Il iubesc dar nu mai pot sa sufar

De la: Micael, la data 2010-06-19 12:21:00Sa recapitulam: te-ai maritat cu toate ca erai indragostita de alt barbat, barbatul tau se uita la filme porno in loc sa faca sex cu tine (ceea ce nu e tocmai normal; probabil ca ar avea nevoie de un psiholog), pe urma ti-ai luat un amant care la randul lui umbla cu altele (WTF) Cum naiba ai reusit sa-ti complici in halul asta existenta?! Stii ce-as face in locul tau? As divorta de tantalau in primul rand, pe amant l-as lasa balta (ca nici ala nu face prea multe parale) si apoi mi-as cauta pe cineva care sa ma iubeasca si sa ma respecte... Ce zici de asta?

De la: aidasavu23, la data 2010-06-16 19:57:50Stiu ca poate o sa primesc nenumarate critici ,insa de la inceput va spun ca ceea ce simtim ne controleaza gesturile,reactiile faptele si ca nu te poti impotrivii iminii oricat ai stii ca nu e bine si oricat ai incerca.
Iubesc un barbat insa sunt casatorita,iar barbatul pe care-l iubesc nu este sotul meu.Defapt de acest tip eram indragostica inainte sa ma casatoresc...o sa ma intrebati de ce m-am casatorit atunci..Pt ca mi-a parut rau sa ranesc persoana de langa mine,nu-i puteam face atat rau si pt ca familia mea deja era obisnuita cu relatia noastra,era inadmisibil sa nu ne casatorim mai ales ca si locuisem impreuna,stiti voi la ce ma refer.Mentionez ca sotului meu nu i-a platut niciodata sa faca dragoste prea mult cam de 3 ori pe luna in schimb mai tare ma deranja ca se uita la filme porno in lipsa mea si n-am reusit sa fac mai mult cu toate ca am discutat pe acest subiect si nu vreau sa insist acum.Barbatul pe care-l iubesc si-ar fi dorit sa fim impreuna inainte sa ma casatoresc,doar ca la inceput n-am vrut eu din motivele mentionate mai sus,apoi n-a mai prea putut el ca deja avea o relatie si asa am ajuns sa ma casatoresc insa gandindu-ma la el.
Dupa nunta insa am continuat sa ne simpatizam,ba mai mult totul s-a amplificat cand dintr-o joaca m-a prins de mana si m-a strans usor,totul a ajuns in suflet,ma indragosteam si mai tare,il doream ,il iubeam cu mustrari de constiinta insa insa...Am avut mereu impresia ca el isi dorea mai mult sex de la mine decat sentimente adevarate,mai ales ca lasand modestia la oparte aratam destul de bine,si multi din jurul lui ar fi vrut sa fie cu mine.Tocmai ca stiam asta am tot evitat sa fac pasul acest cu el,dar si din cauza constiintei,2 ani ne-am tot intalnit,nu zilnic 1 data la 2 sapt chiar 3 insa fara sa facem dragoste,iar asta era mereu motiv de cearta asa ca intr-o zi am accepta mai ales ca-mi doream si enorm de mult .Speram sa fie mai bine si indradevar era,nu ne mai certam pe acest subiect insa nu suportam eu sa-l stiu si-n bratele alteia,el era un om liber,adica necasatorit si nu avea ce sa-l lege de acea persoana pana am inteles ca ea era mult mai mare ,ii dadea si bani cat avea nevoie ,era si divorta de curand,cand il intrebam de ce sta cu ea imi spunea: Am inceput sa fim impreuna dintr-o prostie,mi-a tot zis ca nu stie ce se va intampla cu ea daca o parasesc,si in plus si tu esti cu el....Nu mi-a cerut niciodata sa divortez,m-a intrebat doar daca o s-o fac.Si-am trait aceasta poveste de dragoste 3 ani si jumatate,timp in care am mai incercat sa ne despartim si-am suferit amandoi nu am rezistat prea mult.El a fost mereu mai rezervat decat mine sa nu fim vazuti dar nu l-am intrebat nicodata de ce,oarecum banuiam raspunsul si ca n-ar fi sincer :sa n-ai probleme tu! De 6 luni ne-am despartit,timp in care s-a despartit si de ea insa tot ne-am cautat reciproc rar mai discutam primn mesaje insa imi marturisea acum dupa 6 luni ca inca ma iubeste si-am cedat din nou ,ne-am petrecut noaptea impreuna a fost frumos dar parca nu mai era la fel,il simteam mai distant dupa atata timp l-am intrebat dupa cateva zile daca si-a facut alta relatia si mi-a zis ca da,dar aiurea doar au iesit de cateva ori,pana atunci nu l-am intrebat ca-mi era teama de acest raspuns.Am hotarat sa-l las definitiv,pt ca sa continuam relatia ar insemna sa accept relatia lui cu ea,nu mai pot sa accept,dar sufar si-l iubesc enorm,simt ca nu mai am forta sa mai trec prin suferita,am trecut de atatea ori cu el incat nu mai ma simt in stare.Mi-as dori sa-l uit sa fiu fericita,sa pot face un copil dar cum,pe sotul meu nu-l iubesct,el m-a ranit prea mult timp si nu mai cred in el.Ce-as putea sa fac sa trec peste toate astea ??

