eu bogata,el sarac.cat de mult ne schimba banii?

De la: topmedia, la data 2010-04-18 14:10:57Trebuie sa incep egoist,cu mine.M-am nascut intr-o familie cu venituri peste medie,nu am simtit niciodata cum e sa vrei ceva si sa nu poti sa ai.Am crescut de mica cu ideea ca "banii sunt rai",deoarece atunci cand stateam cu bona zile intregi fara sa ii vad pe ai mei(prea ocupati cu afaceri)ea imi spunea:"ei nu pot sta cu tine,caci trebuie sa faca bani".Am stiut mereu ca daca vreau ceva din vitrina,marile probleme pot fi culoarea,lungimea,etc.,nu banii.Totusi nu pot sa ma consider un copil rasfatat,pana nu demult nu ma consideram nici materialista,dar am ajuns sa am intrebari:)..
Ajunsa la varsta la care apare dorinta unei relatii serioase,mi-am dat brusc seama ca implicandu-ma in afaceri si fiind "desprinsa"de ai mei de pe la 16 ani,(cautand sa fiu independenta pe cat posibil)nu reuseam sa ma integrez in societatile din care faceam parte,liceu,iar mai tarziu facultate,fiind mult mai matura,asa ca socializarea cu baietii de varsta mea cadea.
Ajung sa ma implic intr-o relatie cu un barbat mai mare decat mine cu 14 ani,totul decurge frumos,2 ani de zile,pana in clipa in care el decide ca isi doreste ceva "serios"...asta insemnand casatorie;totul mergea excelent,dar totusi nu am avut puterea de a spun, da, unei casatorii si cresterii unui copil de 8 ani dintr-o relatie anterioara a lui,acela a fost momentul in care am renuntat.
Dupa luni bune de ganduri,amintiri si cautari obsesive ale lui,hotarasc sa ma implic din nou intr-o relatie,il cunosc pe M.printr-un verisor si ajungem sa socializam din ce in ce mai mult,trezindu-ma brusc dupa o luna implicata intr-o relatie destul de frumoasa,dar cu unele complexe:precizez ca provine dintr-o familie cu o situatie speciala:4 persoane intr-o garsoniera intretinandu-se doar din 1.400 ron,cu un parinte bolnav.
Avand in vedere situatia lui,de multe ori cand aveam o initiativa de a iesi,de a pleca din tara,de a merge la o cabana,el refuza; i-am spus mereu sa nu isi faca griji de bani,dar el devenea din ce in ce mai complexat,ajunsesem sa ma gandesc de 2 ori la fiecare cuvant pe care il rosteam,ca sa nu il supar;de cadouri nu putea fi vorba deoarece se simtea prost.Preferam sa las de la mine multe lucruri,sa renunt la multe obiceiuri ca sa nu ii creez neplaceri.Oricum complexele existau.
Dupa 2 luni de relatie,a inceput sa se schimbe si sa accepte asa cum numea el "sa il ajut",incepem sa iesim,sa mergem la munte,la mare,in strainatate,eu platind tot.Apare a 2-a problema incep sa ma simt eu complexata,ba mai mult,folosita,mi se parea aiurea sa aud:"imi dai bani sa imi cumpar o inghetata".Am renuntat la relatie in scurt timp.

Saptamana trecuta,prin munca pe care o practic,paramedic SMURD,am ajuns la un centru de zi pentru copii,acel loc a starnit in mine dorinta de a avea macar vreo 3 copii.:)Vreau sa incep prin a avea unul.dar vreau sa il cresc intr-o familie armonioasa si cum sa am aceasta familie fara sa ma intreb mereu:"oare ma foloseste?oare are un interes ascuns?"
Sincer nu cred ca as putea sa imi construiesc un camin langa un barbat cu o situatie materiala diferita de a mea,complexele mele ar fi multe,dar complexele lui ar distruge relatia.

E usor sa zici:"gaseste unul cu bani"...dar unul cu bani la varsta de 22-23 de ani nu viseaza ce visez eu,iar cu un barbat de 40 de ani ar aparea altfel de complexe.

Care e calea de mijloc?:))...unul de 30 cu banii:))