDETI...SIGUR
corneliaP Postat pe 27 Noiembrie 2010 12:39
De la: CORNELIAKOKA, la data 2010-11-27 12:39:02SALUT... NU AM TRECUT PRIN ASA CEVA, DAR...E INEVITABIL SA NU TREC LA UN MOMENT DAT...NU POT DECAT SA-TI SPUN CA ASTA E VIATA, SI TREBUIE SA FIM PUTERNICI, CU AMBITIA SA FIM CUM TREBUIE PE ACEST PAMANT, SI LUCRUL ASTA SE RASPLATESTE, PTR.CA NU SUNTEM DIN INTAMPLARE PE ACEST PAMANT, CRED IN DUMNEZEU SI IN PLANURILE LUI CU NOI...AI INCREDERE CA PE TATAL TAU PLEACA PENTRU O PERIOADA, SI O SA VA MAI VEDETI...SIGUR crezi tu ca o sa se vada
Valy90 Postat pe 30 Noiembrie 2010 15:29

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
saluatre	9	De la: mihai_sufletist 31 Martie 2012 12:45
ce sa fac ???	143	De la: stiricaremerita 21 Ianuarie 2011 21:25
Ce e de facut cand trebuie sa faci un lucru contra vointei tale si nu ai d ales	24	De la: kudika_nikole 15 Ianuarie 2012 19:48

invatati-ma va rog	6	De la: kudika_nikole 15 Ianuarie 2012 02:41
am facut un avort acum cateva saptamani si visez copilul	871	De la: mikela_4u 8 Mai 2014 23:39