De la: aidasavu23, la data 2010-06-19 17:01:17Nu am copil cu sotul meu,cred ca s-a inteles gresit,iar situatia este mai complicata decat pare.Mama mea are ceva probleme cu inima,nu are voie sa se supere deloc iar vestea unui divort ar fi foarte neplacuta pentru ea,nu pot sa-i mai provoc suparari ,are si asa destule griji de zi cu zi...in concluzie o sa incerc sa supravietuiesc in circumstantele date,ar fi mai simplu totusi daca n-ar si durea asa de mult.....Cu sotul meu suntem ca si pana acum,el lucreaza mult si stiu ca nu minte in privinta asta pt ca aduce bani acasa,poate si eu daca as putea fi altfel,mai dragastoasa,mai iubitoare si-ar dori mai mult sa facem dragoste,insa nu pot asa sunt eu,atat cat iubesc sunt devotata acelei persoane...din pacate..De EL,cel pe care inca-l iubesc,nu mai stiu nimic,ne-am despartit de cateva zile,sper sa am taria si sa ma lase inima sa nu-l caut,iar viata sa mearga inainte si Dumnezeu faca ce-o vrea,nu stiu ce planuri are cu mine ,de ce si cu ce-am gresit atat de rau fata de el sau fata de altcineva incat sa mi se intample mie toate astea...

De la: aidasavu23, la data 2010-06-16 19:57:50Stiu ca poate o sa primesc nenumarate critici ,insa de la inceput va spun ca ceea ce simtim ne controleaza gesturile,reactiile faptele si ca nu te poti impotrivii iminii oricat ai stii ca nu e bine si oricat ai incerca.
Iubesc un barbat insa sunt casatorita,iar barbatul pe care-l iubesc nu este sotul meu.Defapt de acest tip eram indragostica inainte sa ma casatoresc...o sa ma intrebati de ce m-am casatorit atunci..Pt ca mi-a parut rau sa ranesc persoana de langa mine,nu-i puteam face atat rau si pt ca familia mea deja era obisnuita cu relatia noastra,era inadmisibil sa nu ne casatorim mai ales ca si locuisem impreuna,stiti voi la ce ma refer.Mentionez ca sotului meu nu i-a platut niciodata sa faca dragoste prea mult cam de 3 ori pe luna in schimb mai tare ma deranja ca se uita la filme porno in lipsa mea si n-am reusit sa fac mai mult cu toate ca am discutat pe acest subiect si nu vreau sa insist acum.Barbatul pe care-l iubesc si-ar fi dorit sa fim impreuna inainte sa ma casatoresc,doar ca la inceput n-am vrut eu din motivele mentionate mai sus,apoi n-a mai prea putut el ca deja avea o relatie si asa am ajuns sa ma casatoresc insa gandindu-ma la el.
Dupa nunta insa am continuat sa ne simpatizam,ba mai mult totul s-a amplificat cand dintr-o joaca m-a prins de mana si m-a strans usor,totul a ajuns in suflet,ma indragosteam si mai tare,il doream ,il iubeam cu mustrari de constiinta insa insa...Am avut mereu impresia ca el isi dorea mai mult sex de la mine decat sentimente adevarate,mai ales ca lasand modestia la oparte aratam destul de bine,si multi din jurul lui ar fi vrut sa fie cu mine.Tocmai ca stiam asta am tot evitat sa fac pasul acest cu el,dar si din cauza constiintei,2 ani ne-am tot intalnit,nu zilnic 1 data la 2 sapt chiar 3 insa fara sa facem dragoste,iar asta era mereu motiv de cearta asa ca intr-o zi am accepta mai ales ca-mi doream si enorm de mult .Speram sa fie mai bine si indradevar era,nu ne mai certam pe acest subiect insa nu suportam eu sa-l stiu si-n bratele alteia,el era un om liber,adica necasatorit si nu avea ce sa-l lege de acea persoana pana am inteles ca ea era mult mai mare ,ii dadea si bani cat avea nevoie ,era si divorta de curand,cand il intrebam de ce sta cu ea imi spunea: Am inceput sa fim impreuna dintr-o prostie,mi-a tot zis ca nu stie ce se va intampla cu ea daca o parasesc,si in plus si tu esti cu el....Nu mi-a cerut niciodata sa divortez,m-a intrebat doar daca o s-o fac.Si-am trait aceasta poveste de dragoste 3 ani si jumatate,timp in care am mai incercat sa ne despartim si-am suferit amandoi nu am rezistat prea mult.El a fost mereu mai rezervat decat mine sa nu fim vazuti dar nu l-am intrebat nicodata de ce,oarecum banuiam raspunsul si ca n-ar fi sincer :sa n-ai probleme tu! De 6 luni ne-am despartit,timp in care s-a despartit si de ea insa tot ne-am cautat reciproc rar mai discutam primn mesaje insa imi marturisea acum dupa 6 luni ca inca ma iubeste si-am cedat din nou ,ne-am petrecut noaptea impreuna a fost frumos dar parca nu mai era la fel,il simteam mai distant dupa atata timp l-am intrebat dupa cateva zile daca si-a facut alta relatia si mi-a zis ca da,dar aiurea doar au iesit de cateva ori,pana atunci nu l-am intrebat ca-mi era teama de acest raspuns.Am hotarat sa-l las definitiv,pt ca sa continuam relatia ar insemna sa accept relatia lui cu ea,nu mai pot sa accept,dar sufar si-l iubesc enorm,simt ca nu mai am forta sa mai trec prin suferita,am trecut de atatea ori cu el incat nu mai ma simt in stare.Mi-as dori sa-l uit sa fiu fericita,sa pot face un copil dar cum,pe sotul meu nu-l iubesct,el m-a ranit prea mult timp si nu mai cred in el.Ce-as putea sa fac sa trec peste toate astea ??